
kukuruku
Imi amintesc ca era nebunie cand eram eu mic cu napolitanele Koukou Roukou (anii ‘92-’94). Erau 200 lei si aveau si abtipilduri. Tin minte ca mi-a dat odata tata o bancnota de 200 lei (erau destul de rare) si am dat fuga pana la un butic sa-mi iau napolitana. Cand ma intorceam m-a muscat un caine pentru ca fugeam (a fost prima si ultima oara).
Napolitana era produsa in Grecia si parca la noi se gasea in varianta cu crema de lamaie. Oricum, erau super bune si parca aveam colectie de abtipilduri din Koukou Roukou.
Dulciuri
Am gasit undeva o serie noua din guma Turbo. Am cateva cutii din acestea pe care as vrea sa le impart cu voi …eu stiu….poate la schimb cu ceva ce va prisoseste, pt ca independent de vointa mea, am pierdut cateva serii de surprize vechi;caut in special abtipilduri cu Garbage pail kids, poate ambalaje de orice fel din cele postate mai sus… Mentionez k Turbo de azi are acelasi gust si miros cu cele vechi:)sunt sigur k e important…suprizele…bineinteles…sunt “la zi”.contact: lucian_curelariu@yahoo.com
Dulciuri

“Serbet de zahar ars” la borcan de 400 de grame – 4,75 lei. Scump doamna, scump..
)
Dulciuri



Intr-o razie “de control” prin podul batranei case am dat peste un ambalaj vechi de ciocolata mic cat jumate de deget
in fapt dimensiunea este de 2×3 cm. Nu stiu mare lucru despre aceasta editie Kandia, poate stiti voi…
Dulciuri

Parcă “Mentosan” scria pe pachetele alea cilindrice, nu? Conţineau până-ntr-o duzină (nu ştiu numărul exact) de pastile rotunde, albicioase, cu gust de mentă, care se sugeau. Erau destul de tari şi, în acelaşi timp, fărâmicioase. Ambalajul avea două straturi: primul era din hârtie ordinară, cu ceva verde pe ea; al doilea era o foiţă de hârtie albă, ceva mai subţire, în care erau învelite pastilele.
Nu erau la fel de căutate ca gumele Turbo, de exemplu, da’ ţin minte că eu nu le-aş fi zis nu. Că au fost destul de populare o arată şi faptul că numele lor a devenit, în limba vorbită, substantiv comun: mentosan, mentosane. Se mai vând şi acum – ţin minte că ultima oară am văzut aşa ceva la… Sala Radio -, într-un ambalaj similar cu cel vechi, la un preţ derizoriu (până-ntr-un leu nou). Am gustat şi nu mi s-a părut că au acelaşi gust ca înainte. (Dar chestia asta o spune toată lumea când compară experienţele gustative de acum cu cele din trecut – deci cred că e mai mult nostalgie.)
Şi încă o chestie de care n-am citit până acum pe site: aşa-zisul ciubuc. Cel puţin aşa i se spunea în centrul Moldovei (Bacău, Neamţ, Iaşi – zona aia), dar cred că în alte părţi era cunoscut sub alte denumiri, pentru că nu era un produs standard al “economiei de stat”. Îl vindeau ţigăncile. Nu ştiu cât costa, dar nu cred că era mai mult de 2 lei. Era un băţ lunguieţ din caramel (?), împletit din 2 fire – unul alb şi unul roşu -, care se sugea. Venea el învelit în celofan transparent, dar sunt sigur că era produs prin mijloace “artizanale” (deci era un produs complet “neigienic”). Era tare la început, dar se înmuia şi devenea lipicios dacă îi scoteai celofanul.
Alimentare, Dulciuri
Va mai aduceti aminte de napolitanele Carmen ? Pachetul era lung de vreo 15 cm si lat de vreo 10, iar pe ambalaj era cu o dansatoare spaniola care avea o rochie cu galben si rosu…. Erau cu cacao, late cam de doua degete si foarte subtiri. Cele mai bune napolitane pe care le-am mincat vreodata. …Eu sint mare amatoare de napolitane si tot incerc diverse marci, doar-doar voi regasi acel gust…. Slabe asemanari…Poate ca e doar gustul copilariei….
Alimentare, Dulciuri

Napolitanele “cu lămîie”, pentru export, Tooty!
Ingredients, wheaten flour, edible oil, sugar, semolina, solidified edible oil, citric acid, flavours of lemon
MADE IN ROMANIA
(fără E-uri)
Dulciuri
Majoritatea isi amintesc de cunoscutele “Turbo“, dar au fost o gramada: Lazer (cu echipamente militare), BomBibom si OtoMoto (“clone” de Turbo), fotbalistii (de lipit si fara lipit), surprize cu imitatii de bani (erau buni pt jocuri de carti), cu personaje din desene animate, cu benzi desenate… si cate altele la care nu le mai tin minte numele turcesti sau arabesti! Sa nu uitam de Garbage Pail Kids!
Din suprizele cu fotbalisti, multi dintre ei azi sunt antrenori cunoscuti – Rijkaard si Camacho.

