Reclama la Gepa 
Sony, Akai, Sanyo, Grundig, Toshiba, Norminde, Sontec, Pioneer, Sharp, Philips, Moulinex, Rowenta, AEG, Zanussi, Siemens, Casio
Gepa Electrocenter – un pic mai bine pentru Dumneavoastra!
Azi se implinesc 2 ani de LaTrecut. Intre timp am cumparat si domeniul www.latrecut.ro. Anul asta, in functie de timp, intentionez sa fac in sfarsit un site cum trebuie pt acest proiect si un f potrivit logo. Va multumesc pt contributii si va astept cu si mai multe. Sunt cateva pe care nu am apucat sa le public dar promit sa o fac cat de curand. Multi ani traiasca! 
Pentru detalii si confirmari de participare scrieti-ne la siminarb@gmail.com(Simina Bădică)
Va asteptam!
bread&butter – refrene uitate
Diggin’ old romanian crates. Playlist:
01. Intro
02. Aurelian Andreescu – In zori
03. Anda Calugareanu – Si tu vei avea iubire
04. Lucky Marinescu – Taka takata
05. Mirabela Dauer – Vremea sorelui
06. 3T – Taina muzicii
07. Marius Popp – Echinox
08. Doina Stanescu si George Sava – Clipa iubirii
09. Mihaela Runceanu – Nu mai stiu ce sa cred
10. Angela Ciochina – Cat vom fi noi
11. Jean Paunescu – Eu sunt acel
12. Cornel Constantiniu – Era timpul florilor
13. Cornel Fugaru – Beng Beng
14. Margareta Pislaru – Acasa mi-e gandul
15. Editie Speciala – Blues nuclear
16. Corina Chiriac – Strada sperantei
link : http://www.zshare.net/download/7880625584dd10/
sunt nascut in 1975 si pot spune ca imi amintesc incepand cam din anul ‘80, imi amintesc ag vremea cand era Dallas si toata familia statea in fata televizorului, un televizor alb/negru cu lampi Compliment E, imi amintesc ca era ceva mai bun decat Venus… si eram mandru de el ca avea ecranul cu colturi mai drepte… diagonala de 51, fata de al vecinilor cu diagonala de 47… , in ‘82 am inceput clasa I, iar inainte cu cateva zile a primit maica-mea permis de mic trafic pentru trecerea frontierei de stat (aveam privilegiul de a locui pana la 30 Km de granita cu Ungaria si prin ceva Decret… aveam dreptul de calatorii in Ungaria pe aceeasi distanta 30 km de granita cu Romania… inde-ajuns sa te aprovizionezi cu “marfa” iar ptr acel permis a trebuit sa astepte vre-o 2 ani, si aveai dreptul sa calatoresti odata pe luna, nu mai mult de 6 zile lipsa din tara), eram si eu trecut pe acel permis, insa pentru ca incepeam scoala, nu m-a dus si pe mine, pe motiv ca era o tara straina si nu stia nici maica-mea ce e pe acolo, a mers la fiica unor prieteni de familie care era casatorita in Ungaria, intr-un sat in care limba vorbita era tot romana…
eh, ideea e ca la intoarcere, am fost in al 9-lea cer, aveam dulciuri, Pepsi, Scheweppes de portocale, erau ceva dulciuri cu alune in mijloc Dunakavics… ceva de genul asta, paine alba, si taica-meu era foarte fericit ca tocmai a gasit in Ungaria lampa ptr TV PL 500, lampa care era in TV era “slabita” si trebuia dat cu pumnul in TV ca sa revina imaginea., luna octombrie, am plecat si eu in ungaria, imi amintesc ca la plecare din Romania, nu era control mare la vama, un control sumar, se legau mai mult daca aveai bauturi alcoolice, odata ajunsi in Ungaria, cu un tre unguresc rosu… pe care scrie MAV BzMOT si ceva numere… MADE IN CZECHOSLOVAKIA… in care era o caldura infernala.. iarna trebuia sa deschidem geamurile… dar revenind… odata ajuns acolo fiind sat romanesc, toata lumea vorbea romaneste mai mult… nu prea credeam ca suntem in Ungaria, de abia dupa ce am intrat intr-o alimentara si am vazut plin de ciocolati africana.. am crezut ca suntem in alta tara. toto in Ungaria, am fost dusi de familia la care stateam sa vedem scoala unde invata copii lor, iar primul lucru pe care l-am observat in scoala era ca nu aveau tablou cu tovarasul in clase… iar replica mea a fost “dar ceausescul vostru unde e?” la ei fiind Janos Kadar presedinte pe vremea aceea.. In fine, ziua urmatoare era ziua de piata si cumparaturi, dis de dimineata plecam la Bekescsaba, pentru cei care nu stiu, era resedinta judetului Bekes ceva de marimea Aradului, acolo, alti romani, veniti cu masinile pe la Varsand, sau cu trenul pe Curtici, si mai erau ceva polonezi si rusi, dar romanii erau de departe majoritari, de obicei la ora pranzului se cam spargea piata, vindeam prosoape si papuci de casa… in cantitati en-gros . dupa care plecam la cumparaturi, alimente in general…prin ‘84 ‘85 mi-am cumparat adidasi “cu scai” am fost vedeta scolii, toata scoala era la picioarele mele eram vedeta.. ce mai!, in fine, la ora 16 trebuia sa fim la gara, sa prindem trenul spre Romania, inainte de a intra in gara era un park, in care maica-mea si prietenele ei isi “aranjau” bagajele astfel incata vamesii unguri sa nu gaseasca cafeaua. se decurgea la diverse metode de a ascunde cafeaua… intesatul pungilor in cizme… “la chiloti” (cand ma gandesc azi…) maica-mea isi ducea lucrul de mana, si punea cam 200gr de cafea intr-un ghem, si asa pacalea vamesii, alteori ascundea intre scaune la tren… iar la vama romana, se legau de haine… casete audio/video, stiu ca au confiscat odata o caseta cu Modern Talking… propaganda capitalista.
