Pegas Modern

Pegas Practic

- via mojo jojo

Pegas Modern

Pegas Practic

cine poate uita bicicletele Pegas?

Indreptar de memorie

sau

Indrumator pentru copiii postdecembristi

I. Jocuri de fete si baietiASCUNSELEA (SCUIPATA)

ASCUNSELEA (SCUIPATA)

vocabular:

-numaratoarea ( varianta: an-tan-tichi-tan ene-bene bombardeaza bum!)
-plimba ursul ca rugineste lantul!
-cine nu-i gata il iau cu lopata!
-ai incurcat borcanele!
-ultimul scapa turma!
-pua-pua!
-esti scuipat!

ATINSA (LEAPSA)

variante: Atinsa pe animale, Atinsa in apa, Atinsa cu mingia, Magarul intre oi, Atinsa pe pedepse

vocabular:

-atinsa!
-esti!
-ai luat-o!
-piua piua!

ULIU SI PORUMBEL

variante: Hotii si vardistii, Prinsa

COCOTATA

vocabular:

-cocot!
-piua-piua!
-atins!

TARILE

FLORI, FETE, FILME sau BAIETI

II. Jocuri de fete

MAMA SI COPILUL

variante: Mama, tata si copilul

DOCTORITA

ELASTICUL

SOTRON

variante: Sotron cu piatra, Sotron cu ciobul

PAINILE

III. Jocuri de baieti

SOMATA

variane: somata pe echipe

vocabular:

- somi-soma!
- nu se pune natura!
- cui-cui casa!

TUBERMANE

vocabular:
-gornete/cornete ( gornete simple, gornete cu ac)
-tuberman
-ochit!
-piua-piua!

SOLDATII

variante: cowboy si indieni, nemti si romani, dacii si romanii, romanii si turcii

PRASTIA

variante: prastia cu scoabe, prastia de lemn ( cu pietre)

RAZBOI

variante: cu bate (de la brazii de Craciun), cu arcuri si sageti, karate

COCI

Variante: Coci pe came, Coci pe bani; Coci pe iol mare, Coco pe iol mic.

vocabular:

-iol (cocidrom)
-otel (bila): otel mare, otel mic
-limonina
-cavac (alianta)
-mocanas cu ban in fata
-chistoc de sus, chistoc de jos
-carambol
-linie (dat la linie)
-dat in cap (sparge capul!)
-caca banul!
-ban mare; ban mic
-joc singur!
-cu natura; fara natura

NOUA PIETRE (CASTELUL)

CAPRA

vocabular:

-stai capra!
-tunurile din Navarone
-furcile caudine
-pinteni
-bomba
-tunelul groazei

POCNITORI

-Tunul (teava de plastic, spray, carbit)
-pistolul cu catran (pistol de lemn, guma de caucuiuc, catran de chibrit)
-petarda
-parasuta cu catran ( punga de ciolofan, surub, catran de chibrit)
-pistolul cu capse

LAPTE GROS

FRUNZA

TURCA

RISCA

III.2 Fotbal de cartier

-MIUTA
-OBLIGATA
-21
-TENIS DE PICIOR

IV. Jocuri cu masinute de fier; Vaporase si avioane din hartie, Vapoarele de celuloza sau pluta

variante: Santierul, Curse

V. Jocuri cu “indieni” (figurine de plsatic): indieni, soldati, cowboy, calareti
- cu sau fara cazemate

VI. Castele de nisip

VII. Jocuri de scoala

VII.1

-TOMAPANT
-AVIOANELE (punct ochit-punct lovit)
-NENEA NAE FACE BAIE IN COPAIE
-TELEFONUL FARA FIR
-ORACOL
-FAZAN
-MINCIUNA SI ADEVAR (PROVOCAREA)
-FOC SI APA

VII.2

-STROPITORI
-SUFLATOARE (cu hartie, cu orez)
-ATINSA PRINTRE BANCI
-CALARITA (in carca)
-IN AMERICA E NOAPTE! (trasul fesului pe ochi)
-FOC si APA

VIII. Colectiile

-COLECTIA DE POZE

variante: poze cu masini (Turbo), poze cu artisti, pozele Tipi-Tip, pozele cu fotbalisti; pozele cu Baltazar

- COLECTIA DE TIMBRE

variante: timbre mici, timbre mari, coltare, timpre straine, polite, timbre stampilate, timbre nestampilate

- COLECTIA DE CAME (capace de pepsi,brifcor,bere etc.)

