Archive

Archive for the ‘Locuri’ Category

Amintiri din Epoca de Aur – partea a 2-a – Dragoste in timpul liber

October 13th, 2009

amintiri din epoca de aur dragoste in timpul liber

Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragoste in timpul liber, va intra în cinematografele din Bucureşti şi din ţară începând cu 23 octombrie.
Prima parte, Tovaraşi, frumoasă e viaţa! rulează în cinematografe din luna septembrie.
Seria Amintiri din Epoca de Aur ecranizează cele mai cunoscute legende urbane din România comunistă. Mai jos sunt sinopsisurile celor 3 legende din partea a doua a filmului:

Read more…

Cinema, Filme

Amintiri din Epoca de Aur – Tovarasi, frumoasa e viata!

September 11th, 2009

amintiri din epoca de aur

Un film scris de Cristian Mungiu si regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu, Contantin Popescu si Cristian Mungiu

Amintiri din Epoca de Aur ecranizeaza cele mai cunoscute legende urbane din Romania anilor 80 recuperind umorul care i-a ajutat pe romani sa supravietuiasca perioadei.

Patru luni dupa premiera mondiala de la Cannes, Amintiri din Epoca de Aur ajunge in salile din Romania. Pelicula va rula sub forma a doua filme separate care vor fi proiectate in cinematografe la distanta de o luna. Prima parte a filmului: Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!, va putea fi vazuta incepand din 25 septembrie in Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Bacau si Pitesti iar partea a doua, Dragoste in timpul liber va incepe din 23 octombrie.

Amintiri din Epoca de Aur ecranizeaza cele mai comice legende urbane romanesti din anii 80 si pana azi. Trailerul filmului e disponibil pe www.amintiridinepocadeaur.ro si pe toate site-urile partenerilor media.

Amintiri din Epoca de Aur este un film colectiv scris si produs de Cristian Mungiu si regizat impreuna cu Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu si Constantin Popescu.

Prima parte din seria Amintiri – 4 luni, 3 saptamini si 2 zile, distinsa cu Palme d’Or la festivalul de film de la Cannes, a adus in salile din Romania peste 90 000 de spectatori.

Mai multe informatii puteti afla de pe site-ul www.amintiridinepocadeaur.ro

Cinema

PARTY: Ploaie de lumina

February 5th, 2008

covagin_kjnsdojdsoj.jpg
Dragi tovarasi si prieteni de nadejde

La 84 de ani de cand Lenin a murit, tata mi-a vorbit cand s-a intors de pe locomotiva ostenit. Fiule, mugurii luminosi vor straluci daca te vei duce pe a noua a lui februarie 1988 la clubul Embrio. Va fi o serata dansanta cu trei stalpi de temelie ai societatii noastre muzicale multilatereal dezvoltate.
Camil, Ion si Vali iti vor arata drumul spre cerul fara nori al albumului duminical, vapaia vie a iubirii si amintirile vremurilor apuse.
O noaptre a nostalgiei eterne, cu Udo Jurgens reintrupat pe un vinil Electrecord prafuit, Anda Calugareanu hitting Nancy Sinatra si Sincron pe plaja din San Francisco 67. SintetizatADoare obscure din arhivele radiodifuziunilor socialiste si karaoke italienesc pe ritmuri americane.

Embrio face tot anul sa para ca o primavara!

Oferta serii: Covagin (Gin din Covasna) Tonic – 130.000

Nostalgici din toate tarile, uniti-va!

si in continuare o poezie:

Sa mai vii tu pe la garla
Cand va fi senin si cald,
Sa te mai ascunzi sub maluri
Sa privesti cum eu ma scald

De la garla sa ne ducem
Pe campia fara zari,
Si sa ratacim in crangul,
Sub tacutele carari

Sa-ti culeg in sani si-n poala
Floricele aurii,
Din gurita ta sa seman,
Sarutari dulci mii si mii

Sa-mpletim pe malul garlei
Un cosulet de rogoz
Plin cu florile culese
Noi sa-l ducem in Colhoz

Acolo va fi serbare,
Caci cositul l-am sfarsit
In republica noi primii
Planul l-am supraimplinit

In colhozul nostru “Stalin”
La serbare vom fi multi
Fericiti noi vom petrece
Toti colhoznicii avuti.