revenind la ce era in Romania… e lua curentul in fiecare seara la ora 8, prin ‘87 il luau toata noaptea pana dimineata. De abia dupa revolta de la Brasov, au incetat sa-l mai ia toata noaptea. Aveam antena pentru ‘unguri” si inca o antena cocotata pe ceva tzevi… pentru Novi Sad si Beograd, aveam 3 canale de la sarbi… eram tari, fata de rudele din Bucuresti.. care prindeau Bulgarii… tot gen TVR doar ca aveau mai mult program (asta in comparatie cu sarbii care erau occidentali) iar la inceputul lui 1988 au anulat permisul de trecere al frontierei, ungurii au inceput sa acorde azil politic si foarte multi romani nu s-au mai intors. Am inceput sa mergem la Timisoara si la Deta, unde veneau sarbii la piata si cumparam de la ei… produse pe care eram obisnuiti sa le cumparam din ungaria.
In vara anului 1989 am mers in tabara in Judetul Prahova, la Adunati (Magura Prahovei) chiar ma intrebam daca e cneva pe aici care a fost in acea tabara. Am avut (ne)norocul sa uit acasa costumul de pioneri, drept urmare am fost pedepsit, eu si inca 2 colegi, am fost transferati in alt detasament pentru ‘a fi straini” dar defapt, aveam norocul ca dormeam cu 30 minute mai mult dimineata si nu participam la activitatile culturale…. ne-avand echipamentul adecvat. au fost 2 saptamani de vis, mancarea a fost buna, tot felul de jocuri, excursii la Bucuresti, Slanic Prahova si la poiana Brasov, drumetii prin zona, foc de tabara… mai ceva decat in filmele americane. Sambata seara ne facea unu discoteca (prima discoteca la care am fost) si se asculta CC Catch, PetShop Boys, Modern Talking, Paula Abdul, Baltimora, kyle minogue.. nu stiam sa dansez… dar era super… tipul avea un magnetofon Kashtan… doamne ce bijuterie… un var de-al meu avea Majak… si mi se parea super top tech.. high fidelity, dolby… iar un alt verisor primise un casetofon Sharp GF 1760 http://images.google.com/images?q=%22Sharp+GF%22&ndsp=21&um=1&hl=en&start=0&sa=N la adresa aceasta gasiti imagini… cu sera GF de la sharp… si le consideram the goal of my life… to achieve one! noi aveam un radio VEF 206, la care asculta taica-meu Europa Libera cand nu era curent, si un radio Bucium cu pick up, din seria Pacific… http://images.google.com/images?um=1&hl=en&q=%22vef+206%22 ultimul fiind destinat si pentru a asculta din cand in cand “placa cu Irina Loghin si Benone Sinulescu”
La scoala, in clasa a 8-a am inceput sa studiem economie politica (daca isi mai aminteste cineva de materia asta) se intampla in clasa a 8-a, am facut doar un singur trimnestru, a venit revolutia… si s-a scos materia.
Vacantele le petreceam cu alti copii veniti de la orashe, la bunici, mergeam cu totii pe la grajdurile CAP, prin tot felul de noroaie, prin lanurile de porumb, grau… nu aveam nimic… nu ne spalam pe maini decat seara si dimineata, si asta ca ne obligau parintii, in rest, mancam de unde apucam, fructele direct din pomi, si pentru asta, nu am avt nimic, sunt sanatos tun, si la fel si ceilalti “complici”. De 1 mai mergeam la padure, se facea rost de mititei, ceva Bere FELIX, tinita la apa rece de fantana… nu aveam “cooler” pe vremea aia, venea unchiu cu minunatia lui de casetofon, legat la bateria de la Dacie, dar in fir tras de la elementul 3 din baterie ca ala avea nevoie de 6 V, si era foarte interesant ca nu se termina bateriile. Puneau o caseta cu muzica “banateana” fiind pe post de manele… la vremea respectiva.
gata… e traziu si maine trebuie sa lucrez… dar daca doriti.. mai revin cu amanunte….
