LaTrecut » Scoala

Avioanele

igu — Mon, 05 Jan 2009 00:17:46 +0000

Super joc!
Atunci cand ne plictiseam de X si 0 incepeam avioane

Fata de jocul X si 0 , Jocul Avioane putea fi jucat si cu un coleg care nu-ti era coleg de banca
Tot ce trebuia sa faci era sa transmiti unde lovesti (exemplu: D5)
Cand loveai cabina pilotului avionul era mort.

P.S.
Am mancat si hartia pe care am jucat ca sa nu fiu trimis la director. Ca sa dispara dovada.
=))

- via Romi Dumitriu

Penarul de lemn, echerul si raportorul

igu — Mon, 05 Jan 2009 00:05:17 +0000

Penarul de lemn, echerul si raportorul.

- via irimia teodorian

Liceul Gheorghe Lazar

igu — Sun, 04 Jan 2009 23:13:15 +0000

1. o matricola a liceului Lazar din Bucuresti (1982)
2. o fotografie a curtii interioare a aceluiasi liceu (1980)
3. o poza din “excursiile” obligatorii la Babele (1979)

sper sa ajute la reconstituirea cit mai exacta a acelor vremuri …

- via Marius Torsan

Soimii patriei si pionierii

igu — Sun, 04 Jan 2009 21:12:51 +0000

Poze cu pionieri si soimii patriei de la Maria Ica.

Noi in anul 2000

Sirg — Fri, 25 Apr 2008 10:40:26 +0000

Un cantec pe care il cantam inainte de revolutie si care ne inspira sa desenam cele mai nastrusnice imagini ale anului 2000. Ce mare fas a fost anul 2000 comparat cu navele spatiale si orasele de pe Luna pe care ni le imaginam!

Noi in anul 2000

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum

Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi

Dar intr-o zi si noi

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000

Suntem copii, insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000

PS: melodia e din 1976

Versurile si clipul via de ce

1980-1989, amintiri de-atunci

andreika — Thu, 27 Dec 2007 10:56:10 +0000

La mine comunismul a inceput locuind in acelasi tip de bloc proletar, dar era un pic particular datorita pozitiei. Ei bine, eu stateam in centru. Mai precis, fix linga Sala Palatului si Comitetul Central, si la 2 pasi de Palatul Telefoanelor. Cind se organizau congresele, masurile de securitate se inteseau strasnic asa ca ai mei veneau acasa numai dupa ce prezentau buletinul si demonstrau ca au un motiv oarecare pentru care sa patrunda in acel areal unde zeii comunismului se impleteau cu muritorii.. Se organizau si niste expozitii cu tematica dedicate tovarasului, absolut megalomane, cu tot felul de tablouri, picturi, flori si realizari. In afara de asta, Sala Palatului a ramas cinematograful copilariei mele, mergind noi din cind in cind la te miri ce filme americane razbateau.

In afara de asta, pozitia centrala nu conferea nici un avantaj. (a fost un prime location pentru vizionarea Revolutiei dar despre asta mai tirziu;)

Era un frig crincen in casa iarna. Pe vremea cind rudele din Berceni huzureau in apartamente ceva mai calde, la noi….nimic. Frig rau. Mai tin minte si acum gazele care abia pilpiiau si sculatul din somn la 4 dimineata cind mi se incropea o baita caci era presiune mai mare la gaze si se “facea” apa:)

Tot in acest laitmotiv hibernal, imi aduc aminte ca treceam zilnic in drum spre scoala (NB scoala 5, din Piata Amzei) pe linga sediul UNITER de azi, o vila foarte cocheta la vremea ei, fix din spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei. Acolo statea unul din copiii lui Ceausescu, Nicu cred; si aveau o fata-n casa care iesea in miezul iernii si scutura la balcon cearceafurile in niste minecutze de vara. Vaaai, cu ce ochi o priveam, ce paradis cald intuiam acolo in miezul iernii:))

Ulterior, ai mei au facut rost (din strainatate, cu interventii..) de niste lampi cu filtru care ardeau treptat pe baza de kerosen. Se dadea drumul la soba, se facea un fum de il taiai cu cutitul, se aerisea (mai scadea un pic temperatura initiala) apoi cit de cit se mai dezmortea pina seara. In acest sens, pe balcon a fost facut, evident pe comanda speciala, un rezervor unde ai mei tineau aproximativ 500 l de kerosen acumulat gospodareste de toamna, cam laolalta cu cartofii.