Cine nu e cu noi e impotriva sa!

Altele, Localuri, Muzica

proiectie “GENERATIA DESENELOR ANIMATE”

October 15th, 2007

gda_kskdhdbvks.jpg

Cu ocazia CONVENTIEI ANIME* din Romania

SAMBATA, 27 OCTOMBRIE 2007, ORA 18:00
la Muzeul National de Arta Contemporana, Palatul Parlamentului, Calea 13 septembrie, Bucuresti,
pentru a vedea (din nou) impreuna filmul

“GENERATIA DESENELOR ANIMATE”
proiectie urmata de discutii.

Invitati speciali: Viorica Bucur, Mihai Cabel, Geta Chira, Andrei Gorzo si … posibil Igu

TRAILER aici: http://www.youtube.com/watch?v=2wCH-PaZnjM

Cinema, Filme

sus pe bloc la PIATA AMZEI

July 8th, 2007

Era de nemaipomenit vara sa stam pe bloc si sa ne uitam la apusul soarelui , se vedea Bucurestiul de sus, cit era de frumos el vara . Acoperisurile erau calde iar aerul tremura ca o fata morgana peste ele….era o liniste plina de zgomote din indepartare , numai rindunicile ne trezeau la realitate – la virsta de 8, 9, 10 ani asta era ocupatia noastra preferata dupa o joaca tare in curte… ne apuca nostalgia si mergeam pe bloc si povesteam fel si fel de chestii sau ne inchipuiam cum e acuma acolo unde apune soarele, deci in vest … eram destul de mici mari filosofi pe vremea aia, amindoi prietenul meu cel mai bun din copilarie Co. si eu …. a fost frumos….si visam in timp ce soarele se culca si se facea seara – sus pe bloc …

D-ale vremii, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Obiceiuri, Pe strada, Social, Strazi

URME IN ZAPADA ….amintiri …de mic copil….

July 8th, 2007

Urmele in zäpada

…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.

Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.

O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.

Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.

Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.

Activitati, D-ale vremii, In familie, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Locuri, Obiceiuri, Pe strada, Strazi

Amintiri de cind eram mic….

July 8th, 2007

…vara cind mergeam cu tata in parcul Herastrau.
Deja de seara inainte sa mergem, puneam mingea de fotbal de piele in plasa sa nu o uit cumva, impreuna cu niste neapolitane ca sa avem si proviant cu noi.

Cind Tata isi lua liber eu eram cel mai fericit copil pt.ca avind vacanta mare nu puteam in fiecare zi sa merg in spatele blocului in curte sau la colinda in Piata Amzei sau cu bicicleta ( PEGAS ) pina la Parcul Aviatorilor si inapoi ( …citeodata mergeam si la corcoduse ) , asa ca mergeam cu Tati la plimbare. Mama era la servici ca era in mijlocul saptaminii, cu ea mergeam Duminica la plimbare si ne imbracam frumos.

Ne sculam destul de devreme ca sa nu fie asa de cald cind plecam pe drum,
imi puneam pantalonii scurti, baschetii si un maieu , coboram mindru cu Tata de mina, asteptam troleibuzul 82 sau 86, ( nu mai stiu precis ), pe Magheru, care ne ducea la Herastrau la intrarea din spate , acolo unde erau terenurile de tenis.

Pe la ora unsprezece dimineata , Bucurestiul era deja ca un cuptor, pe la orele paisprezece incepea asfaltul sa se topeasca , rotile masinilor faceau un zgomot ca pe ploaie, asa cald era.
Nimeni nu se lasa coplesit , era forfota mare dar ordinata, toti aveau cite un tel pe care il urmareau cu harnicie si graba inceata.
Sunetul vocilor imprastiate parea ca se scufunda in zumzaiala motoarelor fierbinti.
Ciripitul rindunicilor era ca o racoritoare pentru urechile noastre obosite de cite un claxon nervos. Nenumaratii pasi grabiti din aglomeratia rurala, dadeau tactul fara sfirsit, pe trotoarele late pline de viata .
Ascultam galagia sinfonica a capitalei …
Totul imi parea cunoscut si in acelasi timp strain. Odoarea franzelelor calde din duba de piine care statea la semafor, se imbiba cu parfumul teilor infloriti.
Mirosul cauciucurilor calde se mixa cu mirosul garoafelor tigancii de la colt,
iar camionul cisterna care stropea strazile , stergea parca si pacatele de zi cu zi.

