Archive

Archive for the ‘Social’ Category

Film didactic controlori bilete ITB

April 12th, 2011

Film didactic facut de ITB in anii 80 pentru instruirea controlorilor de bilete.

– via bucur

La serviciu, Pe strada

Bancuri din perioada de dinainte de “astia” – Top 10

January 19th, 2010

10. Ce-a fost inainte: oul sau gaina? Mai inainte au fost de toate. (cules pe 12 noiembrie 1979)

9. Ce-i mai rece si mai rece decat apa rece? Apa calda. (17 ianuarie 1985)

8. Cand a plecat de-acasa, Prunariu i-a lasat mamei un bilet pe masa: „Am plecat in Cosmos. Vin peste o saptamana”. Cand vine, gaseste pe masa un bilet de la maica-sa: „Am plecat dupa branza. Nu stiu cand vin”. (26 mai 1981)

7. Un tip trecea pe strada tinand in mana, cu mare grija, un sul de hartie igienica. Trecatorii il priveau invidiosi, iar unul chiar l-a intrebat: „Nu va suparati, de unde l-ati luat?”, „Acum cateva minute l-am scos de la Nufarul…”

6. La usa unui apartament suna un pusti: „Tanti, ai facut supa?”, „Da, puisor, vrei sa gusti si tu?”, „Nu, multumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”,„Te roaga mama sa ne imprumuti si noua osul”.(6 decembrie 1982)

5. Din dispozitia lui Ceausescu s-au facut experimentari si incrucisari de meri, pentru a se crea un soi de mar pitic, de numai 50 de cm, pe care sa-l poata culege si “Soimii Patriei”. (28 septembrie 1983)

4. Ultima dorinta a romanilor privitoare la familia Ceausescu: sa moara Nicolae, iar Elena sa traiasca din meditatii la chimie! (28 decembrie 1988)

3. De ce a luat comuna Scornicesti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca a crescut cel mai mare bou.

2. De ce n-a luat si comuna Petresti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca anul acesta nu s-a acordat titlul si pentru cea mai mare vaca. (3 ianuarie 1987)

1. Un militian prinde o pereche facand dragoste intr-un boschet. Ii duce la sectie si, de aici, in fata tribunalului. La proces, fata e felicitata pentru patriotism si baiatul pentru initiativa. Militianul e arestat pentru intrerupere ilegala de sarcina. (17 martie 1984)

– via stanescoo

Bancuri

Tu ce faceai la revolutie?

December 22nd, 2009

S-au implinit 20 de ani de la revolutie si vorbind cu niste prieteni despre ce ne aduceam aminte ca faceam in zilele respective, m-am gandit sa va intreb “Voi ce faceati la revolutie?”

Eu am fost trimis de parinti la tara la bunici unde se considera ca este mai sigur. Tot ce am vazut a fost la televizor. Cand am iesit cu colindul cantam Ole, Ole, Ceausescu nu mai e! in loc de clasicele colinde si in departare se auzeau focuri de arma. Aveam 10 ani.

Social

Petrecere RASPIUA

May 13th, 2009

raspiua party retro

“Nu te supara frate” ca nu mai e ca in tinerete!
Daca in ’80-’90:
– fie erai “Piticot”, rontaiai mentosane, faceai schimb de surprize si te bateai cu elefantei cu apa in curtea scolii
– fie fugeai deja de-acasa in Statiunea Tineretului, unde rockerii si depesharii se intalneau in discoteca pe Casablanca, dimineata dansai un “blues” pe Wonderful Life iar aspirina era Personal Jesus-ul tau

Vineri 22 mai, de la ora 21:00 zi Raspiua! in Popa Nan 82 (o strada-nspre Hala Traian)

Raspiua – o petrecere cu varietati muzicale “de atunci”. Cu eugenii, mentosane, oracole, racoritoare, chestii din import, berarii, Fram-ursul polar, gala desenului animat, frunza, sireturi fosforescente, diapozitive, dedicatii si poze cu tine.

Adu si casetele tale cu muzica!

Trimite pozele tale din taberele de la Navodari si de la chefurile de atunci pe alina@dabuzz.ro

Intrare 15 ron, iar daca veniti pe mana cu bratara de la evenimentul Future Shorts din aceeasi seara costa doar 10 ron si un Mentosan cadou 😉

Petrecerea Raspiua este un eveniment MOV organizat de DaBuzz events & Feeder.ro.
MOV. De la Mergi Oriunde Vrei.