ahhh, anii ‘80..imi imparteam cu sor’mea cantaretzele: ale mele erau Angela Similea si Aura Urziceanu, ale ei erau Corina Chiriac si Mirabela Dauer…duminica, expresia favorita era: Laviii, incep Cascadoriiiiiiiiiiiiiiii (evident, v-ati prins..”cascadorii rasului”)…dimineata de luni pana vineri ne trezeam pe acordurile (ivite din pe eternul si celebrul radio Rusesc ) shlagarelor prezentate in emisiunea “o melodie pentru fiecare”…sambata nu aveam acces la el deoarece capul familiei (tata, la noi..) asculta “ooooorrrra armateeeei”..cu accentul de rigoare..dupa care intra in fortza “viata satului”..doamneee..dumnica seara ne culcam odata cu gainile deoarece, pe langa faptul ca se lua lumina..ne lasau ai mei dimineatza la coada la ora 5 la paine, respectiv lapte…la lapte cateodata scapam ushor deoarece ne lasam la coada doar plasele cu sticlele, revenind dupa o ora -doua sa ne alaturam plaselor abandonate fara mila care inca nu ajunsesera la tejghea..;)
In plus, sa ne mai aducem aminte de:
* desenele animate cu Oblio, Balanel si Miaunel, Mihaela,Iepurele rusesc (Zaits pagadini….)
* gumele de mestecat groaznic de tari Turbo cu abtzibildurile aferente cu masinutze ce inveleau guma (astea aparusera totusi dupa revolutie..)
* enormul “dictionar literar” al lui George Calinescu (pe care il foloseam mai mult pentru presatul frunzelor, florilor.etc)..
* lipiciul facut ad-hoc din apa si faina..
* in cazul fetelor: unghiile realizate din petale de trandafir (enormeeeeee)
* pernitzele de sampon de urzica
* “cocosheii” din zahar ars vanduti de tiganci pe strada..bineinteles, ca parintii ne interziceau fara drept de apel achizitionarea lor..
* mersul cu masina doar in zilele pare, respectiv impare, dupa caz, depinzand de numarul de inamtriculare.. (ahh, asta chiar mi-a dat un fiorrrr)
* si multe multe altele..
Trebuie sa recunoastem ca desi au fost vremuri net inferioare celor contemporane ca si drepturi, servicii etc.., traiam totusi cu mult mai multa intensitate bucuriile vietii, eram mai fericiti, mai curatzi, mai naivi..ahh, anii ‘80 !!!
Dragi tovarasi si prieteni de nadejde
La 84 de ani de cand Lenin a murit, tata mi-a vorbit cand s-a intors de pe locomotiva ostenit. Fiule, mugurii luminosi vor straluci daca te vei duce pe a noua a lui februarie 1988 la clubul Embrio. Va fi o serata dansanta cu trei stalpi de temelie ai societatii noastre muzicale multilatereal dezvoltate.
Camil, Ion si Vali iti vor arata drumul spre cerul fara nori al albumului duminical, vapaia vie a iubirii si amintirile vremurilor apuse.
O noaptre a nostalgiei eterne, cu Udo Jurgens reintrupat pe un vinil Electrecord prafuit, Anda Calugareanu hitting Nancy Sinatra si Sincron pe plaja din San Francisco 67. SintetizatADoare obscure din arhivele radiodifuziunilor socialiste si karaoke italienesc pe ritmuri americane.
Embrio face tot anul sa para ca o primavara!
Oferta serii: Covagin (Gin din Covasna) Tonic – 130.000
Nostalgici din toate tarile, uniti-va!
si in continuare o poezie:
Sa mai vii tu pe la garla
Cand va fi senin si cald,
Sa te mai ascunzi sub maluri
Sa privesti cum eu ma scald
De la garla sa ne ducem
Pe campia fara zari,
Si sa ratacim in crangul,
Sub tacutele carari
Sa-ti culeg in sani si-n poala
Floricele aurii,
Din gurita ta sa seman,
Sarutari dulci mii si mii
Sa-mpletim pe malul garlei
Un cosulet de rogoz
Plin cu florile culese
Noi sa-l ducem in Colhoz
Acolo va fi serbare,
Caci cositul l-am sfarsit
In republica noi primii
Planul l-am supraimplinit
In colhozul nostru “Stalin”
La serbare vom fi multi
Fericiti noi vom petrece
Toti colhoznicii avuti.
Cine nu e cu noi e impotriva sa!
Pierdut ciorap Adesgo remaiat, an fabricatie 1979. Gasitorului recompensa la alegere: pereche tenisi de Dragasani purtati cu grija sau sampon Larex sigilat, 6 pernute.
Daca iti sint foarte familiare cuvintele ratie, congresul al XII-lea, nechezol, bilet prin sindicat, inlocuitori, trese pioneresti, lozinca, munca patriotica, militie, repartitie sau aprozar s-ar putea sa te intereseze proiectul nostru.
Daca iti sunt vagi, apeleaza la memoria personala a bunicilor si parintilor si vino cu ei sa povestim si sa reconstruim imaginea lui “homo comunistus romanicus”. Cum traia? Ce manca? Cu ce se imbraca? Ce obiceiuri avea?
Cand? Sambata, 12 ianuarie, ora 13.00, la UNATC, str. Matei Voievod nr. 75-77.
