

Poate singura categorie de produse (in afara de legume si fructe) care se gasea intr-o gama destul de larga in epoca de aur.
PAINEA:
- franzela simpla (parca-i zicea Bucuresti si/ sau Dambovitza) de doua tipuri: pe vatra (za best! in general se lua calda de la “Cuptorul de Aur” si i se mancau colturile pana acasa) si pe arc electric (avea un pattern in zig-zag pe fund, de la arcurile electrice si era in general mai nashpa)
- painea impletita (“colac ardelenesc”, usor dulce si cu mac pe deasupra, care nu se taia de nici un fel ci doar se rupea dupa impletituri)
- franzela fara sare (za horror!)
- franzela neagra sau integrala (za horror x 2!)
- painea rotunda
- lipia (o turta cu model in carouri)
- in afara Bucurestiului mai existau si alte variante, in general mai mari (la Cluj era chiar o franzela big foot, de vreo 3 kile)
- mai tarziu, dupa revolutie, au aparut baghetele si painea turceasca (cu coaja crocanta dar foarte moale in interior, cu model in bulinutze pe fund, initial la mare moda, dupa care intrata in dizgratie)
SPECIALITATZILE:
- chifla simpla (alimentul de baza al scolarului, in general tare ca piatra, cu exceptia celor ciordite direct de pe banda de productie in timpul vizitelor la fabrica de paine, care erau super hot si dupa care ne durea burta doua zile de la atata coca fierbinte bagata la matz)
- chifla impletita (aka “japoneza”), un fe de sora mai mica a colacului impletit; de obicei era mai proaspata decat chifla simpla si avea mac pe deasupra
- batonul (simplu sau cu mac)
- cornul (in forma de bumerang, mai nasol decat batonul)
- chilfa de graham (cah!)
- covrigii cu sare (un fel de precursori ai celor din ziua de azi)
- covrigeii insirati pe sfoara sau pe sarma (tari ca betonu’, numiti si “spaima dintelui”)
Tot la paine se mai gaseau:
- covrigi “polonezi” (inmuiati in sirop de zahar pe post de miere, cu nuca pe deasupra, in general tari ca piatra)
- grisine si (mai tarziu) sticksuri (care erau date cu o solutie pe baza de dero pentru luciu, sau cel putin asa se simtea la gust)
- pufuleti (cu sare sau cu ciocolata, care parca se numeau Papi); daca aveai noroc nimereai pufuleti de Baia Mare (moi si sarati cum trebuie) iar daca nu, luai niste chestii tari pe care trebuia sa le inmoi in gura 3 minute inainte sa le poti manca si care aveau sarea pe fundul pungii (dupa ce se terminau pufuletii se consuma si sarea, regulamentar)
- pufarine (astea au disparut o vreme, reaparand dupa revolutie)
Alimentare, Mancaruri
Recent Comments