- via Alex Stanescu

“Morcoveatza”

Mai era o carte cu nu Meshter Prospero…am uitat numele

NU regret acele vremuri; pentru ca stateam in Bucuresti la bloc in secolul XX si faceam lectii la lumanare cand se lua curentul; pt. ca am innebunit de frig in iernile alea tzapene din 86-87-88 (stateam in Tineretului); pt ca aveam un vecin militian care in 90 a facut facultatea de Drept si nu facea acordul, care ne invita la el “la video” undea beam si Pepsi, care s-a apucat sa aduca masini din Elvetia si sa le vanda in Vitan (ca era aproape) impreuna cu un sofer de ambasada si un lucrator vamal (toti din bloc). In 13-15 iunie s-a dus la mama si i-a spus ca el si-a luat concediu in acele zile si pleaca din tara si ca ar fi bine sa plecam si noi cateva zile din Bucuresti.

Orele de “dezvoltarea vorbirii” le tineti minte? Dar “Informare politica”? La aceasta din urma ma pregatisem foarte bine cu niste citate din “conferinta Nationala…..”. Ma ridic si incep sa vorbesc; la un moment dat ma refer la Ceausescu spunand: “el….a facut…”. Invatatoarea ma opreste, urla “cum ai spus!?” si mi-a tras o palma de o tin minte si acum la 30 ani. Am indraznit sa spun “el” in loc de “dansul” probabil.

In vara lui 89 varul meu mai mic avea vreo 4 luni. Mama lui a stat la coada si a luat ultima bucata de branza de la magazin in acea zi. Afara, un cetatean care nu mai apucase branza, i-a smuls punga din mana, a facut o criza de nervi instantaneu, a injurat-o si a aruncat cat a putut de tare punga cu branza peste el…in carucior. In acest stadiu de animale de adusesera comunistii si unii dintre voi vad ca regreta acele vremuri “pt ca aveam un serviciu asigurat macar”

Va aduceti aminte cum luam ulei in 89? Veneai cu sticla de 1L si vanzatoarea iti turna cu ibricul ulei varsat, direct din butoiul ala de culoare cacanie

Un cantec pe care il cantam inainte de revolutie si care ne inspira sa desenam cele mai nastrusnice imagini ale anului 2000. Ce mare fas a fost anul 2000 comparat cu navele spatiale si orasele de pe Luna pe care ni le imaginam!

Noi in anul 2000

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum

Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi

Dar intr-o zi si noi

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000

Suntem copii, insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000

PS: melodia e din 1976

Versurile si clipul via de ce

video aici: http://www.youtube.com/watch?v=L0XX094pDbY

Cine nu are bunici cu lăzi de zestre, să îşi cumpere. În astfel de lăzi frumos pictate sau sculptate pe din-afară se ascund tot felul de suprize: cămăşi, chimire, batiste, ştergare, sticluţe goale de parfum cu urme de parfum în ele, bani legaţi în batistă, bomboane ascunse, lumânări, fusuri etc. Asta e lada bunică-mii.

Ventuzele erau nişte borcănele folosite ca tratament contra răcelii. Erau mai întâi sterilizate cu un băţ cu vată dată prin spirt, apoi vidate cu o flacără (lumânare) şi aplicate pe spate în special în zona plămânilor. Se acoperea spatele cu o patură şi stateai aşa câteva ore (nu ştiu exact). Se pare că erau destul de eficiente deşi lăsau nişte vânătăi urâte pentru un timp.

Nu stiu cum ar fi fost copilaria mea daca s-ar fi ‘intamplat’ in alta perioada dar nu imi pot imagina ca as fi stat inchisa in casa in fata tv-ului sau a calculatorului cum vad ca se intampla acum.Nu aveam cine stie ce minuni ale tehnologiei dar aveam ‘Piticot’, ‘Nu te supara frate’..ah…isi mai aduce cineva aminte de cartile de joc ‘Animale din continente’??

Mostenisem de la sora mea varianta lucioasa a cartilor si ma mandream nevoie mare!Mai aveam si ‘Pacalici’ dar nu ma incanta.Soldateii ii aveam dar nu prea ma jucam…sora mea in schimb facea turnee cu baietii.Le spuneam indieni…pt ca majoritatea figurinelor erau indieni.

Ah!Am mai avut si intreaga colectie de papusi(care nu mai stiu cum le cheama)cu care practic nu te puteai juca pt ca erau fixe, din cauciuc;stiu ca aceeasi papusa a aparut in mai multe vatiante:doctor, cosar,marinar,roscat pistruiat,fetita cu cozi impletite.Nu prea imi placeau pt ca aveau capul prea mare si nu stateau bine in picioare.

Stand acum sa ma gandesc…jucarii am avut o gramada pt ca sora mea era nascuta in 77 si deci prinsese si timpuri mai bune cand se mai gaseau unele altele iar ai mei nu faceau rabat cand venea vorba de copii.Asa am avut locomotive, tramvaie din acelea mari care aveau si beculete rosii care se aprindeau…ai mei le tineau bine si ne jucam cu ele doar cand venea cineva pe la noi:)))

La capitolul dulciuri…nu as fi pretins niciodata mai mult decat aveam.Eugenia,biscuiti Vladut,mai tarziu biscuiti Bebe(cei mai buni)bomboane cip,cioco chinezeasca.Iarna mai erau bomboanele de pom care erau tati tari dar ma chinuiam pana reuseam sa le mananc pe toate.Tot iarna se ‘faceau’ si portocalele!!Una, doua pt care stateam cu bunica la o coada imensa.Cateodata ma trimetea de doua trei ori in fata ca poate vanzatoarea imi mai da.

Despre cozi, nopti asteptand sa vina cu pui sau cu oua…o sa mai revin pt ca imi amintesc o gramada de lucruri.

De jucat…erau o gramada de jocuri de grup.’Ratele si vanatorii’,'tara tara vrem ostasi’,'castel’,alergatea,pititea(ai spart oalele si-ai mancat sarmalele:))))’batistuta’,'flori fete sau baieti’,'magarusul’,omu’negru’…Pai sa le spun eu acum nepoteilor mei de jocurile astea!!E tare complicat!Bine….adevarul e ca in zilele noastre nici nu prea mai vezi copii in spatele blocului,nu mai e zarva nu mai auzi…’mamiiiiii arunca-mi si mie mingea!!!!!’sau…’tattiiii mai stau si eu putin!’.

Si dupa ‘89 tot copil eram, abia implineam 7 ani, dar nu a mai fost acelasi lucru.Imi amintesc ca dupa revolutie am inceput scoala(trimestrul II)cu o intarziere de cam 2 saptamani si mie imi era frica sa ma duc singura pana la scoala, asa ca am mintit-o pe mama ca tovarasa a zis sa venim impreuna cu parintii.Imi era frica de teroristi.