Aduceti si obiecte reprezentative vestimentare sau de uz casnic, de la fulgarine, parpalace, geci, fasuri, balonzaide, bascheti, pantaloni de tergal, strampi, chiloti tetra, ciorapi cu bazon, mobuti, apreschiuri, basti, palariute Mamaia `83, genti diplomat, pana la plase pentru cumparaturi, lampi de televizor, baterii, numere de masina cu sot, bilete la pronosport, cutii ratacite de detergent perlan, portelanuri, dar mai ales biciclete pegas si mobre.
Momentul va fi filmat si va face parte dintr-un film documentar de lung metraj “MetroBranding – Romanian Objects of Desire”*.
Persoana de contact – Razvan Cliza, e-mail razvan.cliza@mandragora.ro
*MetroBranding – Romanian Objects of Desire este un proiect de film documentar semnat de Ana Vlad si Adrian Voicu, care va fi realizat in 2008 de Casa de productie Mandragora, cu sprijinul CNC si TVR1.
Da, am avut o copilarie fericita undeva in Militari, intr-un bloc proletar, intr-un apartament proletar de 2 camere la etajul 4.
Imi aduc aminte…..
Colectiile de surprize, obligatoriu cateva dintr-o serie erau foarte rare, o colectie completa se dadea la schimb cu un rahan sau pif
Trimiteam scrisori la cluburile de fotbal intr-o romgleza criminala ca sa ne trimita poze cu fotbalisti sau reviste si culmea, chiar primeam. Erau o adevarata valoare, pe dubluri luam alte rahane pe care le dadeam pe surprize si tot asa…o industrie infloritoare
Elefanteii de 5 lei si pistoalele de 3 lei cu apa pe care le cumparam de la librarie dupa ce ni le confisca diriga si cu care stropeam fetele pana se uda leoarca tricoul doar doar vedem si noi ceva
Prima caseta porno adusa de taica-meu din Germania….a fost o adevarata sarbatoare cand am descoperit-o ascunsa sub canapeaua din sufragerie. Am organizat un adevarat cinematograf acasa si m-am umplut de bani in ziua aia )
Blestematul ala de inel imbecil de la cravata de pionier pe care-l pierdeam permanent si cordelutele la fel de imbecile ale fetelor… Mi se pareau mult mai “sexy” cele care veneau cu parul desfacut…
Privilegiul de a fi elev de serviciu, plecatul cu buretele la udat si ajuns inapoi la pauza, orele de constitutie cand era prima data sa raman corigent, calvarul tunsului “scolar” si statul la coada la fiecare inceput de an pt asta…
Luatul curentului si ingineriile elaborate improvizate de tata cu fel de fel de baterii si becuri de lanterna prin casa
Alimentara plina de creveti vietnamezi si maslinele alea verzi cu o bucatica de morcov in ele (de alea chiar mi-e dor), “sucul” de lamaie hellas, sticlele si borcanele speciale de lapte, sana si iaurt cu capac de staniol….ah iaurtul ala in care turnam la greu zahar si mancam in disperare..
Frunzele de dud pentru viermi de matase, adunat de castane si ghinde (nici acum nu stiu ce naiba faceau cu ele) carat de maculatura, sticle si borcane pt fondul clasei…
Chiulitul de la ore ca sa mergem in politehnica la corcoduse verzi, saritul prin gradini la cirese..
Pegasul cu coarne mari si roata lata pe spate cu care am dat pe spate blocul cand l-am primit cadou…
Dacia lui tata pe care o repara in fiecare duminica desi mergeam cu ea doar de vreo 3 ori pe an…
Staneasca de la 3 care in fiecare zi batea in teava ca iar alerg prin casa (Dumnezeu s-o ierte ca mult i-am mai mancat ficatii cat am stat acolo)
Jules Verne, Winetou, inca o carte ce mi-a ramas in cap dar mi-e imposibil sa-mi aduc aminte numele, ceva cu cowboy si ala bun era unul pe nume Gerry…(help) revista magazin istoric, modelism..
Si acum partea neagra a micii mele experiente comuniste:
Interviurile la securitate la 12 ani si palmele administrate de un animal pentru ca taica-meu a ramas in RFG dupa o delegatie, chinurile prin care a trecut mama pana ne-au acordat pasaportul si am reusit sa plecam si noi, masina neagra cu nr. cu 1 B care era omniprezenta, telefonul care bazaia ciudat de la o vreme cand vorbeam cu cineva, maica-mea din inginera ajunsese femeie de serviciu la o fabrica, la scoala eram pus in ultima banca de diriga, etc
Una peste alta…au ramas doar amintirile frumoase si o copilarie asa cum as vrea sa aiba si copiii mei.