*click pe imagine pt zoom

Social

Timisoara 1991

March 30th, 2009


“Acest video face parte dintr-o filmare facuta in anul 1991,din Lipovei pana in Chisoda. Strazi pustii, si ici,colo mai cate-o Dacie…;) ”

– via Claudiu Popescu aka Roli Breaker

Pe strada

Traficul de odinioara

March 23rd, 2009

iosip_broz_tito_intersectie_cu_ramnicu_saratliviu_rebreanu_la_podmagherupiata_operei-sf-elefteriepiata_uniriipiata_unirii_spre_calea_calarasilorpiata_unirii_tot_spre_calea_calarasi

Traficul muuuult mai lejer 😉

Masini, Pe strada, Social

Fototeca online a comunismului românesc

January 8th, 2009

De curand s-a lansat un proiect foarte util pentru cei care doresc sa se informeze despre perioada comunista si anume – “Fototeca online a comunismului românesc

Proiectul Fototecii online a comunismului românesc a fost demarat ca urmare a unui interes tot mai mare din partea publicului privind regimul comunist din România şi din cauza inaccesibilităţii surselor fotografice pentru perioada respectivă. Proiectul a devenit posibil după deschiderea reală, totală, în iulie 2007, a fondurilor comunismului românesc deţinute la Arhivele Naţionale ale României.
Pe 14 noiembrie 2008, Arhivele Naţionale ale României (ANR) şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) au încheiat un protocol de colaborare în vederea realizării Fototecii online a comunismului românesc, prima şi cea mai mare bază de date gratuită din România, accesibilă pe internet, cu fotografii din perioada 1945-1989, dar şi din perioada 1921-1944.

Sunt disponibile gratuit o sumedenie de fotografii de inalta rezolutie, singura conditie fiind mentionarea precisa a sursei, conform legii si regulilor  Arhivelor Nationale (exemplu fotografia de mai jos).

Traiasca Armata Rosie Eliberatoare
Fotografia #B036 – Fototeca online a comunismului românesc – Mitingul de pe stadionul A.N.E.F. în sprijinul Platformei F.N.D. Participanţii la miting cer constituirea unui guvern al Frontului Naţional Democrat. (8 octombrie 1944) [2/1944]

Album foto, Social

SEA GULL

January 5th, 2009

seagull

SEA GULL. Cutia de cacao in care mai toti tatii isi tineau suruburile si piulitele.

– via irimia teodorian

In familie

Crema de pantofi

January 5th, 2009

crema-de-pantofi-01crema-de-pantofi-02

Crema de pantofi

– via irimia teodorian

In familie

Firme Vechi

January 4th, 2009

firme_vechi

Firme Vechi
Un blog f interesant despre firme vechi.

Pe strada

Autobuzele cu gaz metan

January 4th, 2009

Abonamente de tramvai

April 10th, 2008

Iată un abonament din anii 1960, în carnet roşu, ca cel de partid.

Abonament de tramvai anii 1960 - interior

Abonament anii 1960 coperta

Şi, sărind cam 20 de ani… versiunea mai recentă, din 1982, când abonamentul era mai mic, sub formă de tichet, purtat cu încă un tichet suplimentar cu poza şi datele personale. Am avut şi eu când mergeam la şcoală, ţin minte că după revoluţie nu s-au schimbat timp de vreo 7 ani.
Abonament tramvai 1982

