Archive
Friptura de Turda
Anii `80 i-am petrecut in Targu Mures. Au fost ani de pelerinaje periodice cu familia la cumparaturi la Cluj, in special pentru incaltaminte. De fiecare data ne opream din drum in Turda sa mancam o friptura cum numai acolo se facea. “Localul” era un sopron cu mese inalte din metal, vopsite cu vopsea de ulei cand alba cand verde (culoarea se schimba cam o data pe an) situat in piata agroalimentara a orasului. Imi lasa gura apa si acum cand imi amintesc: erau halci mari de carne fierte in untura incinsa in niste vase enorme. Se servea cu mustar dar pentru ca tarabele erau la doar cativa metri cumparam ceapa verde,rosii, castraveti daca era sezon. Se topea in gura (efectiv). Am incercat de multe ori sa imi prepar acasa friptura de Turda dar niciodata nu am regasit acel gust. Stie cineva cum se prepara? Cunoaste cineva formula secreta?
bonul de carne
Acesta era! Simplu, nu-i asa? Il primeai lunar, atunci cand ridicai uleiul si zaharul, dupa care erai liber sa cauti ca un nebun prin tot orasul, o luna intreaga, un loc unde sa “bage” pui. Cand il gaseai, desigur dupa coada de rigoare, ridicai in contul acestui bon 1/2 kg de carne pui/persoana. Pe luna. Sigur ca, in general, statea la coada un membru al unei familii de 3-4 persoane si avea asupra lui toate bonurile, asa ca putea sa ridice un pui intreg. Trai pe vatrai! Se indopa familia ca beizadelele. Si nici nu se termina bine puiul, ca HOP! luna urmatoare…alt bon, alta coada…alt zaiafet…
Kukta – oala de fiert sub presiune

“Stimaţi cumpărători!
Utilizarea oalei de fiert sub presiune oferă posibilitatea introducerii în gospodării a celui mai modern mod de preparare. Esenţa functionării este, că în acest vas de gătit, de construcţie nouă, preparatele fierb nu la 100°C, ci la o temperatură de cca. 112°C şi la o presiune a vaporilor de cca. 1,6 atm. Pentru atingerea şi menţinerea acestei presiuni a vaporilor, vasul de gătit este închis în mod ermetic.” [...]
si inca o poza de la horea lisnic:

Numai bune de mancat
Va mai amintiti napolitanele Gigel si Codrut? Gigel erau niste napolitane lungi intr-un pachet dreptunghiular galben cu un baiat-gigel imbracat in albastru
) Ambalajul la Codrut era rosu.
Dar caramelele acelea ceausiste.. impachetate in hartie ordinara care era aproape complet lipita si contopita cu caramelele!? De cele mai multe ori le mancam cu tot cu hartie
Dar bomboanele “de cacao”
sau cele “de matase”? Cati dinti mi-am stricat cu ele
)
Va mai amintiti crevetii aceia vietnamezi?
In vestul tarii circula o ciocolata de la sarbi – Cipiripi. Ne uitam la sarbi la TV ca sa prindem publicitatea “EPP”
) si reclama la Cipiripi (tsipiripi). Ciocolata avea 3 straturi, unul alb in mijloc si restul ciocolata “cu lapte”
Cine mai are un ambalaj?
vanzatorii de la mare
rasuna plaja de reclamele lor
cine mai doreste?
cine mai pofteste?
crochete calde-avem
nu dati banii pe prostii
luati crochete la copii
…cu marea, cu sarea
cu guvidu, cu stavridu…
(asta era strigata de cei care-ti faceau poze cu maimuta, cu camila etc
dar nu mai stiu cum era)
Parizer de Cluj
Avand bunici la Cluj, am petrecut ceva vreme pe acolo si am avut placerea sa gust delicatese ce nu se pot uita. Spre exemplu, daca stiti Clujul umpic, langa restaurantul Continental (in centru) era o alimentara unde vanzatoarele stateau pe un prag de lemn si pareau uriase…well that’s another story. La alimentara aia era un parizer…mmm si ce parizer, era moale de ti se topea in gura, cu o culoare roz precum funditzele (nuanta brevetata de mine
) si un gust excelent. Am mai incercat ulterior sa gasesc parizerul ala, dar, cu toate ca alimentara aia mai exista(in varianta privata, cu autocolante Coca Cola), parizerul a disparut. Foarte trist!!!
Tot la capitolul bunatati de la Cluj, tin sa amintesc Laptele la sticla si magazinul de lactate de pe strada Petru Groza (actual Bd Eroilor); Apa de la robinet, ce acum nu are acelasi gust, ba chiar nu e potabila si vata pe batz din Parcul Central
PRODUSE DE PANIFICATIE


Poate singura categorie de produse (in afara de legume si fructe) care se gasea intr-o gama destul de larga in epoca de aur.
PAINEA:
- franzela simpla (parca-i zicea Bucuresti si/ sau Dambovitza) de doua tipuri: pe vatra (za best! in general se lua calda de la “Cuptorul de Aur” si i se mancau colturile pana acasa) si pe arc electric (avea un pattern in zig-zag pe fund, de la arcurile electrice si era in general mai nashpa)
- painea impletita (“colac ardelenesc”, usor dulce si cu mac pe deasupra, care nu se taia de nici un fel ci doar se rupea dupa impletituri)
- franzela fara sare (za horror!)
- franzela neagra sau integrala (za horror x 2!)
- painea rotunda
- lipia (o turta cu model in carouri)
- in afara Bucurestiului mai existau si alte variante, in general mai mari (la Cluj era chiar o franzela big foot, de vreo 3 kile)
- mai tarziu, dupa revolutie, au aparut baghetele si painea turceasca (cu coaja crocanta dar foarte moale in interior, cu model in bulinutze pe fund, initial la mare moda, dupa care intrata in dizgratie)
SPECIALITATZILE:
- chifla simpla (alimentul de baza al scolarului, in general tare ca piatra, cu exceptia celor ciordite direct de pe banda de productie in timpul vizitelor la fabrica de paine, care erau super hot si dupa care ne durea burta doua zile de la atata coca fierbinte bagata la matz)
- chifla impletita (aka “japoneza”), un fe de sora mai mica a colacului impletit; de obicei era mai proaspata decat chifla simpla si avea mac pe deasupra
- batonul (simplu sau cu mac)
- cornul (in forma de bumerang, mai nasol decat batonul)
- chilfa de graham (cah!)
- covrigii cu sare (un fel de precursori ai celor din ziua de azi)
- covrigeii insirati pe sfoara sau pe sarma (tari ca betonu’, numiti si “spaima dintelui”)
Tot la paine se mai gaseau:
- covrigi “polonezi” (inmuiati in sirop de zahar pe post de miere, cu nuca pe deasupra, in general tari ca piatra)
- grisine si (mai tarziu) sticksuri (care erau date cu o solutie pe baza de dero pentru luciu, sau cel putin asa se simtea la gust)
- pufuleti (cu sare sau cu ciocolata, care parca se numeau Papi); daca aveai noroc nimereai pufuleti de Baia Mare (moi si sarati cum trebuie) iar daca nu, luai niste chestii tari pe care trebuia sa le inmoi in gura 3 minute inainte sa le poti manca si care aveau sarea pe fundul pungii (dupa ce se terminau pufuletii se consuma si sarea, regulamentar)
- pufarine (astea au disparut o vreme, reaparand dupa revolutie)
Recent Comments