Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragoste in timpul liber, va intra în cinematografele din Bucureşti şi din ţară începând cu 23 octombrie.
Prima parte, Tovaraşi, frumoasă e viaţa! rulează în cinematografe din luna septembrie.
Seria Amintiri din Epoca de Aur ecranizează cele mai cunoscute legende urbane din România comunistă. Mai jos sunt sinopsisurile celor 3 legende din partea a doua a filmului:

LEGENDA VÂNZĂTORILOR DE AER
În anii 80, aproape că nu mai exista iniţiativă privată: toată lumea era salariată la stat. Dar unii oameni aveau idei.
La uşa Crinei, încă elevă, sună Bughi, un băiat frumos, care îi cere un borcan cu apă. Crina i-l dă şi se avîntă alături de el într-un fel de Bonnie şi Clyde al sticlelor goale.

LEGENDA ŞOFERULUI DE GĂINI
De ani de zile, Grigore, şofer la Avicola, transportă găini vii de la Baia Mare la Constanţa. Are un consemn: ştie că orice s-ar întîmpla, până seara trebuie să predea camionul sigilat la destinaţie.
Odată, înainte de Paşti, cineva îi fură pe traseu roţile de la camion. Grigore trebuie să înnopteze la un han şi deschide pentru prima dată camionul de păsări fără să bănuiască legătura între hangiţa de care îi place, încărcătura pe care o poartă şi viaţa pe care o duce.

LEGENDA CURCANULUI ZBURĂTOR
O fată de la ţară are drept prieten un curcan pe care se străduieşte să-l înveţe diferenţa dintre cerc şi pătrat. Culmea e că şi reuşeşte.

Un film scris de Cristian Mungiu si regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu, Contantin Popescu si Cristian Mungiu

Amintiri din Epoca de Aur ecranizeaza cele mai cunoscute legende urbane din Romania anilor 80 recuperind umorul care i-a ajutat pe romani sa supravietuiasca perioadei.

Patru luni dupa premiera mondiala de la Cannes, Amintiri din Epoca de Aur ajunge in salile din Romania. Pelicula va rula sub forma a doua filme separate care vor fi proiectate in cinematografe la distanta de o luna. Prima parte a filmului: Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!, va putea fi vazuta incepand din 25 septembrie in Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Bacau si Pitesti iar partea a doua, Dragoste in timpul liber va incepe din 23 octombrie.

Amintiri din Epoca de Aur ecranizeaza cele mai comice legende urbane romanesti din anii 80 si pana azi. Trailerul filmului e disponibil pe www.amintiridinepocadeaur.ro si pe toate site-urile partenerilor media.

Amintiri din Epoca de Aur este un film colectiv scris si produs de Cristian Mungiu si regizat impreuna cu Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu si Constantin Popescu.

Prima parte din seria Amintiri – 4 luni, 3 saptamini si 2 zile, distinsa cu Palme d’Or la festivalul de film de la Cannes, a adus in salile din Romania peste 90 000 de spectatori.

Mai multe informatii puteti afla de pe site-ul www.amintiridinepocadeaur.ro

La 84 de ani de cand Lenin a murit, tata mi-a vorbit cand s-a intors de pe locomotiva ostenit. Fiule, mugurii luminosi vor straluci daca te vei duce pe a noua a lui februarie 1988 la clubul Embrio. Va fi o serata dansanta cu trei stalpi de temelie ai societatii noastre muzicale multilatereal dezvoltate.
Camil, Ion si Vali iti vor arata drumul spre cerul fara nori al albumului duminical, vapaia vie a iubirii si amintirile vremurilor apuse.
O noaptre a nostalgiei eterne, cu Udo Jurgens reintrupat pe un vinil Electrecord prafuit, Anda Calugareanu hitting Nancy Sinatra si Sincron pe plaja din San Francisco 67. SintetizatADoare obscure din arhivele radiodifuziunilor socialiste si karaoke italienesc pe ritmuri americane.

Embrio face tot anul sa para ca o primavara!