Pe strada, Social

1980-1989, amintiri de-atunci

December 27th, 2007
La mine comunismul a inceput locuind in acelasi tip de bloc proletar, dar era un pic particular datorita pozitiei. Ei bine, eu stateam in centru. Mai precis, fix linga Sala Palatului si Comitetul Central, si la 2 pasi de Palatul Telefoanelor. Cind se organizau congresele, masurile de securitate se inteseau strasnic asa ca ai mei veneau acasa numai dupa ce prezentau buletinul si demonstrau ca au un motiv oarecare pentru care sa patrunda in acel areal unde zeii comunismului se impleteau cu muritorii.. Se organizau si niste expozitii cu tematica dedicate tovarasului, absolut megalomane, cu tot felul de tablouri, picturi, flori si realizari. In afara de asta, Sala Palatului a ramas cinematograful copilariei mele, mergind noi din cind in cind la te miri ce filme americane razbateau.
In afara de asta, pozitia centrala nu conferea nici un avantaj. (a fost un prime location pentru vizionarea Revolutiei dar despre asta mai tirziu;)
Era un frig crincen in casa iarna. Pe vremea cind rudele din Berceni huzureau in apartamente ceva mai calde, la noi….nimic. Frig rau. Mai tin minte si acum gazele care abia pilpiiau si sculatul din somn la 4 dimineata cind mi se incropea o baita caci era presiune mai mare la gaze si se “facea” apa:)
Tot in acest laitmotiv hibernal, imi aduc aminte ca treceam zilnic in drum spre scoala (NB scoala 5, din Piata Amzei) pe linga sediul UNITER de azi, o vila foarte cocheta la vremea ei, fix din spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei. Acolo statea unul din copiii lui Ceausescu, Nicu cred; si aveau o fata-n casa care iesea in miezul iernii si scutura la balcon cearceafurile in niste minecutze de vara. Vaaai, cu ce ochi o priveam, ce paradis cald intuiam acolo in miezul iernii:))
Ulterior, ai mei au facut rost (din strainatate, cu interventii..) de niste lampi cu filtru care ardeau treptat pe baza de kerosen. Se dadea drumul la soba, se facea un fum de il taiai cu cutitul, se aerisea (mai scadea un pic temperatura initiala) apoi cit de cit se mai dezmortea pina seara. In acest sens, pe balcon a fost facut, evident pe comanda speciala, un rezervor unde ai mei tineau aproximativ 500 l de kerosen acumulat gospodareste de toamna, cam laolalta cu cartofii.
Uite ca n-a pomenit nimeni de cartofi. Mai tineti minte toamna cind se cumparau sacii aia imensi de cartofi, atent selectionati?? Care la noi stateau pe balcon si era un tam-tam intreg cind se anuntau temperaturi nocturne sub 0 grade…”sa ii bagam in casa ca ingheata la noapte….”
Si inghetata de vanilie Vafe, care a fost si a ramas deliciul copilariei. Cind gaseam!! sunt sigura ca daca as mai minca acum nu ar mai fi nimic spectaculos, dar atunci era pentru mine ambrozie curata!
Am fost facuti pioneri la Palatul Pionierilor. Ce moment, ce locatie, ce eveniment!
Ulterior, am fost aleasa sanitarul clasei. Nu stiu daca mai tineti minte acest personaj care avea snurul alb la camasa! Dupa cum mi s-a sugerat, mi-am facut o agendutza pe care aveam un tabel cu numele tuturor colegilor mei, pe care ii verificam zilnic dimineata si ii bifam in carnetzel daca…aveau batista la ei si aveau unghiile taiate scurt. Sticle si borcane, maculatura, castane, excursii la cules de capsuni. O tempora, o mores!
Si a venit revolutia….pe mine, un copil de 9 ani, m-au dus la rude in Titan, dar restul familiei a petrecut revolutia in debara, in apartamentul de linga Sala Palatului. Ati fost cititori fideli? Mai tineri minte rezervorul de kerosen de pe balcon? Era simtitor plin la revolutie, iarna mai avea multe de zis, ai mei gospodari…Deci, kerosenul pe balcon, ai mei in debara in casa blocati, gloante de jur imprejur. Nu a fost geam nespart la noi in casa la Revolutie, si nu mai zic de multiple gauri in pereti pricinuite de gloante. Ei bine, si cu toate astea, cred ca un miracol doar poate explica cum am avut noi norocul ca rezervorul de kerosen sa fie ferit complet de traiectoria vreunui glont. Toata lumea a trecut cu bine prin Revolutie, inclusiv apartamentul si rezervorul, ulterior desfiintat.
Si in final un mic tribut adus colegilor…primii 5 ani de scoala acolo i-am facut la Scoala 5. Ce vremuri cind am facut razboiul fete-baieti, sau cind ne jucam de-a zeii caci aveam capul plin de Legendele Olimpului pe care le stiu si acuma si pe muche, si mai ales gasca de atunci, Dan, Alex G, Mili, Ioana, Bogdan, Mihai, invatatoarea si diriga noastra de dragul careia chiar am invatat un an matematica.
Despartirea a fost dramatica…la scoala 5 nu se invata decit engleza/ rusa. Cuuum, sa invete copilul rusa, pai ce, asta e limba de viitor??? Trebuie sa invete o limba de folos pe viitor, vezi matale, acuma post-revolutie, se schimbase calimera. Ce lacrimi, ce freamat, ce zbucium, nimic. Clasa a 6-a a inceput la scoala 19 in ciuda dramei si a protestelor, en francais.
A fost totul bine si acolo, on the long run s-au aranjat lucrurile, dar cumva tare bine s-a demarcat la mine copilaria comunista de adolescenta timida post-revolutionara, cu libertatile si schimbarile sale.
Si blogurile de acum!
Multumim, Igule.

Activitati, Mancaruri, Pe strada, Scoala

M-am hotarat sa demisionez

November 5th, 2007

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma nterseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece
cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Jenica repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Sperantei”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
“Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Altele, Social

Inaugurare metrou 1979

October 5th, 2007

23 august 1986

October 5th, 2007


Made in Romania – Ceausescu 1986 – 23 august
Vezi mai multe video din Politica
23august_dfgdfdf.jpg
23august_fsadgfsd.jpg
23august_fdgsdfs.jpg