Uite ca n-a pomenit nimeni de cartofi. Mai tineti minte toamna cind se cumparau sacii aia imensi de cartofi, atent selectionati?? Care la noi stateau pe balcon si era un tam-tam intreg cind se anuntau temperaturi nocturne sub 0 grade…”sa ii bagam in casa ca ingheata la noapte….”

Si inghetata de vanilie Vafe, care a fost si a ramas deliciul copilariei. Cind gaseam!! sunt sigura ca daca as mai minca acum nu ar mai fi nimic spectaculos, dar atunci era pentru mine ambrozie curata!

Am fost facuti pioneri la Palatul Pionierilor. Ce moment, ce locatie, ce eveniment!

Ulterior, am fost aleasa sanitarul clasei. Nu stiu daca mai tineti minte acest personaj care avea snurul alb la camasa! Dupa cum mi s-a sugerat, mi-am facut o agendutza pe care aveam un tabel cu numele tuturor colegilor mei, pe care ii verificam zilnic dimineata si ii bifam in carnetzel daca…aveau batista la ei si aveau unghiile taiate scurt. Sticle si borcane, maculatura, castane, excursii la cules de capsuni. O tempora, o mores!

Si a venit revolutia….pe mine, un copil de 9 ani, m-au dus la rude in Titan, dar restul familiei a petrecut revolutia in debara, in apartamentul de linga Sala Palatului. Ati fost cititori fideli? Mai tineri minte rezervorul de kerosen de pe balcon? Era simtitor plin la revolutie, iarna mai avea multe de zis, ai mei gospodari…Deci, kerosenul pe balcon, ai mei in debara in casa blocati, gloante de jur imprejur. Nu a fost geam nespart la noi in casa la Revolutie, si nu mai zic de multiple gauri in pereti pricinuite de gloante. Ei bine, si cu toate astea, cred ca un miracol doar poate explica cum am avut noi norocul ca rezervorul de kerosen sa fie ferit complet de traiectoria vreunui glont. Toata lumea a trecut cu bine prin Revolutie, inclusiv apartamentul si rezervorul, ulterior desfiintat.

Si in final un mic tribut adus colegilor…primii 5 ani de scoala acolo i-am facut la Scoala 5. Ce vremuri cind am facut razboiul fete-baieti, sau cind ne jucam de-a zeii caci aveam capul plin de Legendele Olimpului pe care le stiu si acuma si pe muche, si mai ales gasca de atunci, Dan, Alex G, Mili, Ioana, Bogdan, Mihai, invatatoarea si diriga noastra de dragul careia chiar am invatat un an matematica.

Despartirea a fost dramatica…la scoala 5 nu se invata decit engleza/ rusa. Cuuum, sa invete copilul rusa, pai ce, asta e limba de viitor??? Trebuie sa invete o limba de folos pe viitor, vezi matale, acuma post-revolutie, se schimbase calimera. Ce lacrimi, ce freamat, ce zbucium, nimic. Clasa a 6-a a inceput la scoala 19 in ciuda dramei si a protestelor, en francais.

A fost totul bine si acolo, on the long run s-au aranjat lucrurile, dar cumva tare bine s-a demarcat la mine copilaria comunista de adolescenta timida post-revolutionara, cu libertatile si schimbarile sale.

Si blogurile de acum!

Multumim, Igule.