Oferta serii: Covagin (Gin din Covasna) Tonic – 130.000

Nostalgici din toate tarile, uniti-va!

si in continuare o poezie:

Sa mai vii tu pe la garla
Cand va fi senin si cald,
Sa te mai ascunzi sub maluri
Sa privesti cum eu ma scald

De la garla sa ne ducem
Pe campia fara zari,
Si sa ratacim in crangul,
Sub tacutele carari

Sa-ti culeg in sani si-n poala
Floricele aurii,
Din gurita ta sa seman,
Sarutari dulci mii si mii

Sa-mpletim pe malul garlei
Un cosulet de rogoz
Plin cu florile culese
Noi sa-l ducem in Colhoz

Acolo va fi serbare,
Caci cositul l-am sfarsit
In republica noi primii
Planul l-am supraimplinit

In colhozul nostru “Stalin”
La serbare vom fi multi
Fericiti noi vom petrece
Toti colhoznicii avuti.

Cine nu e cu noi e impotriva sa!

Cu ocazia CONVENTIEI ANIME* din Romania

SAMBATA, 27 OCTOMBRIE 2007, ORA 18:00
la Muzeul National de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Calea 13 septembrie, Bucuresti,
pentru a vedea (din nou) impreuna filmul

“GENERATIA DESENELOR ANIMATE”
proiectie urmata de discutii.

Invitati speciali: Viorica Bucur, Mihai Cabel, Geta Chira, Andrei Gorzo si … posibil Igu

TRAILER aici: http://www.youtube.com/watch?v=2wCH-PaZnjM

…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.

Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.

O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.

Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.

Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.

Cind Tata isi lua liber eu eram cel mai fericit copil pt.ca avind vacanta mare nu puteam in fiecare zi sa merg in spatele blocului in curte sau la colinda in Piata Amzei sau cu bicicleta ( PEGAS ) pina la Parcul Aviatorilor si inapoi ( …citeodata mergeam si la corcoduse ) , asa ca mergeam cu Tati la plimbare. Mama era la servici ca era in mijlocul saptaminii, cu ea mergeam Duminica la plimbare si ne imbracam frumos.

Ne sculam destul de devreme ca sa nu fie asa de cald cind plecam pe drum,
imi puneam pantalonii scurti, baschetii si un maieu , coboram mindru cu Tata de mina, asteptam troleibuzul 82 sau 86, ( nu mai stiu precis ), pe Magheru, care ne ducea la Herastrau la intrarea din spate , acolo unde erau terenurile de tenis.

Pe la ora unsprezece dimineata , Bucurestiul era deja ca un cuptor, pe la orele paisprezece incepea asfaltul sa se topeasca , rotile masinilor faceau un zgomot ca pe ploaie, asa cald era.
Nimeni nu se lasa coplesit , era forfota mare dar ordinata, toti aveau cite un tel pe care il urmareau cu harnicie si graba inceata.
Sunetul vocilor imprastiate parea ca se scufunda in zumzaiala motoarelor fierbinti.
Ciripitul rindunicilor era ca o racoritoare pentru urechile noastre obosite de cite un claxon nervos. Nenumaratii pasi grabiti din aglomeratia rurala, dadeau tactul fara sfirsit, pe trotoarele late pline de viata .
Ascultam galagia sinfonica a capitalei …
Totul imi parea cunoscut si in acelasi timp strain. Odoarea franzelelor calde din duba de piine care statea la semafor, se imbiba cu parfumul teilor infloriti.
Mirosul cauciucurilor calde se mixa cu mirosul garoafelor tigancii de la colt,
iar camionul cisterna care stropea strazile , stergea parca si pacatele de zi cu zi.

Deja intrat in troleu, incepea aventura : pentru mine era asa ca parca faceam un voiaj de cel putin sase luni in ocolul lumii pentru a descoperi noi continente, cu toate ca fusesem deja de nenumarate ori cu el la plimbare.
De obicei ne asezam in spate, ca noi mergeam mult si ne uitam cine urca si coboara.

Dupa o jomatate de ora buna ajungeam la capatul liniei unde coboram, treceam strada, tot de mina cu Tata, dupa care ne aflam in fata portii mari de intrare pentru masini – Tata il cunostea pe Nea Gica care ne „dadea voie” sa intram pe acolo.
Odata intrati eram liber sa fac ce vreau : goneam paunii, bateam mingea, zburdam de colo in colo, ma jucam, eram in elementul meu. Citeodata mergea si Roata Uriasa dar eu vroiam sa ma dau si cu masinutele. Tata facea orice pentru mine.
Era de nemaipomenit ca eram numai noi doi, eram aproape singuri in tot parcul Herastrau , paunii si nea Gica.
Aerul proaspat si curat , il respiram cu usurinta mea nevinovata de a fi, a unui copil fara grija zilei de miine sau tristetea unui trecut tare, indepartat.
Eram numai noi doi.
Acum, mi-e dor de o plimbare, cu Tata, prin Bucurestiul lui.