Activitati, Ceausescu, Obiceiuri, Obligatii cetatenesti

PRIETENIE …

July 21st, 2007

Prietenie …la bine si la rau.
CINE ISI ADUCE AMINTE DE PRIETENUL LUI DIN COPILARIE ?
Care sint de fapt prietenii ? Cine sint ei ? Am si eu oare unul ? Cine pot fii acesti prieteni ? Sint eu oare prietenul cuiva ? Dar prietenii au si ei alti prieteni ? Ce este un prieten adevarat ? Care e definitia unui prieten ? Poti chema un prieten la orice ora ? Un prieten e la orice ora disponibil ? Sint eu disponibil la orice ora ?
Ce inseamna o prietenie ?
Sa poti vorbi foarte deschis ? Sa asculti ? Sa ai sfaturi bune ? Sa iti imprumute pina si ultima camasa ? Sa dai imprumut orice,si oricind ? Sa fie unul pentru toti si toti pentru unul ? Cind incepe o prietenie ? Cit dureaza o prietenie ? Au voie prietenii sa faca orice ? Prietenii pot face parte din familie ?
Unde se gaseste un prieten ?
In copilarie ? La scoala ? La facultate ? La servici ? Pe strada ? La cumparaturi ?
La spital ? Acasa ? In autobuz ? La masa ? La o petrecere ? De Anul Nou ? De ziua ta ? De ziua mea ? Pe hol ? La strand ? Pe plaja ? In hotel ? La munte ? In tara sau in strainatate ?
Cind gasesti un prieten ?
Cind esti mic in curte ? Cind inveti sa te dai cu bicicleta pentru prima oara ? Cind
cazi ? Cind te joci ? Mergind spre scoala ? Venind de la scoala ? La foame ? La sete ? La necaz ? La bucurie ? Pe viata si pe moarte ? CO&SE ?
nabres

Altele, Jocuri afara, Social

Piata Amzei

July 8th, 2007

era femeia , babuta aceea care vindea BORSUL minunat in casuta ei minuscula – mai stiti ?

si cind nu era inauntru , plecata pentru bisnisuri importante , punea la geam un cartonas pe care scria : ” AZ NU VINZ ” !

sau cind treceam prin piata si ne era foame , mergeam la nenea cu casul si il rugam sa ne dea si noua sa gustam ….

Altele, Expresii

sus pe bloc la PIATA AMZEI

July 8th, 2007

Era de nemaipomenit vara sa stam pe bloc si sa ne uitam la apusul soarelui , se vedea Bucurestiul de sus, cit era de frumos el vara . Acoperisurile erau calde iar aerul tremura ca o fata morgana peste ele….era o liniste plina de zgomote din indepartare , numai rindunicile ne trezeau la realitate – la virsta de 8, 9, 10 ani asta era ocupatia noastra preferata dupa o joaca tare in curte… ne apuca nostalgia si mergeam pe bloc si povesteam fel si fel de chestii sau ne inchipuiam cum e acuma acolo unde apune soarele, deci in vest … eram destul de mici mari filosofi pe vremea aia, amindoi prietenul meu cel mai bun din copilarie Co. si eu …. a fost frumos….si visam in timp ce soarele se culca si se facea seara – sus pe bloc …

D-ale vremii, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Obiceiuri, Pe strada, Social, Strazi

URME IN ZAPADA ….amintiri …de mic copil….

July 8th, 2007

Urmele in zäpada

…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.

Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.

O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.

Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.

Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.

Activitati, D-ale vremii, In familie, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Locuri, Obiceiuri, Pe strada, Strazi

Albumul de odinioara….

May 4th, 2007

Stofaton

February 13th, 2007

stofaton_5463457645.jpg

Produs pentru curatat gulere si mansete haina.

Altele, In familie

ITB

December 23rd, 2006

troleibuzarticulat

UPDATE: intre timp linkul nu mai exista dar puteti gasi aici istoria RATB/ITB.

Pentru multe alte poze halucinante: http://www.ratb.ro/gallery.php

Pe strada

De unde vine HEPA?

December 23rd, 2006

Are cineva idee de unde vine strigătul hepa? Am auzit de el de la oameni care au copilărit în alte regiuni decât mine. Pe la mine (centrul Moldovei) nu ţin minte să fi avut alte strigături în afară de literarele şi lipsitele de imaginaţie pârtieee sau (faceţi) loooc

Expresii, Jocuri afara

Mobilier urban

December 23rd, 2006

cos11_3464564.jpg

Autogara Ploiesti SUD

Produsul design-ului romanesc de factura spontana produs produs in serie limitata, disponibil doar in locatii selectate/selecte
Unghiul ales pentru inclinarea cosului este unul optim pentru functionarea la maximul potential.

http://urbanfurniture.wordpress.com

Locuri, Pe strada

23 august

December 23rd, 2006

23august_43645645.jpg

Amintirea mea de 23 august este din anii 1953-54.Eram pioniera, in Bucuresti. Am fost “recrutata”, in vacanta fiind, sa particip la o sceneta in cadrul defilarii de 23 August. In piata Stalin, vis-a-vis de tribuna centrala (a lui Gheorghiu-Dej), intr-un anumit moment al paradei, apare un tanc rusesc eliberator. Pe el sedeau citiva soldati sovietici. Un grup de femei,barbati si copii (eu fiind unul din ei), rasar dintr-o strada laturalnica, fug in intimpinarea lor cu flori si strigate de bucurie.Un soldat ridica in brate un copil (nu eu, care eram cam plina), si alaiul iese din scena. Dragut, nu?