Deja intrat in troleu, incepea aventura : pentru mine era asa ca parca faceam un voiaj de cel putin sase luni in ocolul lumii pentru a descoperi noi continente, cu toate ca fusesem deja de nenumarate ori cu el la plimbare.
De obicei ne asezam in spate, ca noi mergeam mult si ne uitam cine urca si coboara.

Dupa o jomatate de ora buna ajungeam la capatul liniei unde coboram, treceam strada, tot de mina cu Tata, dupa care ne aflam in fata portii mari de intrare pentru masini – Tata il cunostea pe Nea Gica care ne „dadea voie” sa intram pe acolo.
Odata intrati eram liber sa fac ce vreau : goneam paunii, bateam mingea, zburdam de colo in colo, ma jucam, eram in elementul meu. Citeodata mergea si Roata Uriasa dar eu vroiam sa ma dau si cu masinutele. Tata facea orice pentru mine.
Era de nemaipomenit ca eram numai noi doi, eram aproape singuri in tot parcul Herastrau , paunii si nea Gica.
Aerul proaspat si curat , il respiram cu usurinta mea nevinovata de a fi, a unui copil fara grija zilei de miine sau tristetea unui trecut tare, indepartat.
Eram numai noi doi.
Acum, mi-e dor de o plimbare, cu Tata, prin Bucurestiul lui.

Altele, Jocuri afara, Locuri

O scurta poveste

May 23rd, 2007

o_scurta_poveste_qqsdfsadfsa.jpg
o_scurta_poveste_sdfsafdsdfsa.jpg
o_scurta_poveste_sdfsadfsa.jpg
o_scurta_poveste_sdfssasafdsdfsa.jpg
o_scurta_poveste_qqwwsdfsadfsa.jpg

UPDATE:

Program “O scurtă poveste” 01-07 iunie

O scurtă poveste – Premieră – (A.G.)

Vineri – 12:45, 15:00, 17:00, 19:00, 21:45
Sâmbătă – 11:45, 13:45, 15:45, 17:45, 19:45, 21:45
Duminică – Marţi – 13:45, 15:45, 17:45, 19:45, 21:45
Miercuri – 13:45, 15:45, 17:45, 21:45
Joi – 13:45, 15:45, 17:45, 19:45, 21:45

PROGRAMARE
intalniri cu publicul:
– 1.06.07 Horatiu Malaiele (spectacolul de la orele 15:00, 17:00)
– 2.06.07 Luminita Cazacu (spectacolul de la ora 15,45)
– 3.06.07 Anamaria Buzea (spectacolul de la ora 15,45)
– 4.06.07 Ion Manea (spectacolul de la ora 17,45)
– 5.06.07 Victor Antonescu (spectacolul de la ora 15,45)
– 6.06.07 Ion Truica (spectacolul de la ora 15,45)
– 7.06.07 Olimpiu Bandalac (spectacolul de la ora 17,45)
Si Radu Igazsag va fi prezent la toate aceste intalniri.