UPDATE:

Program “O scurtă poveste” 01-07 iunie

O scurtă poveste – Premieră – (A.G.)

Vineri – 12:45, 15:00, 17:00, 19:00, 21:45
Sâmbătă – 11:45, 13:45, 15:45, 17:45, 19:45, 21:45
Duminică – Marţi – 13:45, 15:45, 17:45, 19:45, 21:45
Miercuri – 13:45, 15:45, 17:45, 21:45
Joi – 13:45, 15:45, 17:45, 19:45, 21:45

PROGRAMARE
intalniri cu publicul:
- 1.06.07 Horatiu Malaiele (spectacolul de la orele 15:00, 17:00)
- 2.06.07 Luminita Cazacu (spectacolul de la ora 15,45)
- 3.06.07 Anamaria Buzea (spectacolul de la ora 15,45)
- 4.06.07 Ion Manea (spectacolul de la ora 17,45)
- 5.06.07 Victor Antonescu (spectacolul de la ora 15,45)
- 6.06.07 Ion Truica (spectacolul de la ora 15,45)
- 7.06.07 Olimpiu Bandalac (spectacolul de la ora 17,45)
Si Radu Igazsag va fi prezent la toate aceste intalniri.

Raluca Enesel de la Cityplex (cinematografele din City Mall) ne anunta ca:

“Vreau sa va semnalez o suita de evenimente care se vor desfasura la noi in jurul date de 1 iunie. Este vorba despre un film care se numeste “O scurta poveste” si este o antologie a animatiei romanesti pana in anii ‘90. Puteti vedea si trailerul lui la adresa http://www.youtube.com/watch?v=1B3snBgbu4c.

Noi vom avea acest film in program timp de doua saptamani, incepand cu data de 1 iunie. Ne-am gandit ca prima saptamana din iunie sa fie una eveniment pe aceasta tema, cu proiectii speciale in fiecare zi la care vor fi diversi invitati: pe 1 iunie va veni Horatiu Malaiele la doua proiectii, iar apoi, pe parcursul saptamanii, alti invitati (animatori, critici de film, etc etc) care sa povesteasca cate ceva despre film si despre animatie in general. Va fi o saptamana foarte draguta pentru toata lumea.”

“Înainte de a scrie “ma-ma” cred ca am desenat-o pe mama. Un cerc stângaci, două beţe în loc de mâini… Şi tot aşa am desenat blocul, parcul, câinele şi tot ce era în jurul nostru. Vorbeam cu desenele, în mintea noastră ele se mişcau, aveau viaţă. Poate de aceea, dacă suntem sinceri, desenul animat e mai aproape de noi decât orice altă formă de film. Doar că apoi creştem şi uităm. Să ne reamintim bucuria de a desena, de a vedea desene. Desene vii, animate. Să fim din nou, cu toţii, copii.”

- Titus Muntean

In regia lui Radu Igazság, filmul “O scurtă poveste” îl aduce în scenă pe Horaţiu Mălăiele care, alături de un prieten mai neobişnuit, spune povestea desenelor animate româneşti pâna în anii 90. E o poveste nostalgică pentru cei mari, pentru cei care i-au cunoscut şi au copilărit cu Mihaela şi Azorel, cu omuleţul lui Gopo şi Robinson Crusoe. E o lume fascinantă şi plină de surprize pentru copii, chiar dacă acum eroii lor sunt alţii.

S-au folosit secvenţe din 46 de filmeţe:

Scurtă istorie (1957)
regia: Ion Popescu Gopo

Haplea (1927)
regia: Marin Iorda

Pe fir (1967)
regia: Constantin Musteţea

Cale lungă (1976)
regia: Adrian Petringenaru

Micul toboşar (1982)
regia: Virgil Mocanu

Exodul spre lumină (1979)
regia: Sabin Bălaşa

Geneza (1975)
regia: Mihai Bădică

Mărgele năzdrăvane (1975)
regia: Tatiana Apahideanu

Poveste cu gheme de lână (1987)
regia: Izabela Petraşincu

Trepte (1988)
regia: Zeno Bogdănescu

Cadru cu cadru (1981)
regia: Ion Popescu Gopo

Şi totuşi se mişcă (1980)
regia: Ion Popescu Gopo

7 arte (1958)
regia: Ion Popescu Gopo

Cocenel (1965)
regia: Bob Călinescu

Ucenicul vrăjitor (1985)
regia: Ion Popescu Gopo

Prostie omenească (1968)
regia: George Sibianu

Evoluţie (1990)
regia: Luminiţa Cazacu

Caligrafie (1982)
regia: L. Nagy, Z. Bogdănescu, O. Bandalac, R. Igazság

Prima zi de şcoală a Mihaelei (1975)
regia: Nell Cobar

La cireşe (1989)
regia: Ion Manea

Duminica şerifului (1971)
regia: Adrian Nicolau

Carnaval (1972)
regia: Ion Truică

Cine râde la urmă (1983)
regia: L. Profirescu, I. Manea, A. Badea

Robinson Crusoe (1972)
regia: Victor Antonescu

Insula (1970)
regia: Olimp Vărăşteanu

Casa (1984)
regia: Zeno Bogdănescu

Statuia (1983)
regia: Olimpiu Bandalac

Mimetism (1966)
regia: George Sibianu

D’ale organigramei I (1975)
regia: Matty Aslan

Plimbarea lui Esop (1967)
regia: Geta Brătescu

Un bob, dou boabe (1982)
regia: Norbert Taugner

Oul (1985)
regia: Marcel Mihai

Pegas (1985)
regia: Zaharia Buzea

Ţepi V (1980)
regia: Horia Ştefănescu

Moda (1985)
regia: Clemansa Gita Sion

Salt mortal (1982)
Dinu Adrian Şerbescu

Furnica (1987)
regia: Călin Giurgiu

Energica (1980)
regia: Ion Popescu Gopo

Intermezzo pentru o dragoste eternă (1974)
regia: Ion Popescu Gopo

Nişte sticle (1981)
regia: Mihai Bădică

Aventurile lui Pin Pin (1989)
regia: Luminiţa Cazacu

Maria Mirabela în Tranzistoria (1988)
regia: Ion Popescu Gopo

Şotronul (1975)
regia: Laurenţiu Sîrbu

Arena (1981)
regia: Szilagyi V. Zoltán

Tocirea (1985)
regia: Radu Igazság

Nodul gordian (1979)
regia: Szilágyi V. Zoltán

Autogara Ploiesti SUD

Produsul design-ului romanesc de factura spontana produs produs in serie limitata, disponibil doar in locatii selectate/selecte
Unghiul ales pentru inclinarea cosului este unul optim pentru functionarea la maximul potential.

http://urbanfurniture.wordpress.com

Apoi totul a continuat prin descoperirea cinematografelor iesene Victoria, Republica, Tineretului – care era o dulce paragina -, si Copou. Biletele costau intre un leu si jumatate si trei lei. Cu inca doi lei puteai cumpara si seminte… Sunt martor ocular ca la anumite filme salile erau nu pline, ci burdusite. Era atata lume ca in caz de un incendiu sau orice alt eveniment neprevazut, s-ar fi produs un dezastru. Sa fi fost in Romania acelor ani o generatie de cinefili, mare iubitoare de arta? O generatie, desi rafinata, dispusa sa se calce in picioare pentru Raj Kapoor (vedeta filmelor muzicale indiene) sau Alain Delon (maximul de frumusete masculina, care in plus la noi a “dat” numele si unui pardesiu purtat de toate mamele si domnisoarele ce aveau o mie de lei in plus…). Simplu, raspunsul, cred ca-l stim cu totii, el se afla in lipsa tuturor canalelor de televiziune ce sunt astazi si in lipsa computerelor inca neinventate in forma ce o stim azi, si in lipsa aparatelor video (aici trebuie amintite serile si noptile pierdute prin apartamente inghesuite, stand cuminti si cu ochii rosii, sorbind vocea Margaretei Irinei Nistor, si luand cunostiinta cu Bruce Lee).

Amintirile imi spun ca aglomeratia cea mai mare se producea la filmele indiene, si asta si pentru ca populatia de etnie romma participa din plin. Pentru ce atata inghesuiala? Poate pentru ca ne regaseam in personajele de pe marele ecran, adica saraci, cenusii, melancolici, iubareti, parasiti, orfani, neintelesi, indaratnici, hoinari. Sau poate ca ne ingramadeam cu toti sa vedem cum altii pot fi mai saraci, mai dezbracati, mai nefericiti, mai chinuiti, mai flamanzi ca noi. Si cum ei, surpriza, desi lacrimeaza des, gasesc puterea de-a canta, (ce minunata lectie politica). Cred ca “aluatul” si “ingredientele” acestor filme, hraneau nevoia de “abandon”, de “mahmureala”, “de chef”, ale poporului “truditor”. Sau poate ca totul se reduce la: “vedeam ceea ce ni se dadea”. Filmele industriei cinematografice indiene erau mult mai ieftine si mai “inofensive” in comparatie cu cele produse de Hollywood.