- COLECTIA DE CUTI DE CHIBRITURI (ex: cu fluturi)

IX. Jocuri “din comert”

IX.1
-BUNUL GOSPODAR
-NU TE SUPARA FRATE
-HOTII DIN PALERMO
-MICUL CONSTRUCTOR (varianta a LEGO-ului)
-PITICOT
-PACALICI
-ENIGMA
-TRUSA MICULUI SANITAR
-TRUSA DE ATELIER
-TRUSA DE CUSUT
-GRADINARUL PRICEPUT
-CUTIA MAGICIANULUI
-ALB SI NEGRU
-DOMINO

IX.2
-CALUTUL DE LEMN
-HOPA MITICA
-ZMEU (exista si varianta homemade)
-TITIREZUL
-MAROCCO (homemade: cu bete de chibrit sau scobitori)
-CALEIDOSCOPUL
-ELASTICUL CU BILA (homemade: cu o castana)
-TINTARUL
-ROATA NOROCULUI
-CUBUL
-SARPELE

X. Jocuri-intreceri

Intreceri cu:

X.1
-BICICLETA
variante: bicicleta cu patru roti, pegasul
-TROTINETA
-PATINE CU ROTILE
-CARUCIORUL (placa cu rulmenti)
X.2
-SANIA
-BOBUL
-BOBUL CU TALPICI
-CIOLOFANUL
-CAMERA (camera auto)

Nota:
Astept completarile, comentariile si variantele voastre!

Dupa ceva ore de stat la coada (care treceau usor daca mai intalneam vreun tovarash), fugeam spre casa, imi puneam tenesii sau ce gaseam, rupeam un colt de paine (doamne ce bun era!) si fuga pe maidan! de aici incepea totul: mergeam la cel care avea minge toti copii si ii strigam puternic sub balcon “mama lu’ Ionel! il lasati pe Ionel afara?”, si daca nu il lasa, ne rugam de toata famili lui sa ne lase si noua mingea.
Mingea acelor vremuri era ceva special. Am prins mult timp mingiile pe cauciuc (de 35), iar cine avea “Artex”, de obicei aduse de rudele “din Germania” era cunoscut in toata zona.
Mingiile se descoseau, unii le coseau, se vedeau camera prin ele, mergeam cu ele la vulcanizare sa le umflam sau sa le punem petice.
Binenteles, am inceput sa bat mingea pe maidan; in scoala am ajuns cand eram mai mare, in scoala jucau “aia mari”. Cei mari erau pt cei mici un fel de semizei ai fotbalului: trageau tare in minge, se loveau, jucau cu “Artex”, ne trimiteau pe noi “pustimea”, sa le scoatem mingea din gradini.

MAIDANUL MEU sau “pe camp” era chiar in capatul blocului (acum e o Biserica pe fostul teren…): era destul de mare, era langa strada, avea copaci, boscheti, iarba si funingine (ardeam cauciucuri pe el), era delimitat de borduri. Insa cel mai important lucru erau cei doi copaci pe care ii foloseam ca poarta in lateralul terenului; ma gandesc cu nostalgie la cei doi copaci prin care am dat poate sute de goluri si imi dau lacrimile, acel loc mai exista dar e cotropit de garduri, NU MAI SUNT COPII…as vrea sa mai simt odata praful acela si chiotele prietenilor in vacanta de vara!
Cineva spunea ca fotbalul e nedrept, insa dragi prieteni, timpul se pare ca e mult mai ticalos!

Pe acel teren ne adunam cam din 3 zone: eram noi, cei de peste strada si aia “dela capat” (capatul lui 102, 70, 79, etc.), insa rar jucam intre noi. Din grupul meu eram 6-7 insi ce stateam si 7 ore in vacante pe teren si faceam legea acolo; binenteles eram cam toti stelisti.
Tin minte ca priveam cu jind la cei care aveau tricouri cu numere, sau foarte rar, tricouri dela vreo echipa, restul ne scriam noi cu pixul numere sau nume de fotbalisti.. Cei mai invidiati erau cei cu ghete. Insa cei mai nesuferiti erau baietii ce se ofticau si isi luau mingea si plecau acasa daca nu castigau sau nu ne lasau mingea daca ii chemau parintii.

Crescand, am ajuns cu trupa si in scoala, eram printre cei mari! trecand dela porti din caramida sau BCA la porti adevarate ne facea sa fim modesti fata de cei vechi din scoala, insa jucam cu mare ambitie contra celor mai mari; satisfactia era extraordinara cand ii bateam! Acolo in scoala veneau in general 3 echipe insa de multe ori ajungeam pe pe la 5; ne ofticam mult cand stateam pe bara, se juca 10 minute sau doua goluri.
Apoi undeva pe la 20 de ani s-a spart gasca, eu m-am mutat din Titan, lumea s-a luat serios cu munca si familiile…

…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.

Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.

O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.

Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.

Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.

