Super joc!
Atunci cand ne plictiseam de X si 0 incepeam avioane

Fata de jocul X si 0 , Jocul Avioane putea fi jucat si cu un coleg care nu-ti era coleg de banca
Tot ce trebuia sa faci era sa transmiti unde lovesti (exemplu: D5)
Cand loveai cabina pilotului avionul era mort.

P.S.
Am mancat si hartia pe care am jucat ca sa nu fiu trimis la director. Ca sa dispara dovada.
=))

- via Romi Dumitriu

1. o matricola a liceului Lazar din Bucuresti (1982)
2. o fotografie a curtii interioare a aceluiasi liceu (1980)
3. o poza din “excursiile” obligatorii la Babele (1979)

sper sa ajute la reconstituirea cit mai exacta a acelor vremuri …

- via Marius Torsan

coperta de oracol:

pagini de amintiri cu desene:

acele strofe de amintiri pe care le gaseai in fiecare oracol, dar pe care nu prea aveai voie sa le repeti in acelasi oracol, ca te faceai de ras ca nu ai imaginatie sau ca nu stii suficiente “amintiri”:

Mai multe poze gasiti aici, unde sunt poze din 8 oracole de dinainte de ‘90 (unul singur e din ‘90)…

…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.

Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.

O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.

Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.

Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.

Va mai aduceti aminte de mult-asteptatele adunari festive, cu prezenta obligatorie, in care pentru desfatarea dragilor nostri conducatori eram pregatiti si aliniati militareste?

Imi aduc aminte, la aceasta adunare am stat ore in sir imbracata intr-o salopeta albastra, mult prea mare pentru mine, fiind o mica parte dintr-un mare steag creeat pentru mandria prea-bunului nostru conducator!

Din manualul de Citire de clasa a III-a