Obligatii cetatenesti

23 August

August 23rd, 2006

Nicolae si Elena, file de poveste

Din Scinteia 1989

Despre eroism 23 august

23 August 2006

Toţi care au prins “vremurile” îşi amintesc de 23 August. Defilările erau ceva spectaculos dar hilar, pe alocuri. Dacă vă amintiţi, erau acele coloane cu care “alegorice” pe care se prezentau produse şi utilaje, aşa cum la Disneyland vin carele cu Albă ca Zăpada şi piticii, Mickey Mouse, Donald şi aşa mai departe. Erau un număr de pancarte de purtat pe intreprindere, steguleţe şi steaguri. Azi mă întreb cum se alegea cine ce duce – care ducea portretul “Tovarăşei”, cine ducea pe Lenin, cine ducea steagul etc. Fiind copil, vroiam să duc un baţ cu 23 august în vârf, făcut din polistiren, pentru că după defilare, rupeam polistirenul cu “23” şi rămâneam cu un băţ foarte bun pentru “lupte de stradă” în jurul blocului. Tata îmi aducea steguleţe, dar erau din hârtie.
Voi ce făceaţi de 23 august? Chiar erau micii şi berea aşa grozave? :)

La serviciu, Obligatii cetatenesti, Pe strada, Social

Artificii

June 6th, 2006

artificii_989768975.jpg
de Anul Nou 😉

In familie

Biletul de transport în comun

June 5th, 2006

Bilet de transport în comun

Un bilet autentic păstrat cât se poate de bine într-o agendă uitată de vreme.

Temă: Ce înseamnă acronimul: I.T.C.V.T.T. ?

Obligatii cetatenesti, Pe strada, Social

La Multi Ani la serviciu

May 23rd, 2006

Iata una din multele si obisnuitele felicitari cu urari “de lemn” din partea “Biroului Operativ de Conducere” (cum suna azi!) 😀

Este de apreciat fontul de tip gotic ce a inlocuit clasicul (courier) al masinii de scris 😛
La Multi Ani SPM

O felicitare si mai simpatica: … va doresc dactilografele dvs. si familiei dvs 😉 Pana la urma, cine doreste pe cine si cui? 😀
La Multi Ani de la dactilografe

La serviciu

Din seria “realizări măreţe”

May 17th, 2006

Dinamica creşterii economice era exponenţială, păcat că numai pe hârtie!

Reviste, Social

PCR ’89

May 17th, 2006

tezele pcr 89

Asta apropo de broşura FSN :)

“[…] dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1991-1995 şi orientările de perspectivă până în anii 2000-2010”

hehe

Obligatii cetatenesti, Social

Poveste de Craciun

May 17th, 2006

Poveste românească de Crăciun
sau
Moartea şi învierea lui Moş Crăciun
de Horia Gârbea
Nota: acest text a fost scris pentru a fi tradus in limba germana si a fost prezentat ca lectura publica in aceasta limba in mai multe intilniri literare din Germania in anii 2004 si 2005.

În vremea copilăriei mele, în România, oamenii nu primeau liber de Crăciun. Oficial, Crăciunul nu exista. Nici Moş Crăciun nu exista. În locul lui venea alt moş, Moş Gerilă, care aducea cadouri de Anul Nou. Un moş inventat de comunişti.În România, oamenii nu primeau liber de Crăciun. Totuşi, de Crăciun, aproape nimeni nu muncea. Se aduceau de acasă mîncarea tradiţională şi vinul, se improvizau mici petreceri neoficiale la care şi şefii beau cîte un pahar, tot neoficial.
În ajun, şefii care voiau să facă pe popularii lăsau femeile să plece acasă ca să pregătească masa tradiţională. Dar mîncarea se găsea destul de greu, mai ales la oraş. Multe familii puteau să îşi sărbătorească mai bine Crăciunul doar pentru că aveau rude la ţară. Acolo se putea creşte cîte un porc sau un curcan. Se putea face şi vin din struguri adevăraţi, nu surogatul de la magazin. Mulţi români făceau însă vinul acasă: striveau de toamna strugurii în saci de plastic, pe balcon, îi lăsau la fermentat în borcane mari de sticlă şi apoi îl puneau în damigene. De Crăciun şi de Anul Nou destupau damigenele şi fiecare, doctori, ingineri, profesori, avocaţi, se lăudau cu vinul lor de casă.