De la iuliana

igu — Tue, 18 Dec 2007 12:19:37 +0000

Buna idea cu site-ul asta. Chiar imi place. Isi mai aduce aminte cineva de chestia aia de la scoala “3 teme nefacute – nota 3, 9 teme incomplete – nota 3”???? Pt mine a fost teroare, asta se intampla la matematica, cu care ma chinuiau ai mei, dar si profa la scoala, in generala. Eu m-am nascut in ’75, am mers la scoala din ‘82, asta inseamna ca am dat EXAMEN!!!!!!!! de admitere in liceu!!!!!!! in anul de gratie 1990! Da, revolutia m-a prins in clasa intr-a 8-a!!! Nasol moment, fratilor, v-o zic! Am citit multe chestii de pe site si mi-am amintit de ele, intr-adevar suntem cam ultima generatie care a invatat carte. Am facut 1/2 de scoala inaine, si 1/2 dupa… Mare diferenta! Si noi ne-am distrat fiecare in felul lui, iar amintirile astea nu ni le poate lua nimeni, indiferent ce se intampla. Io zic ca, ca si copii, a fost o copilarie, cat de cat fericita, cu toate lipsurile alea. Nimeni nu se poate plange ca am trait vreodata cu amenintarea razboiului, ca parintii sau bunicii nostri. Bunicii mei – Dumnezeu sa-i ierte! – au prins 2 razboaie mondiale, refugiu, anii de dupa… pana in 1989… si nu i-a intrebat nimeni daca vor sau nu, daca sunt de acord sau nu si au trait peste 90 de ani. Noi vom trai atat??? Cu minunata alimentatie din ziua de azi? Nu cred. Oricum, minunata idee… Intrebare: mai stie cineva de borcanele alea de gem albanez, de smochine si de cirese??? Eticheta era alba frumos asezata si lipita… de n-o dezlipeai nici cu un car cu boi!!! si scria pe ea in franceza ‘confiture de cerises’! Io habar n-aveam ce era aia in ce limba,d ar stiam ca e bun! Borcanele alea pe care nu le primea nicaieri, daca vroiai sa iei 1 leu pe ele, pt ca nu aveau STAS. Doamne, in mintea mea de copil, imi inchipuiam ca Albania e cel putin America, daca de acolo vin asemenea bunatati! Imi lasa sio acum gura apa dupa gemul ala de smochine numai cand ma gandesc! Nici cel al mamei (Dumnezeu s-o odihneasca!) nu era asa bun! Sau cutiile alea de conserve de carne arabeasca BON, de prin ‘80 – ‘81? Eu nu mananc niciodata conserve pt ca automat urticarie scrie pe mine, dar am mancat la carne din aia, si eram copil de 6 ani SI NU AM FACUT NICIODATA URTICARIE!!!! Sau de pungile alea transparente (scrise cu albastru) cu alune invelite intr-o chestie alba, destul de tare (nu era ciocolata)? Erau alune de prin Viet-nam. Stiti ce mi-am dorit eu cand eram copil??? BLUGI, dom\ne, nu mai puteam, eram disperata sa vad ca aveam colegi la scoala, vorbesc inainte de ‘89, care ii aveau adusi din strainatate. Dupa ‘90 asta le-am cerut alor mei si nimic altceva. Asta mi-am dorit, in primul rand, apoi, penar chinezesc cu oglinjoara, stilou din ala chinezesc mic cu cap de ursulet Panda si ghiozdan din asta tip ruscac. Vedeam la copiii care invatau la Liceu German (actualul Liceu Herman Oberth) si innbuneam cand le vedeam ghiozdanele. Erau ghiodanele alea tip rucsac colorate sau cele tip cutie de la O’Neill cu un caine-lup pe ele. Au aparut si la noi acum, dar… ce folos, eu nu mai sunt copil. OK, cam asta mi-am amintit eu, ceva nou, pe langa cele spuse de ceilalti de pe site. O seara placuta sa aveti!

back in the days…

A213 — Thu, 15 Nov 2007 16:52:48 +0000

Salutare popor! Am aflat despre acest site de la un prieten……ajung acasa si intru pe site…..cand am vazut pozele din trecutul “glorios comunist” am avut nishte flash-back-uri…..o sa scriu mai mult in zilele urmatoare;deocamdata….

Imi aduc aminte ca am fost scos la”careu” in fata intregii scoli pentru ca nu aveam “inel” la cravata; imi aduc aminte ca atunci cand aveam 10 lei parca eram cel mai fericit elev,deoarece stiam ca dupa ore urma sa merg la cofetaria(acum este “EVEREST”) de langa fosta alimentara”Leonida”(actualul KFC),si o sa-mi iau un profiterol si un pepsi(daca aveam noroc)sau cico.

Va aduce-ti aminte cand ne duceau la cules de cirese,mazare….etc.? Doamne,cate amintiri reprind contur in creierul meu…..Promit ca voi scrie un “blog” format mult mai bine si cu mult mai multe amanunte pe care,sunt sigur, ca le aveti si unii din voi in minte.

Trei culori,cunosc pe nume…..

23 august 1986

igu — Fri, 05 Oct 2007 20:33:57 +0000

Made in Romania – Ceausescu 1986 – 23 august
Vezi mai multe video din Politica

Tricoul de la bal

Petrvs — Fri, 05 Oct 2007 19:47:27 +0000

Nu ştiu câţi dintre voi aţi mai păstrat tricourile acelea pe care primeam dedicaţii de la colegi, la balul de sfârşitul clasei aVIII-a, anume urările acelea agasante la un moment dat cu Baftă la examen/fete! etc. L-am găsit îngălbenit de vreme prin şifonier şi mi-a trezit aşa amintiri din acea perioadă, când încă nu aveam mari griji …

La şcoală când mergeam, când şi când

Şi gândul nu-mi era la carte

Pe fete le ciupeam

Şi gândul îmi zbura departe.

Eh, ce vremuri!