Read more…

Cinema, Desene animate

Mobilier urban

December 23rd, 2006

cos11_3464564.jpg

Autogara Ploiesti SUD

Produsul design-ului romanesc de factura spontana produs produs in serie limitata, disponibil doar in locatii selectate/selecte
Unghiul ales pentru inclinarea cosului este unul optim pentru functionarea la maximul potential.

http://urbanfurniture.wordpress.com

Locuri, Pe strada

despre film

December 23rd, 2006

Totul a inceput de la filmul “Fantoma lui Barba Neagra”, vazut intr-un atelier mecanic, la scoala 7 din “placutul si cochetul” cartier iesean Alexandru cel Bun. Filmul era proiectat in conditii primitive si incomode. Nici nu stiu daca am platit bilet, tot ce stiu este ca stateam langa o menghina si langa un polizor. Stiu cu precizie ca nu am inteles nimic din acel film, asa cum imi este proaspat si acum mirosul de ulei ce imbiba toate minunatele mecanisme din acel atelier-scoala…

Apoi totul a continuat prin descoperirea cinematografelor iesene Victoria, Republica, Tineretului – care era o dulce paragina -, si Copou. Biletele costau intre un leu si jumatate si trei lei. Cu inca doi lei puteai cumpara si seminte… Sunt martor ocular ca la anumite filme salile erau nu pline, ci burdusite. Era atata lume ca in caz de un incendiu sau orice alt eveniment neprevazut, s-ar fi produs un dezastru. Sa fi fost in Romania acelor ani o generatie de cinefili, mare iubitoare de arta? O generatie, desi rafinata, dispusa sa se calce in picioare pentru Raj Kapoor (vedeta filmelor muzicale indiene) sau Alain Delon (maximul de frumusete masculina, care in plus la noi a “dat” numele si unui pardesiu purtat de toate mamele si domnisoarele ce aveau o mie de lei in plus…). Simplu, raspunsul, cred ca-l stim cu totii, el se afla in lipsa tuturor canalelor de televiziune ce sunt astazi si in lipsa computerelor inca neinventate in forma ce o stim azi, si in lipsa aparatelor video (aici trebuie amintite serile si noptile pierdute prin apartamente inghesuite, stand cuminti si cu ochii rosii, sorbind vocea Margaretei Irinei Nistor, si luand cunostiinta cu Bruce Lee).

Amintirile imi spun ca aglomeratia cea mai mare se producea la filmele indiene, si asta si pentru ca populatia de etnie romma participa din plin. Pentru ce atata inghesuiala? Poate pentru ca ne regaseam in personajele de pe marele ecran, adica saraci, cenusii, melancolici, iubareti, parasiti, orfani, neintelesi, indaratnici, hoinari. Sau poate ca ne ingramadeam cu toti sa vedem cum altii pot fi mai saraci, mai dezbracati, mai nefericiti, mai chinuiti, mai flamanzi ca noi. Si cum ei, surpriza, desi lacrimeaza des, gasesc puterea de-a canta, (ce minunata lectie politica). Cred ca “aluatul” si “ingredientele” acestor filme, hraneau nevoia de “abandon”, de “mahmureala”, “de chef”, ale poporului “truditor”. Sau poate ca totul se reduce la: “vedeam ceea ce ni se dadea”. Filmele industriei cinematografice indiene erau mult mai ieftine si mai “inofensive” in comparatie cu cele produse de Hollywood.

Da, era vremea cand si eu plangeam inaintea “Vagabondului”, a “Lantului Amintirilor”, inaintea vocilor orientale si maslinoase. Dar nu m-a tinut mult, se nascuse “Star Wars” (Razboiul Stelelor). Trilogia care a revolutionat gusturile mele adolescentine. Sigur, astazi stiu, in acea vreme eu vedeam finalul… iar ca “inceputul” a fost realizat la aproape 30 de ani distanta de “final” e cu adevarat poveste hollywoodiana.