Noi, copiii, aveam însă vacanţă. Vacanţa începea totdeauna pe 22 decembrie şi aşa a rămas pînă azi. Chiar şi studenţii aveau vacanţă. În primii ani de comunism nu li se dădea liber studenţilor. Dar în 1968, de Crăciun, a avut loc o mini-revoltă a studenţilor care a speriat de moarte autorităţile. Grupuri de studenţi au ieşit să demonstreze pe bulevardele din Bucureşti purtînd icoane pictate chiar de ei şi scandînd: “A înviat tradiţia”. Cereau să fie liberi de Crăciun. Autorităţile au făcut o mişcare neobişnuit de inteligentă. I-au lăsat în pace şi le-au dat vacanţă. De atunci, pe 22 decembrie, trenuri pline de studenţi plecau dinspre oraşele universitare spre micile oraşe unde locuiau familiile lor.
De Crăciun, la televizor şi la radio nu se cîntau colinde. Şi totuşi, prin oraşe circulau cete de copii îmbrăcaţi în costume speciale, mai mult podoabe de hîrtie sau pînză aplicate peste hainele obişnuite. Purtau toiege cu panglici şi stele din lemn vopsit. Sunau la uşi şi colindau sau, la sate, umblau din poartă în poartă, prin zăpadă, cîntînd:
Steaua sus răsare
Ca o taină mare.
Steaua luminează
Şi adeverează.
Că azi Prea Curata,
Prea Nevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
Lumea îi primea şi le dădea covrigi şi mere, cozonaci dar, mai adesea, bani. De multe ori chiar studenţi cu voci bune improvizau mici coruri de colinde şi cîştigau bani mulţi pentru că ofereau ceva ce nu se putea găsi uşor: cîntecele tradiţionale.
În serile dinainte de Crăciun, pe străzile vechi ale oraşelor sau pe uliţele satelor, bătrîni şi copii mergeau la biserică, le denie. Oamenii maturi, cu serviciu, nu se duceau. Se temeau că vor fi văzuţi şi pot avea necazuri la locul unde lucrau. Dar bătrînii şi copiii nu aveau nimic de pierdut.
În felul acesta, pe vremea copilăriei mele, Crăciunul şi Paştele existau şi nu existau, se sarbătoreau sau nu se sărbătoreau. Depinde ce voiai să vezi. Unii vecini, erau atît de temători, încît strîngeau resturile meselor de Crăciun şi de Paşte în pungi închise pe care nu le aruncau în lăzile de gunoi de lîngă casă. Mai ales cojile ouălor vopsite de Paşte i-ar fi putut trăda că au serbat Învierea lui Hristos. Le duceau, departe, pe alte străzi, în cutiile de gunoi din staţiile de tramvai.
Dar, de obicei, oamenii nu se temeau atît de tare. Nici autorităţile nu făceau mare caz. Se prefăceau doar că sărbătoarea Naşterii nu există. În serile de Ajun, în afară de colindători, oamenii ascultau colinde la posturile de radio din Europa de Vest.
Cînd eram copil am învăţat “O, Tannenbaum” şi îl cîntam acompaniat la pian de o mătuşă sau de tatăl meu. Cei mari organizau o petrecere pentru copii, care era totdeauna veselă. Şi cîntam în cor, într-o germană aproximativă “O, Tannenbaum”. Ştiam doar că n-avem voie să-l cîntăm la şcoală şi nici nu-l cîntam.
Pentru cineva care nu a trăit în Europa de Est e greu de înţeles ce însemna pentru noi Crăciunul. Era o sărbătoare foarte frumoasă mai ales că era, nu interzisă, dar neoficială. Pentru noi, copiii, era cu atît mai atrăgătoare pentru că era misterioasă. Totul se numea, în public, altfel decît acasă. Bradul de Crăciun se găsea cam greu, dar se găsea, numai că se numea “pom de iarnă“. În magazine apărea, ici-colo, cîte un figurant îmbrăcat în haină roşie şi cu barbă de vată, dar el se numea Moş Gerilă. La şcoală, la orele de desen, pictam felicitări zise de Anul Nou pe care nu trebuiau să apară însă lumînările, Fecioara, Pruncul Sfînt sau Ieslea din Bethleem.
În copilăria mea, în România, şi cu atît mai mult în tinereţea mea, în ultimii ani de comunism, mîncarea se găsea greu şi era de calitate proastă. După tradiţie, ar fi trebuit să ţinem post şase săptămîni înainte de Crăciun şi de Paşte. Să nu mîncăm nu numai carne, dar nici ouă, lapte sau brînză. Aşa e tradiţia ortodoxă. Dar, la lipsurile care erau, cine găsea puţină carne nu se mai gîndea la tradiţii.
Proviziile pentru Crăciun se strîngeau din vreme, pentru că la români masa din seara de Ajun, cea de prînz de Crăciun şi cele de a doua şi a treia zi cer pregătiri speciale. De Ignat se taie porcul. Fiecare familie creşte un porc sau, la oraş, cumpăra de undeva carne. De Crăciun este obligatoriu să se mănînce mezeluri de porc pregătite în casă: tobă, lebăr, caltaboş, cîrnaţi. Chiar şi astăzi, cînd avem supermarketuri pline de mezeluri, femeile din România fac ele singure toba şi caltaboşul, iar bărbaţii învîrt manivela maşinii de făcut cîrnaţi. Bărbaţii sînt mîndri de priceperea nevestelor, iar ele se laudă cu ajutorul dat de ei.