Si nu in ultimul rand felicitari Igu, genial site.
salutare!
ce sa zic igule…m-ai lasat cu un nod in gat…zau!
nu am trait foarte multe in perioada comunista, tinand cont ca am inceput scoala in sept 1990….dar amintirile copilariei mi-au rams adanc in minte si le-am cam rascolit odata cu descoperirea site-ului tau.
sunt multe de zis…mi-am amintit de o gramada de lucruri de care uitasem intr-un colt al memoriei, asta vazand pozele acelea care reflecta totusi o bucatica din viata mea; parca si uitasem cum arata penarul acela chinezesc cu oglinjoara, sau sticlele de lapte in cofrajul de sarma langa care inghetam la coada langa bunica-mea, sau cutia(singura) cu detergent perlan, una verde…din care maica-mea isi scotea mainile rosii ca racul de cata soda avea dero ala in el, sau discurile cu povesti pentru pick up sau benzile cu muzica adusa din strainatate pentru magnetofon…sau desenele animate puse la retroproiector, la care ma uitam ca la …ce sa mai zic de nu zaiet nu pagadi! ala era ca cireasa de pe tort:))
sau alta distractie …tin minte cand taica-meu intra in camera obscura(debaraua improvizata) si developa poze…mamaaaa era de necrezut…
am vazut pe aici si o poza dintr-un atelier de proiectare:)) tin minte cand ma ducea maica-mea la ea in birou la TESA ce meseriase mi se pareau plansetele alea…si cand ma lasa sa pun mana pe un Rotring si pe un sablon cu litere sau forme…wow…deja era prea mult!
sa nu mai spun de vestita mea fusta de blugi!!! am purtat-o pana nu am mai putut sa o trag pe mine! imi era mica dar refuzam cu stoicism sa cred asta! adica cum? sa nu mai pot / am asa ceva? era sf lumii! eram ca si cu o uniforma! peste tot cu ea… era cel mai de pret articol vestimentar…ce blugi diesel/kenvelo etc…de azi! astia nu fac nici cat negru sub unghie acum !
) sticlele PET ) imi aduc aminte ca prin ‘88-’89 a plecat cineva in Franta pt a se opera de o chestie grava si cand s-a intors mi-a adus o sticla de Mirinda la Pet , ceva in genul a 2L, dreptunghiulara… cat am admirat sticla aia! cat compot a vazut sticla aia …pana mi-a aruncat-o maica-mea ca se facuse maro!:)) si se speriase sa nu ma imbolnavesc!
oracole…heh…imi amintesc si de astea, dar dupa ‘90…am avut si eu asa ceva, ca toti colegii de clasa! dar ale noastre erau mai impopotonate cu diverse decupaje din reviste…era totusi ‘94-’95…dar tot ‘amintirile’ alea copilaresti erau scrise.
jocurile…”castelul”, “frunza”, “tarile”, “un doi trei la perete stai!”, “leapsa”, “piticot”, “nu te supara frate”….
imi amintesc de moneda de aluminiu de 5 lei pe care mi-o arunca mama de la et 5 dupa ce tipam vreo 10 min de jos dupa ea(de frica sa nu urc si sa ma opreasca in casa), moneda cu care plateam tigancile pentru “guma care se topea” si “guma adevarata” cu surprize!!! colectiile de surprize de la guma cu masini, aia turbo, sau cu printese, alea cindy….
creioanele chinezesti de colorat din care aveam cateva seturi bune! mama cand prindea pe sub mana lua sa imi ajunga!( toata sc generala) plus ca trebuia sa am pt cadouri…nu?!
pepsi cola! tot pe sub mana! aduceau cate o ladita din care primeam cred 1/luna…ceva de genul…sau le pastram pana la o viitoare onomastica/zi de nastere/sarbatoare!
televizorul alb/negru! cat de frumos era! o mare dilema a perioadei copilariei…multa vreme(pe la vreo4 ani) nu intelegeam cum pot spune prezentatorii totul pe de rost! asa ma pacalea mamaia mea sa invat poeziile pt gradi:” vezi mamaie, invata si tu ca la televizor, sa spui si tu asa frumos cum spune tanti aia!” heheh…
dictionarele bulgaresti si rusesti ale lui taica meu care se uita la tv la cate un film prins cu pureci si o gramada de nervi ca tot timpul tb sa plimbe antena:))
ce m-a mai distrat cand am vazut in mesajele anterioare: omuletii de pachete de tigari! maseriasi rau de tot!
ar fi o gramada de scris…deja ma apuca rau melancolia…
eu una nu regret ca am copilarit in perioada aia! am fost mai bine educata, mai protejata, am invatat sa fiu mai responsabila si sa pretuiesc mai mult obiectele si oamenii din jurul meu!
incerc sa revin cu poze din copilarie dupa sarbatori!
MULTUMESC IGU!
