LaTrecut » Pe strada

Film didactic controlori bilete ITB

igu — Mon, 11 Apr 2011 21:52:18 +0000

Film didactic facut de ITB in anii 80 pentru instruirea controlorilor de bilete.

- via bucur

Timisoara 1991

igu — Sun, 29 Mar 2009 22:17:30 +0000

“Acest video face parte dintr-o filmare facuta in anul 1991,din Lipovei pana in Chisoda. Strazi pustii, si ici,colo mai cate-o Dacie…;) ”

- via Claudiu Popescu aka Roli Breaker

Traficul de odinioara

igu — Mon, 23 Mar 2009 15:21:45 +0000

Traficul muuuult mai lejer

Firme Vechi

igu — Sun, 04 Jan 2009 19:36:54 +0000

Firme Vechi
Un blog f interesant despre firme vechi.

Abonamente de tramvai

Sirg — Thu, 10 Apr 2008 12:33:28 +0000

Iată un abonament din anii 1960, în carnet roşu, ca cel de partid.

Şi, sărind cam 20 de ani… versiunea mai recentă, din 1982, când abonamentul era mai mic, sub formă de tichet, purtat cu încă un tichet suplimentar cu poza şi datele personale. Am avut şi eu când mergeam la şcoală, ţin minte că după revoluţie nu s-au schimbat timp de vreo 7 ani.

1980-1989, amintiri de-atunci

andreika — Thu, 27 Dec 2007 10:56:10 +0000

La mine comunismul a inceput locuind in acelasi tip de bloc proletar, dar era un pic particular datorita pozitiei. Ei bine, eu stateam in centru. Mai precis, fix linga Sala Palatului si Comitetul Central, si la 2 pasi de Palatul Telefoanelor. Cind se organizau congresele, masurile de securitate se inteseau strasnic asa ca ai mei veneau acasa numai dupa ce prezentau buletinul si demonstrau ca au un motiv oarecare pentru care sa patrunda in acel areal unde zeii comunismului se impleteau cu muritorii.. Se organizau si niste expozitii cu tematica dedicate tovarasului, absolut megalomane, cu tot felul de tablouri, picturi, flori si realizari. In afara de asta, Sala Palatului a ramas cinematograful copilariei mele, mergind noi din cind in cind la te miri ce filme americane razbateau.

In afara de asta, pozitia centrala nu conferea nici un avantaj. (a fost un prime location pentru vizionarea Revolutiei dar despre asta mai tirziu;)

Era un frig crincen in casa iarna. Pe vremea cind rudele din Berceni huzureau in apartamente ceva mai calde, la noi….nimic. Frig rau. Mai tin minte si acum gazele care abia pilpiiau si sculatul din somn la 4 dimineata cind mi se incropea o baita caci era presiune mai mare la gaze si se “facea” apa:)

Tot in acest laitmotiv hibernal, imi aduc aminte ca treceam zilnic in drum spre scoala (NB scoala 5, din Piata Amzei) pe linga sediul UNITER de azi, o vila foarte cocheta la vremea ei, fix din spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei. Acolo statea unul din copiii lui Ceausescu, Nicu cred; si aveau o fata-n casa care iesea in miezul iernii si scutura la balcon cearceafurile in niste minecutze de vara. Vaaai, cu ce ochi o priveam, ce paradis cald intuiam acolo in miezul iernii:))

Ulterior, ai mei au facut rost (din strainatate, cu interventii..) de niste lampi cu filtru care ardeau treptat pe baza de kerosen. Se dadea drumul la soba, se facea un fum de il taiai cu cutitul, se aerisea (mai scadea un pic temperatura initiala) apoi cit de cit se mai dezmortea pina seara. In acest sens, pe balcon a fost facut, evident pe comanda speciala, un rezervor unde ai mei tineau aproximativ 500 l de kerosen acumulat gospodareste de toamna, cam laolalta cu cartofii.

Uite ca n-a pomenit nimeni de cartofi. Mai tineti minte toamna cind se cumparau sacii aia imensi de cartofi, atent selectionati?? Care la noi stateau pe balcon si era un tam-tam intreg cind se anuntau temperaturi nocturne sub 0 grade…”sa ii bagam in casa ca ingheata la noapte….”

Si inghetata de vanilie Vafe, care a fost si a ramas deliciul copilariei. Cind gaseam!! sunt sigura ca daca as mai minca acum nu ar mai fi nimic spectaculos, dar atunci era pentru mine ambrozie curata!