Tăierea porcului în curte e o sărbătoare care, în România se ţine şi azi în fiecare sat. Seamănă mai mult cu un sacrificiu păgîn. Porcul familiei, crescut un an, greu de 120-150 de kilograme este scos din cocină, trîntit în zăpadă şi un bărbat mai viteaz îi taie gîtul cu un cuţit. Nu toţi bărbaţii se pricep la asta, dar cei mai mulţi o fac. Apoi se pîrleşte părul porcului cu paie aprinse, se frige pe loc o parte din carne. Ea se împarte celor de faţă, rude şi vecini, adunaţi anume împreună cu pahare de ţuică tare: Pomana porcului. Se bea pentru sufletul lui de porc, dus la cer. În semn de recunoştinţă pentru că din carnea lui se va îndestula toată familia.
Într-un an, într-un sat, unui bărbat i-a fost milă să taie porcul şi l-a omorît sufocîndu-l cu gaz dintr-o butelie. Numai că apoi, cînd a aprins paiele să-l pîrlească, gazul adunat în porc a explodat şi porcul a sărit în aer ca o bombă. S-a făcut bucăţi dar bucăţile au fost adunate şi mîncate. S-a dus vestea în toată România deşi, fireşte, televiziunea nu dăcea pe-atunci asemenea ştiri. Şi totuşi totul se afla.
La masa de Crăciun, după mezelurile cu ţuică rece sau fiartă, vin la rînd sarmalele, învelite în varză murată în sare. Ele se mănîncă obligatoriu cu mămăligă. Apoi vine friptura de porc şi de curcan. Se bea vin roşu pentru bucuria naşterii Mîntuitorului. La sfîrşit, neapărat cozonacii. Cu nucă pisată şi stafide. Masa de Crăciun la români cuprinde aceste feluri an de an. Am mîncat aceeaşi listă de bucate timp de 40 de ani, nu m-am plictisit şi o voi mai mînca pînă la sfîrşitul vieţii. Oriunde în lume trăiesc români, ei mănîncă la fel. Vinul românesc făcut în casă este roşu, acrişor, sau negru, cu tanin. El se potriveşte la carnea grasă de porc. Se cheamă zaibăr, vin de buturugă sau, dacă e mai dulce, “căpşunică“. |uica se face din prune sau corcoduşe, se fierbe cu puţin zahăr şi cu piper şi se bea fierbinte. Bărbatul care tuşeşte primul se spune că plăteşte, e considerat un bărbat mai slab decît ceilalţi. Cînd eram copii încercam să bem un pic de ţuică fierbinte fără să tuşim.
În vremea copilăriei mele, cel mai greu de făcut erau cozonacii. Un om din Germania sau din Italia ar putea zîmbi. Chiar un copil, care s-a născut în România după 1989 nu poate înţelege ce însemnau în copilăria mea cozonacii. Ouăle se găseau cu greu. Făina şi mai greu, şi era neagră. Zahărul se dădea numai pe cartelă, iar drojdia, chiar dacă se găsea de undeva putea fi proastă şi cozonacii nu mai creşteau. O lună sau două înainte, bunica şi mama mea nu ne făceau prăjituri. Tot zahărul trebuia păstrat pentru cozonacii de Crăciun. Într-un an, eram deja inginer, am lucrat o lună într-un birou de evidenţă care a făcut o lucrare pentru organizaţia de partid. Pentru că lucrasem bine, un şef de acolo ne-a dăruit celor 4-5 care făcusem treaba, în mare secret, cîte un pachet de drojdie de calitate. Am fost fericit. Am dus-o mamei acasă şi au ieşit nişte cozonaci grozavi.
În ajunul Crăciunului în casă domnea o tensiune, o îngrijorare ca în apropierea unui examen. Anul ăsta vor ieşi cozonacii? Mama, bunica, mătuşile se adunau ca un consiliu de moaşe la o naştere grea. Se cumpărau de pe piaţa neoficială cîte 2-3 kg. de făină germană. Se putea găsi ori primi în dar cîte o pungă de zahăr alb de la un magazin pentru nomenklatură. Chiar cînd coca ieşea bine exista pericolul ca, la aragaz, să nu fie gaze şi flacăra prea mică strica aluatul. De aceea, pentru siguranţă, cozonacii se coceau la 4-5 dimineaţa cînd gazul avea presiune mai bună. Erau zile şi nopţi de mare emoţie. Dar totdeauna în dimineaţa zilei de Ajun ne trezeam în mirosul de cozonac proaspăt. Mama şi bunica mea coceau mulţi cozonaci. Îi dăruiau şi altor rude care nu reuşeau să-şi facă.
Bradul de Crăciun se împodobeşte înainte de Ajun şi se păstrează pînă după Anul Nou în casă. În copilărie, noi, copiii, lungeam cît de mult operaţia de împodobire pe care o comanda bunicul meu. Am locuit şi locuiesc într-o casă mare şi bradul putea fi înalt. Podoabele pentru brad se găseau, fireşte, tot greu. Le păstram de la an la an. Numai că într-un an pisica a sărit în brad şi l-a răsturnat, spărgînd multe dintre podoabe.