Buna idea cu site-ul asta. Chiar imi place. Isi mai aduce aminte cineva de chestia aia de la scoala “3 teme nefacute – nota 3, 9 teme incomplete – nota 3”???? Pt mine a fost teroare, asta se intampla la matematica, cu care ma chinuiau ai mei, dar si profa la scoala, in generala. Eu m-am nascut in ’75, am mers la scoala din ‘82, asta inseamna ca am dat EXAMEN!!!!!!!! de admitere in liceu!!!!!!! in anul de gratie 1990! Da, revolutia m-a prins in clasa intr-a 8-a!!! Nasol moment, fratilor, v-o zic! Am citit multe chestii de pe site si mi-am amintit de ele, intr-adevar suntem cam ultima generatie care a invatat carte. Am facut 1/2 de scoala inaine, si 1/2 dupa… Mare diferenta! Si noi ne-am distrat fiecare in felul lui, iar amintirile astea nu ni le poate lua nimeni, indiferent ce se intampla. Io zic ca, ca si copii, a fost o copilarie, cat de cat fericita, cu toate lipsurile alea. Nimeni nu se poate plange ca am trait vreodata cu amenintarea razboiului, ca parintii sau bunicii nostri. Bunicii mei – Dumnezeu sa-i ierte! – au prins 2 razboaie mondiale, refugiu, anii de dupa… pana in 1989… si nu i-a intrebat nimeni daca vor sau nu, daca sunt de acord sau nu si au trait peste 90 de ani. Noi vom trai atat??? Cu minunata alimentatie din ziua de azi? Nu cred. Oricum, minunata idee… Intrebare: mai stie cineva de borcanele alea de gem albanez, de smochine si de cirese??? Eticheta era alba frumos asezata si lipita… de n-o dezlipeai nici cu un car cu boi!!! si scria pe ea in franceza ‘confiture de cerises’! Io habar n-aveam ce era aia in ce limba,d ar stiam ca e bun! Borcanele alea pe care nu le primea nicaieri, daca vroiai sa iei 1 leu pe ele, pt ca nu aveau STAS. Doamne, in mintea mea de copil, imi inchipuiam ca Albania e cel putin America, daca de acolo vin asemenea bunatati! Imi lasa sio acum gura apa dupa gemul ala de smochine numai cand ma gandesc! Nici cel al mamei (Dumnezeu s-o odihneasca!) nu era asa bun! Sau cutiile alea de conserve de carne arabeasca BON, de prin ‘80 – ‘81? Eu nu mananc niciodata conserve pt ca automat urticarie scrie pe mine, dar am mancat la carne din aia, si eram copil de 6 ani SI NU AM FACUT NICIODATA URTICARIE!!!! Sau de pungile alea transparente (scrise cu albastru) cu alune invelite intr-o chestie alba, destul de tare (nu era ciocolata)? Erau alune de prin Viet-nam. Stiti ce mi-am dorit eu cand eram copil??? BLUGI, dom\ne, nu mai puteam, eram disperata sa vad ca aveam colegi la scoala, vorbesc inainte de ‘89, care ii aveau adusi din strainatate. Dupa ‘90 asta le-am cerut alor mei si nimic altceva. Asta mi-am dorit, in primul rand, apoi, penar chinezesc cu oglinjoara, stilou din ala chinezesc mic cu cap de ursulet Panda si ghiozdan din asta tip ruscac. Vedeam la copiii care invatau la Liceu German (actualul Liceu Herman Oberth) si innbuneam cand le vedeam ghiozdanele. Erau ghiodanele alea tip rucsac colorate sau cele tip cutie de la O’Neill cu un caine-lup pe ele. Au aparut si la noi acum, dar… ce folos, eu nu mai sunt copil. OK, cam asta mi-am amintit eu, ceva nou, pe langa cele spuse de ceilalti de pe site. O seara placuta sa aveti!
In numarul pe decembrie Esquire mi-a oferit ocazia de a povesti in 6 pagini despre LaTrecut
Revista apare la chioscuri pe 1 decembrie.
Citeam mai devreme memoriile celorlalti si asa m-a luat valu de nu-mi vine sa cred ca la 30 ani pot fi asa de nostalgic. Dar asta e sa ne lasam in voia sentimentelor.
Sunt sigur ca toti isi aduc aminte de Studio x (pentru cei mai tinerei: singurul mod de a vedea un film bun). Imi cam picau ochii in gura ce-i drept, nu intelegeam nimic din dublajul bulgaresc sau uneori din titrajul cu caractere slave pe un fond negru intens, ca sa nu mai zic de ‘purici’ si daca mai adaug si performantele video ale televizorului meu Venus de atunci iese un coctail de neuitat. Si cu toate astea nu-mi iese din cap coloana sonora a unui film cu alain delon (ulterior am aflat ca e vorba de oscar benton): ‘bui,bui,bui’ sau imaginea unui subsol de castel plin cu dobermani (ar fi chiar tare sa-si aduca aminte cineva de asta).
Daca tot suntem la bulgari nu putem sa trecem peste leca nosti detza! (excuse the spelling) care era urmarita mai ceva ca Sandy bell.
Si ca ultima picatura de melancolie ca deja e ingrijorator, cine nu-si aduce aminte de meciurile din Champions League dublate in inconfundabila limba a ‘castraveciorilor’ ,intrerupte bineinteles de reglajul antenei ?!
As putea sa o tin asa multe randuri dar nu vreau sa plictisesc pe nimeni………………azi. Maine…?!
Jocul “Dacii si Romanii” din 1977, pastrat in forma originala, cu toate piesele intacte, si manual de instructiuni.
Mutumesc generatiei mele, generatia 80 pentru ca a existat pur si simplu. Stiu ca poate sa sune stupid, dar sunt mandra ca m-am nascut atunci si am avut o copilarie diferita fata ce traiesc copiii anilor 2000.