Cind Tata isi lua liber eu eram cel mai fericit copil pt.ca avind vacanta mare nu puteam in fiecare zi sa merg in spatele blocului in curte sau la colinda in Piata Amzei sau cu bicicleta ( PEGAS ) pina la Parcul Aviatorilor si inapoi ( …citeodata mergeam si la corcoduse ) , asa ca mergeam cu Tati la plimbare. Mama era la servici ca era in mijlocul saptaminii, cu ea mergeam Duminica la plimbare si ne imbracam frumos.

Ne sculam destul de devreme ca sa nu fie asa de cald cind plecam pe drum,
imi puneam pantalonii scurti, baschetii si un maieu , coboram mindru cu Tata de mina, asteptam troleibuzul 82 sau 86, ( nu mai stiu precis ), pe Magheru, care ne ducea la Herastrau la intrarea din spate , acolo unde erau terenurile de tenis.

Pe la ora unsprezece dimineata , Bucurestiul era deja ca un cuptor, pe la orele paisprezece incepea asfaltul sa se topeasca , rotile masinilor faceau un zgomot ca pe ploaie, asa cald era.
Nimeni nu se lasa coplesit , era forfota mare dar ordinata, toti aveau cite un tel pe care il urmareau cu harnicie si graba inceata.
Sunetul vocilor imprastiate parea ca se scufunda in zumzaiala motoarelor fierbinti.
Ciripitul rindunicilor era ca o racoritoare pentru urechile noastre obosite de cite un claxon nervos. Nenumaratii pasi grabiti din aglomeratia rurala, dadeau tactul fara sfirsit, pe trotoarele late pline de viata .
Ascultam galagia sinfonica a capitalei …
Totul imi parea cunoscut si in acelasi timp strain. Odoarea franzelelor calde din duba de piine care statea la semafor, se imbiba cu parfumul teilor infloriti.
Mirosul cauciucurilor calde se mixa cu mirosul garoafelor tigancii de la colt,
iar camionul cisterna care stropea strazile , stergea parca si pacatele de zi cu zi.

Deja intrat in troleu, incepea aventura : pentru mine era asa ca parca faceam un voiaj de cel putin sase luni in ocolul lumii pentru a descoperi noi continente, cu toate ca fusesem deja de nenumarate ori cu el la plimbare.
De obicei ne asezam in spate, ca noi mergeam mult si ne uitam cine urca si coboara.

Dupa o jomatate de ora buna ajungeam la capatul liniei unde coboram, treceam strada, tot de mina cu Tata, dupa care ne aflam in fata portii mari de intrare pentru masini – Tata il cunostea pe Nea Gica care ne „dadea voie” sa intram pe acolo.
Odata intrati eram liber sa fac ce vreau : goneam paunii, bateam mingea, zburdam de colo in colo, ma jucam, eram in elementul meu. Citeodata mergea si Roata Uriasa dar eu vroiam sa ma dau si cu masinutele. Tata facea orice pentru mine.
Era de nemaipomenit ca eram numai noi doi, eram aproape singuri in tot parcul Herastrau , paunii si nea Gica.
Aerul proaspat si curat , il respiram cu usurinta mea nevinovata de a fi, a unui copil fara grija zilei de miine sau tristetea unui trecut tare, indepartat.
Eram numai noi doi.
Acum, mi-e dor de o plimbare, cu Tata, prin Bucurestiul lui.

Jucam cu bile micute de metal si nu cu bile de sticla care erau destul de mari si in consecinta usor de “ochit”. Din pacate nu imi aduc aminte toate regulile, dar am sa scriu ce imi aduc aminte si poate altii vor completa.

Stiu ca se facea o gaura iar jucatorii incercau sa isi arunce bilele cat mai aproape de gaura.
Pasul urmator era ca cel care avea bila cel mai aproape de gaura trebuia sa bage bila in gaura.
De acolo sa marcheze o lungime de palma astfel: cu degetul mare in gaura se intindeau cat mai mult aratatorul si indexul si se facea un semn. De la acel semn trebuia sa ocheasca o bila a adversarului.
Urmatorul pas era sa bage din nou bila in gaura.
Fiecare actiune avea o valoare de 5 puncte.

Stiu ca se mai dadeau puncte si daca printr-un carambol reuseai sa bagi bila unui adversar in gaura.

Bilele se tineau undeva intre degetul mare (indoit) si aratator. Incepatorii tineau bila inauntrul aratatorului (care era indoit ca un U), iar avansatii reuseau sa o tina cumva intre varful arataorului si articulatia degetului mare indoit.

Cei care va mai aduceti aminte de jocul asta, ajutatima cu regulile complete. Tot ce mai stiu e ca jocul se termina la 50 de puncte si ca de foarte multe ori miza era chiar bilele cu care jucam.