Am făcut o introducere lungă pentru că îmi face plăcere să-mi amintesc cît mai mult şi mai bine de Crăciunul copilăriei. Faptul că sărbătoarea era ceva oarecum interzis şi totul se aduna cu greutate îi dădea un farmec aparte. Să nu uităm că în România, iarna, circulaţia automobilelor private se interzicea iarna. Pretextul era să nu se stînjenească aprovizionarea pe străzile înzăpezite. Dar zăpada lipsea, aprovizionarea cu alimente lipsea şi ea şi totuşi maşinile erau oprite.
Azi, cînd doar mă duc cu maşina la supermarket ca să umplu coşul, Crăciunul nu mai e la fel de plăcut. Sau poate e din cauza copilăriei care a trecut. Pe-atunci cele mai mărunte jucării primite sub brad ne făceau fericiţi cum astăzi nu mai putem fi.
Regimul comunist găsise şi pentru cadourile de Crăciun o mască. În magazine se făcea reclamă sub deviza: Decembrie-Luna Cadourilor. Deci nu venea Moş Crăciun cu sania lui trasă de reni. Venea o lună întreagă a cadourilor.
Ei bine, într-o zi de iarnă, eram deja student, luna cadourilor n-a mai venit. Nici Moş Gerilă, care îl înlocuia cît de cît pe Moş Crăciun, n-a mai avut voie să apară. Propaganda a găsit o formulă mai crudă decît oricînd. Era un semn al disperării care cuprinsese regimul în ultimii ani de întuneric. Copiilor din grădiniţe şi micilor şcolari li s-a spus de către educatoare şi învăţătoare că Moş Crăciun a murit. Nu toate educatoarele au avut curajul să spună un lucru atît de sinistru. Dar unele au făcut-o de spaimă sau din prostie. Nu toţi părinţii au avut curajul să nege, acasă, ceea ce copilul a auzit pe cale oficială. Unii au spus:
– Dacă aşa ţi-a zis tovarăşa educatoare, aşa o fi.
O disperare imensă a cuprins copiii mici ai unei ţări mici ţinute în întuneric şi frig.
Nu mai eram la vîrsta cînd credeam în Moş Crăciun. Dar această propagandă cretină m-a durut la fel de tare ca şi cum aş fi crezut în Moş Crăciun şi mi s-ar fi spus că a murit. Încă vreo cîţiva ani, blîndul moş a lipsit din peisajul românesc. Crăciunul era tot mai sărac, mai întunecat.
Într-o seară de duminică, în decembrie, am primit un telefon. Am recunoscut vocea unui prieten care mi-a spus:
– Chiar dacă recunoşti vocea, nu pomeni nici un nume. Vreau să-ţi spun că la Timişoara se trage în populaţie.
Începuse revoluţia. Ştiam că va veni, nu ştiam cum va fi. Peste două zile studenţii au fost trimişi în vacanţă mai devreme. Pe 20 decembrie toată lumea ştia ce fusese la Timişoara şi, pe 21, cînd toată lumea a văzut la TV că pentru prima dată dictatorul e întrerupt de mulţime, toţi am strigat:
– A început!
A fost, desigur, şi o lovitură de stat, dar noi, care am ieşit pe străzi, nu ştiam asta. În Noaptea de Ajun 1989 am tipărit primul ziar liber al studenţilor din Bucureşti. Apoi am fugit pe jos pînă acasă. Pe străzi se auzeau rafale de mitralieră ca pe front. Trăgeau “teroriştii” care apoi n-au fost niciodată descoperiţi. Probabil erau simple aparate de făcut zgomot. Dar nici asta n-aveam de unde s-o ştim atunci.
Acasă, bradul era împodobit, totul părea liniştit. Am băut vin şi am mîncat cozonaci ca totdeauna. A doua zi, după un proces de cîteva minute, dictatorul şi nevastă-sa au fost împuşcaţi ca nişte cîini turbaţi. Din afară, poate că a părut bestial, dar asasinii lui Moş Crăciun o meritau. Peste încă o zi, în mijlocul Bucureştiului, se auzeau încă rafale de mitralieră. Dar oamenii nu le mai băgau în seamă. Stăteau la rînd să cumpere portocale, o marfă rară pentru români.
A treia zi, au fost mai puţine gloanţe şi mai multe portocale. Moş Crăciun înviase.
În fiecare an, de Crăciun, cînd ascult colinde şi desfac o portocală îmi amintesc că am fost martor la moartea şi la învierea lui Moş Crăciun .

D-ale vremii, In familie, La serviciu, Obiceiuri, Obligatii cetatenesti, Pe strada, Social

Fe-Se-Ne-ul

May 15th, 2006

Statutul FSN
Statutul primului “partid” din România :) … îmi aduce aminte de vremurile feseniste şi cepeuniste, totodată caragieleşti!

Vă las pe voi să comentaţi.

P.S. pt igu – ar trebui o categorie “politică” şi poate una “propagandă”, sub “social”.

Social

Munca la Canal

May 13th, 2006

canal_1980_toamna_45647.jpg

Asa aratau 2 studenti care munceau la Canalul Dunare – Marea Neagra, in zona Cernavoda – Portul Nou, in toamna anului 1980. Pentru 3 luni de munca UTC-ul ne-a dat 720 lei si un “Carnet de Brigadier”. In acea perioada eu cheltuisem 2000 lei de la parinti pentru “completari” alimentare. Mancarea de pranz o aduceau in balerci din aluminiu pentru lapte si era atat de saraca in calorii incat eram vesnic flamanzi.

Obligatii cetatenesti, Social