Mi-am amintit de multe aici si ma bucur ca exista acest site: Omul Negru, joaca cu papusile in fata blocului pe patura, cazematele pe care le construiam pe dealuri si campuri (acum dealul din fata blocului meu e plin de vile), aminitirile si chiotele de la derdelus iarna, serile petrecute pe casa scarii cand era frig afara, anuntul ca au inceput desenele animate de la 7 ”deseneeeeeeeeeeeeeee”, alfabetarul din clasa I, caietele pe care invatam caligrafia, cariocile care abia aparusera prin librarii, sucul TEC din anii 90 pentru care stateam la coada, prima sticla PET care era privita ca o minune in casa, tiganii care vindeau acadele si seminte pe langa alimentari, guma in forma de baunut, acea inghetata in forma de pachet de unt care se gasea din cand in cand la cofetarie, napolitanele dinainte de 89, cutiile cu jeleuri, coada la paine si faptul ca mancam cu placere o paine intreaga pana acasa. Sunt multe!
Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma nterseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece
cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Jenica repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Sperantei”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
“Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!
Cu ocazia CONVENTIEI ANIME* din Romania
SAMBATA, 27 OCTOMBRIE 2007, ORA 18:00
la Muzeul National de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Calea 13 septembrie, Bucuresti,
pentru a vedea (din nou) impreuna filmul
“GENERATIA DESENELOR ANIMATE”
proiectie urmata de discutii.
Invitati speciali: Viorica Bucur, Mihai Cabel, Geta Chira, Andrei Gorzo si … posibil Igu
TRAILER aici: http://www.youtube.com/watch?v=2wCH-PaZnjM
Când eram mic, părinţii mi-au cumpărat mai multe seturi de cărţi “de joc” educative. Nu ştiu ce mă jucam cu ele, deşi erau multe şi aveau perechi de diferite culori, dar după un timp învăţasem toate instrumentele muzicale dintr-o orchestră şi ştiam să le recunosc când le vedeam la televizor.
Îmi amintesc că aveam şi un set de cărţi educative cu animale şi binecunoscutul Păcălici, deşi nu erau foarte populare, pentru că prietenii mei se jucau şeptic şi kems
UPDATE: Ray Ronson ne-a trimis si el cateva imagini
Cine nu are bunici cu lăzi de zestre, să îşi cumpere. În astfel de lăzi frumos pictate sau sculptate pe din-afară se ascund tot felul de suprize: cămăşi, chimire, batiste, ştergare, sticluţe goale de parfum cu urme de parfum în ele, bani legaţi în batistă, bomboane ascunse, lumânări, fusuri etc. Asta e lada bunică-mii.
Îşi aminteşte cineva de sticla aceea de sirop specială? Trebuia s-o iau cu mine după ce am fotografiat-o. Am găsit-o pe la bunică-mea prin magazie.
Ventuzele erau nişte borcănele folosite ca tratament contra răcelii. Erau mai întâi sterilizate cu un băţ cu vată dată prin spirt, apoi vidate cu o flacără (lumânare) şi aplicate pe spate în special în zona plămânilor. Se acoperea spatele cu o patură şi stateai aşa câteva ore (nu ştiu exact). Se pare că erau destul de eficiente deşi lăsau nişte vânătăi urâte pentru un timp.
Celebra poza cu clasa care nu mai stiu cand se facea, la inceput sau la sfarsit de an.
Cu bunica in fata blocului.
De ziua mamei tovarasa invatatoare scria frumos pe tabla textu si noi doar tineam creta pe punct
8 martie, venea un nenea din clasa in clasa care facea poze
Clasica ziua de nastere din copilarie cativa vecini, un tort…
Eu si cu mutraliera, nu stiu daca isi mai aminteste cineva de tipu asta de mitraliera facea ratatata )
Urcam la merele rang de pionier al patriei.
soim
Atelier de proiectare unde lucrau parintii. Din cand in cand mergeam acolo si ma lasau sa desenez pe plansetele alea mari.
La serbare. Eu aeram indian, winetou sau cum ii zicea
Asta era cea mai frumoasa jucarie. O garnitura de tren primita de prin germania iar tata a facut plansa, muntele cu tunelu…era vopsita verde si chiar era cu niste chestii presarate pe ea ca sa imite iarba cat de cat. Acum observ si cubuletele alea albe, un soi de lego romanesc, nu erau practic cubulete, era parca special pentru a construi case avans si acoperis rosu care il puneai in varf.
Aveam mai multe seturi de diapozitive de genu asta, toate cu muzeul satului sau diverse chestii turistice. Erau cred ca destinate exportului pentru ca erau scrise in romana, germana si engleza. Produse de Studioul Cinematografic Animafilm, 1969, 8,25 lei
Made in Romania – Ceausescu 1986 – 23 august
Vezi mai multe video din Politica
Nu stiu altii cum sunt….dar eu cand imi aduc aminte de gustul bombonelelor CIP sau de ciocolata chinezeasca in ambalaj auriu as vrea sa pot apasa un buton si sa ma intorc atunci, in anii copilariei, cand totul parea posibil, cand totul avea o savoare deosebita,cand ieseam in spatele blocului cu ‘gasca’(vreo 6 pitici nu mai mari de 7 ani)ca sa facem corturi.Doamne ce o mai luam pe coaja pt ca luam paturile bunicii si le aduceam in casa pline de ciulini si pamant:))
Nu stiu cum ar fi fost copilaria mea daca s-ar fi ‘intamplat’ in alta perioada dar nu imi pot imagina ca as fi stat inchisa in casa in fata tv-ului sau a calculatorului cum vad ca se intampla acum.Nu aveam cine stie ce minuni ale tehnologiei dar aveam ‘Piticot’, ‘Nu te supara frate’..ah…isi mai aduce cineva aminte de cartile de joc ‘Animale din continente’??