Trecut-au anii… Incepusem sa cunosc putin, putin, si cinematografia romaneasca. “Portile albastre ale orasului” e un film care a ramas in memoria mea pentru prestatia lui Ion Caramitru si pentru coloana sonora semnata de Doru Stanculescu: “Hai, hai, pe sub flori ma leganai…”, (Doru Stanculescu este unul dintre primii folkisti romani). Filmul e facut dupa un roman de Eugen Barbu (Soseaua Nordului) si are ca subiect insurectia armata de la 23 august. Subiect mult iubit de comunisti, data de 23 august 1994 fiind “sanctificata” si falsificata. Discutatul romancier a fost deseori acuzat de plagiat. A condus revista “Saptamana”, revista prin care Securitatea “impungea” sau denigra personaje din lumea literara romaneasca. El poate fi descoperit ca scenarist al altor filme, de fapt o serie numita generic “Margelatu“, in care Florin Persic avea rolul principal alaturi de Marga Barbu (sotia lui Eugen Barbu). “Portile albastre ale orasului” retin ca se termina intr-un ton oarecum cenusiu, asta in cinematografie se poate considera ca e fara happy end. Si urmatorul film care imi atrase atentia se termina trist, “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, cu Amza Pelea. Actorul este mai degraba cunoscut pentru personajul comic – de televiziune si apoi pe marele ecran – “Nea Marin”, dar si rolurile din filmele “serioase” le-a interpretat excelent.
Cat despre mine si “aventurile” mele se vede ca in lipsa unor criterii de selectie in vizionarea filmelor eram atras de titluri, de cativa actori care in micul top personal ocupau locuri fruntase, in final, dar mult spre final, de subiect. Recunosc ca vedeam putine filme, si desi vedeam putine, o faceam de-a valma (asemanator primilor ani de lectura, cand se citeste, pe rupte, tot). Industria cinematografica romaneasca ma facea sa rostesc si eu, in diverse imprejurari, prin cartier, celebrele replici: “Nu trage, don Senaca, sunt eu, Lascarica!” din filmul “Cu mainile curate”, “Was ist das sicriu?”, cu raspunsul “Mata!”, din “Pistruiatul”. Filmele “de actiune” sau istorice imi pareau bine realizate, dar astazi stiu, nu respectau adevarul istoric, ci “adevarul” necesar, pasager, de folos propagandei de partid. Ramane de stabilit daca Sergiu Nicolaescu avea curaj cand in filmele lui vorbea (evident negativ) despre legionari sau cand pe peretii Qesturii (din Pistruiatul) se putea vedea portretul (de tinerete) al Regelui Mihai.
Ma prindea aceasta propaganda in mrejele ei? Intram in acest joc ce impletea portiuni de istorie respectata cu alte portiuni de istorie mistificata? Si da si nu…

Daca ar fi sa fac un rezumat a celor scrise, as sublinia urmatoarele, copil fiind sorbi aproape 100% mesajul vizual. Nu vezi decat “realitatea”actiunii”, crezi nemijlocit ceea ce vezi. Ceea ce vezi se intampla cu adevarat, iar tu participi prin suspine si emotii… E varsta care “nu poate” vedea balbele, taieturile de montaj, cadrele prost luate. Imi aduc aminte ca inaintea spectacolului cand lumina se facea, incet, incet, mica, se batea din palme (ca la teatru). De ce? Cui? Intrebari care vor ramane fara raspuns.

Cinema, Filme

Aventurile lui Pin-Pin

September 28th, 2006

pinpin_4575647.jpg

“In drum spre Cinema Union, ratacind pe strazi blocate, cu o soseta uda, o raceala, o durere de stomac si un strop de optimism. Ruleaza din nou Aventurile lui Pin-Pin. L-am vazut prima oara cand aveam inca nevoie sa fiu tinuta de mana la traversarea strazii, la cinema Scala si nu mai tin minte decat ca ma ingrozea gandul ca la un moment dat se va termina.”

continuarea articolului o gasiti pe dordeduca.ro

Cinema, Desene animate

Patinoarul de sub Tampa

May 9th, 2006

Brasovenii, si nu numai isi mai amintesc despre complexul de sub Tampa. Este inca in picioare, dar e pustiu. In actuala ruina era din cate mai stiu eu, patinoarul, sala de aerobic, karate, fitness, piscina. Bashca si un bar, unde se putea dansa si ziua, tare mishto pentru liceenii care aveau pe atunci program “scurt”. Stiu ca intr-o vara s-a incercat o singura tentativa de discoteca in aer liber care s-a lasat cu o batalie destul de “aspra” intre gastile din Schei si Steagu, prin 96, 97…Ar fi fain sa vad niste poze de pe vremea cand era plin patinoarul, sau macar niste patine din alea super, de piele (lama o ascutzea mereu tata, la uzina!).