Am fost facuti pioneri la Palatul Pionierilor. Ce moment, ce locatie, ce eveniment!

Ulterior, am fost aleasa sanitarul clasei. Nu stiu daca mai tineti minte acest personaj care avea snurul alb la camasa! Dupa cum mi s-a sugerat, mi-am facut o agendutza pe care aveam un tabel cu numele tuturor colegilor mei, pe care ii verificam zilnic dimineata si ii bifam in carnetzel daca…aveau batista la ei si aveau unghiile taiate scurt. Sticle si borcane, maculatura, castane, excursii la cules de capsuni. O tempora, o mores!

Si a venit revolutia….pe mine, un copil de 9 ani, m-au dus la rude in Titan, dar restul familiei a petrecut revolutia in debara, in apartamentul de linga Sala Palatului. Ati fost cititori fideli? Mai tineri minte rezervorul de kerosen de pe balcon? Era simtitor plin la revolutie, iarna mai avea multe de zis, ai mei gospodari…Deci, kerosenul pe balcon, ai mei in debara in casa blocati, gloante de jur imprejur. Nu a fost geam nespart la noi in casa la Revolutie, si nu mai zic de multiple gauri in pereti pricinuite de gloante. Ei bine, si cu toate astea, cred ca un miracol doar poate explica cum am avut noi norocul ca rezervorul de kerosen sa fie ferit complet de traiectoria vreunui glont. Toata lumea a trecut cu bine prin Revolutie, inclusiv apartamentul si rezervorul, ulterior desfiintat.

Si in final un mic tribut adus colegilor…primii 5 ani de scoala acolo i-am facut la Scoala 5. Ce vremuri cind am facut razboiul fete-baieti, sau cind ne jucam de-a zeii caci aveam capul plin de Legendele Olimpului pe care le stiu si acuma si pe muche, si mai ales gasca de atunci, Dan, Alex G, Mili, Ioana, Bogdan, Mihai, invatatoarea si diriga noastra de dragul careia chiar am invatat un an matematica.

Despartirea a fost dramatica…la scoala 5 nu se invata decit engleza/ rusa. Cuuum, sa invete copilul rusa, pai ce, asta e limba de viitor??? Trebuie sa invete o limba de folos pe viitor, vezi matale, acuma post-revolutie, se schimbase calimera. Ce lacrimi, ce freamat, ce zbucium, nimic. Clasa a 6-a a inceput la scoala 19 in ciuda dramei si a protestelor, en francais.

A fost totul bine si acolo, on the long run s-au aranjat lucrurile, dar cumva tare bine s-a demarcat la mine copilaria comunista de adolescenta timida post-revolutionara, cu libertatile si schimbarile sale.

Si blogurile de acum!

Multumim, Igule.

Inaugurare metrou 1979

igu — Fri, 05 Oct 2007 21:52:39 +0000

video aici: http://www.youtube.com/watch?v=L0XX094pDbY

sus pe bloc la PIATA AMZEI

nabres — Sun, 08 Jul 2007 20:57:53 +0000

Era de nemaipomenit vara sa stam pe bloc si sa ne uitam la apusul soarelui , se vedea Bucurestiul de sus, cit era de frumos el vara . Acoperisurile erau calde iar aerul tremura ca o fata morgana peste ele….era o liniste plina de zgomote din indepartare , numai rindunicile ne trezeau la realitate – la virsta de 8, 9, 10 ani asta era ocupatia noastra preferata dupa o joaca tare in curte… ne apuca nostalgia si mergeam pe bloc si povesteam fel si fel de chestii sau ne inchipuiam cum e acuma acolo unde apune soarele, deci in vest … eram destul de mici mari filosofi pe vremea aia, amindoi prietenul meu cel mai bun din copilarie Co. si eu …. a fost frumos….si visam in timp ce soarele se culca si se facea seara – sus pe bloc …

URME IN ZAPADA ….amintiri …de mic copil….

nabres — Sun, 08 Jul 2007 20:42:18 +0000

Urmele in zäpada

…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.

Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.

O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.

Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.

Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.

ITB

color — Sat, 23 Dec 2006 16:00:28 +0000

UPDATE: intre timp linkul nu mai exista dar puteti gasi aici istoria RATB/ITB.

Pentru multe alte poze halucinante: http://www.ratb.ro/gallery.php