Mostenisem de la sora mea varianta lucioasa a cartilor si ma mandream nevoie mare!Mai aveam si ‘Pacalici’ dar nu ma incanta.Soldateii ii aveam dar nu prea ma jucam…sora mea in schimb facea turnee cu baietii.Le spuneam indieni…pt ca majoritatea figurinelor erau indieni.
Ah!Am mai avut si intreaga colectie de papusi(care nu mai stiu cum le cheama)cu care practic nu te puteai juca pt ca erau fixe, din cauciuc;stiu ca aceeasi papusa a aparut in mai multe vatiante:doctor, cosar,marinar,roscat pistruiat,fetita cu cozi impletite.Nu prea imi placeau pt ca aveau capul prea mare si nu stateau bine in picioare.
Stand acum sa ma gandesc…jucarii am avut o gramada pt ca sora mea era nascuta in 77 si deci prinsese si timpuri mai bune cand se mai gaseau unele altele iar ai mei nu faceau rabat cand venea vorba de copii.Asa am avut locomotive, tramvaie din acelea mari care aveau si beculete rosii care se aprindeau…ai mei le tineau bine si ne jucam cu ele doar cand venea cineva pe la noi:)))
La capitolul dulciuri…nu as fi pretins niciodata mai mult decat aveam.Eugenia,biscuiti Vladut,mai tarziu biscuiti Bebe(cei mai buni)bomboane cip,cioco chinezeasca.Iarna mai erau bomboanele de pom care erau tati tari dar ma chinuiam pana reuseam sa le mananc pe toate.Tot iarna se ‘faceau’ si portocalele!!Una, doua pt care stateam cu bunica la o coada imensa.Cateodata ma trimetea de doua trei ori in fata ca poate vanzatoarea imi mai da.
Despre cozi, nopti asteptand sa vina cu pui sau cu oua…o sa mai revin pt ca imi amintesc o gramada de lucruri.
De jucat…erau o gramada de jocuri de grup.’Ratele si vanatorii’,'tara tara vrem ostasi’,'castel’,alergatea,pititea(ai spart oalele si-ai mancat sarmalele:))))’batistuta’,'flori fete sau baieti’,'magarusul’,omu’negru’…Pai sa le spun eu acum nepoteilor mei de jocurile astea!!E tare complicat!Bine….adevarul e ca in zilele noastre nici nu prea mai vezi copii in spatele blocului,nu mai e zarva nu mai auzi…’mamiiiiii arunca-mi si mie mingea!!!!!’sau…’tattiiii mai stau si eu putin!’.
Si dupa ‘89 tot copil eram, abia implineam 7 ani, dar nu a mai fost acelasi lucru.Imi amintesc ca dupa revolutie am inceput scoala(trimestrul II)cu o intarziere de cam 2 saptamani si mie imi era frica sa ma duc singura pana la scoala, asa ca am mintit-o pe mama ca tovarasa a zis sa venim impreuna cu parintii.Imi era frica de teroristi.
dupa cum am promis, revin cu alte poze (cu specificatia ca vor mai urma si alte poze cu 6 diferite alte armate, poate ati avut si asa ceva, plus tancuri si masini de lupta, tot din acea perioada). Am gasit atat soldateii cat si celelalte jucarii in urma unei vizite, ascunsi intr-o punga intr-un dulap. Surpriza a fost nu neaparat ca erau pastrati (desi a fost o adevarata comoara), ci ca erau pastrati (si ingrijiti totusi!) de parinti… probabil pentru nepoti
Cateva poze cu soldateii verzi si albastri aici, mai multe insa mai puteti gasi aici si aici.
Vand magnetofon Rostov 105 in perfecta stare de functionare ! Este varianta in limba engleza ! Are 3 motoare Direct-Drive, 3 capete GF (Glass Ferrite), amplificator incorporat cu reglaje (bass, treble, balans), 3 intrari, intrare microfon, iesire linie, comanda electronica motoare (taste senzoriale), 2 viteze (9, 19), buton reglare tensiune in banda. Toate piesele sunt originale, nu s-a umblat in el sau la capete. Reda si inregistreaza perfect ! Functioneaza absolut totul la el (VU metre, butoane, potentiometre, reglaje, mufe). Nu este zgariat sau lovit. Dau la el si cateva benzi, manual de utilizare cat si banda colector. Pret 400 RON.
Ma puteti contacta pe forum sau la adresa: kitzsteinhorn91@yahoo.com sau 0724171719.
Recent Comments