D-ale vremii, Localuri, Locuri

Salutări din Mamaia!

May 3rd, 2006

Mamaia

Mamaia 78

Doua vederi din 1979, respectiv 1978! :)

Statiuni

Poveştile copilăriei pe discuri de vinil

May 1st, 2006

Famila Chit Chit

Multi isi amintesc de povestile pe discuri de vinil! Eu mi-am petrecut foarte multe ore ascultand si reascultand povestile preferate. In lipsa de program “adecvat” la TV, ascultam povestile aproape pana le stiam pe de rost. Familia Chiţ Chiţ a fost una din povestile cu care imi exasperam parintii, desi aveam o colectie destul de mare de discuri, vreo 30-40 :D: Basmele lui Ispirescu, “povestile” lui Jules Verne, Fratii Grimm, din seria 1001 de nopti, povesti de Andersen, si multe altele!
Povesti de Fratii Grimm 1

Din fericire, toate povestile erau jucate de actori considerati azi “monstri sacri” ai teatrului, si enumar doar cativa: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Emil Gardescu, Stela Popescu, Ion Caramitru, Fory Etterle, Radu Beligan, Ion Lucian, Stefan Mihailescu-Braila si multi altii… Cu alte cuvinte, sunt niste interpretari deosebite, iar in vremea aceea povestile mi se pareau minunate.

Povesti pe vinil - selectie

Audio, Teatru

la trecut in prezent

April 30th, 2006

cabana_36473.jpg

cabana_364573.jpg

cabana_65873637.jpg

cabana cota 1500
unele lucruri nu se schimba niciodata

Locuri

Comert

April 28th, 2006

comert_1453464754.jpg

comert_245765476454.jpg

comert_345675478658.jpg

comert_45476546865.jpg

comert_556754684.jpg

Alimentare, chioscuri, cofetarii, aprozare, textile, florarii… inca le mai gasim prin oras (in functionare sau nu) aproape neschimbate, cu reclamele mari in caracterele acelea specifice, hehe :)

Alimentare, Locuri

Navodari

April 25th, 2006

navodari_436343.jpg

*toata lumea a mers in Cetatea Soarelui cel putin odata in viata
in renumita si luxoasa tabara de vara de la Navodari.

Activitati, Almanahuri, Carti, Locuri, Reviste, Statiuni

Filmele cu Bud Spencer

April 4th, 2006

Si chiar daca era western, tot ‘film cu Piedone’ se numea ca este. 

piedone

 

Cinema

Sticluta de Baile Olanesti

March 8th, 2006

Inimitabila sticluta pe care o umpleam la Baile Olanesti, sau Herculane (izvorul 13 si 24) cu un lichid dubios, galbui, salciu si in general urat mirositor despre care parintii stiau ca …”ajuta”.

herculane_3465435762.jpg

Cosmetice, Locuri, Sanatate, Statiuni

Galeriile Coleus

March 6th, 2006

Galeriile Coleus (aveau un fond sonor Enio Morricone, Kleinerman)
consignatia Wira
Hard and Heavy – actual BackStage
Talciocurile

Locuri

1 Mai la Costinesti

March 5th, 2006

Costinesti 1 mai 1995

Una dintre cele mai autentice senzatii de libertate. 3 zile de binemeritata promiscuitate adolescentina, departe de vigilenta oficialitatilor de acasa, aerosoli alaturi de likewise minded youth :) Prima data in 1994 (clasa a 9-a)
Vilele Amiral. Cate 2-3 in pat. Bere si vodka. Vagoane hiperinghesuite.

Album foto, Locuri, Statiuni

Baruri/cluburi apuse

March 3rd, 2006

O gramada de baruri/cluburi mishto s-au inchis in Bucuresti.
Va mai aduceti aminte de ele?

Facem o lista?

Eu zic:
Terasa de pe acoperisul unui bloc de la izvor (nu mai stiu numele)
Fostul “La Taifas” (in spatele hiltonului)
Swing House (care acum e Spell sau ceva de genu asta)

Localuri, Locuri