Da, era vremea cand si eu plangeam inaintea “Vagabondului”, a “Lantului Amintirilor”, inaintea vocilor orientale si maslinoase. Dar nu m-a tinut mult, se nascuse “Star Wars” (Razboiul Stelelor). Trilogia care a revolutionat gusturile mele adolescentine. Sigur, astazi stiu, in acea vreme eu vedeam finalul… iar ca “inceputul” a fost realizat la aproape 30 de ani distanta de “final” e cu adevarat poveste hollywoodiana.

Trecut-au anii… Incepusem sa cunosc putin, putin, si cinematografia romaneasca. “Portile albastre ale orasului” e un film care a ramas in memoria mea pentru prestatia lui Ion Caramitru si pentru coloana sonora semnata de Doru Stanculescu: “Hai, hai, pe sub flori ma leganai…”, (Doru Stanculescu este unul dintre primii folkisti romani). Filmul e facut dupa un roman de Eugen Barbu (Soseaua Nordului) si are ca subiect insurectia armata de la 23 august. Subiect mult iubit de comunisti, data de 23 august 1994 fiind “sanctificata” si falsificata. Discutatul romancier a fost deseori acuzat de plagiat. A condus revista “Saptamana”, revista prin care Securitatea “impungea” sau denigra personaje din lumea literara romaneasca. El poate fi descoperit ca scenarist al altor filme, de fapt o serie numita generic “Margelatu“, in care Florin Persic avea rolul principal alaturi de Marga Barbu (sotia lui Eugen Barbu). “Portile albastre ale orasului” retin ca se termina intr-un ton oarecum cenusiu, asta in cinematografie se poate considera ca e fara happy end. Si urmatorul film care imi atrase atentia se termina trist, “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, cu Amza Pelea. Actorul este mai degraba cunoscut pentru personajul comic – de televiziune si apoi pe marele ecran – “Nea Marin”, dar si rolurile din filmele “serioase” le-a interpretat excelent.
Cat despre mine si “aventurile” mele se vede ca in lipsa unor criterii de selectie in vizionarea filmelor eram atras de titluri, de cativa actori care in micul top personal ocupau locuri fruntase, in final, dar mult spre final, de subiect. Recunosc ca vedeam putine filme, si desi vedeam putine, o faceam de-a valma (asemanator primilor ani de lectura, cand se citeste, pe rupte, tot). Industria cinematografica romaneasca ma facea sa rostesc si eu, in diverse imprejurari, prin cartier, celebrele replici: “Nu trage, don Senaca, sunt eu, Lascarica!” din filmul “Cu mainile curate”, “Was ist das sicriu?”, cu raspunsul “Mata!”, din “Pistruiatul”. Filmele “de actiune” sau istorice imi pareau bine realizate, dar astazi stiu, nu respectau adevarul istoric, ci “adevarul” necesar, pasager, de folos propagandei de partid. Ramane de stabilit daca Sergiu Nicolaescu avea curaj cand in filmele lui vorbea (evident negativ) despre legionari sau cand pe peretii Qesturii (din Pistruiatul) se putea vedea portretul (de tinerete) al Regelui Mihai.
Ma prindea aceasta propaganda in mrejele ei? Intram in acest joc ce impletea portiuni de istorie respectata cu alte portiuni de istorie mistificata? Si da si nu…

Daca ar fi sa fac un rezumat a celor scrise, as sublinia urmatoarele, copil fiind sorbi aproape 100% mesajul vizual. Nu vezi decat “realitatea”actiunii”, crezi nemijlocit ceea ce vezi. Ceea ce vezi se intampla cu adevarat, iar tu participi prin suspine si emotii… E varsta care “nu poate” vedea balbele, taieturile de montaj, cadrele prost luate. Imi aduc aminte ca inaintea spectacolului cand lumina se facea, incet, incet, mica, se batea din palme (ca la teatru). De ce? Cui? Intrebari care vor ramane fara raspuns.