Iata si unul din mult ranvnitele abtibilde cu Nationala din 1990:

Totusi, raman la parerea ca Turbo au fost cele mai ravnite… si DA, guma aia era foarte buna!
Dulciuri
E un titlu jurnalistic si inselator. E vorba doar de guma Turbo si despre nostalgia proprie vizavi de celebra aroma (piersici?) si numai putin celebrele surprize.
Care e faza cu guma Turbo?
- erau foarte bune la gust
- aveau surprize frumoase ce apareau in serii de cate 70
- din cate imi aduc eu aminte, costau 10 lei. puteau fi gasite si la chiocuri si la tigancile ce vindeau seminte.
- ambalajul aparea in mai multe variante de culori: rosu, albastru, verde, galben.
- uneori (vara), surpriza se lipea de guma cand o desfaceai.
- daca le cumparai din acelasi loc, exista sansa sa gasesti surprize doar dintr-o serie de 10 (din aceeasi cutie)
- prima intalnire cu guma Turbo: pe tren, in vara lui 1989 in timp ce ma intorceam de la mare
- ultima intalnire: cred ca in clasa a VII-a(1994) am inceput sa mai colectionez acele surprize.
- tara producatoare: Turcia
Cateva poze cu surprizele ce le pastrez si acum



Dulciuri
Nu uitati de pestisorii din zahar ars, aia albi mati, cu dungulite lucioase-transparente rosii, albastre, galbene si verzi, de-i cumparai de la cofetarie in punga de hartie maro, cu marginea zimtata printre borcanele cu bomboane fondante si alte dulciuri. Mamaaa ce bine mai mirosea in cofetariile alea.
8->
Dulciuri
Va mai amintiti napolitanele Gigel si Codrut? Gigel erau niste napolitane lungi intr-un pachet dreptunghiular galben cu un baiat-gigel imbracat in albastru
) Ambalajul la Codrut era rosu.
Dar caramelele acelea ceausiste.. impachetate in hartie ordinara care era aproape complet lipita si contopita cu caramelele!? De cele mai multe ori le mancam cu tot cu hartie
Dar bomboanele “de cacao”
sau cele “de matase”? Cati dinti mi-am stricat cu ele
)
Va mai amintiti crevetii aceia vietnamezi?
In vestul tarii circula o ciocolata de la sarbi – Cipiripi. Ne uitam la sarbi la TV ca sa prindem publicitatea “EPP”
) si reclama la Cipiripi (tsipiripi). Ciocolata avea 3 straturi, unul alb in mijloc si restul ciocolata “cu lapte”
Cine mai are un ambalaj?
Alimentare, Bauturi, Dulciuri, Mancaruri
de la zugu:
La capitolul “alimentar” cred ca lipseste ceva emblematic nu numai pentru o generatie, ci pentru toate generatiile care au trait sub comunism si un pic dupa:
Celebra EUGENIA, cu subspecia “de Braila”. Era mare, foarte mare in comparatie cu facaturile de azi. Ambalajul era din hartie, care intotdeauna se pata de grasime. Crema era abundenta si biscuitele moale
“Perechile” de biscuiti uniti la mijloc erau suprapusi “pe lat”, nu pe lungime, cum sunt cei din ziua de azi.
Ar mai fi biscuitii “Mirela”, aia de se vindeau varsati, mult mai buni decat cei “populari” sau “economici” care erau seci si fara nici un gust. Mentionez iar biscuitii “Voinicel”.
Sa nu uitam ca la coada la ulei, unde ne prezentam cu sticle de acasa, era mereu o tanti la menopauza care umplea sticlele cu polonicul si cu o palnie jegoasa, direct dintr-un bidon (sau ceva asemanator).
O alta amintire: halvaua bulgareasca, la cutie rotunda de aluminiu. Bunica inca mai are doua astfel de cutii, in care si azi pastreaza nasturi, ace de siguranta, papiote, degetare si multe alte lucruri trebuitoare la cusut.
In alta ordine de idei, mi-am aduc aminte si de numele celui care facea lectura la desenele animate de la sapte jumate (si a facut-o mult timp si bine): Dan Dumitrescu.
Alimentare, Dulciuri
rasuna plaja de reclamele lor
cine mai doreste?
cine mai pofteste?
crochete calde-avem
nu dati banii pe prostii
luati crochete la copii
…cu marea, cu sarea
cu guvidu, cu stavridu…
(asta era strigata de cei care-ti faceau poze cu maimuta, cu camila etc
dar nu mai stiu cum era)
Alimentare, Bauturi, Dulciuri, Expresii, Mancaruri, Social
Printre altele tin minte ca gaseai daca aveai cunostinte ce lucrau la alimentara, serbet de trandafir la borcan, ce era o chestie din zahar oua si colorant roz; marmelada varsata, ce ti-o dadea intr-o bucata de hartie si acasa trebuia sa stai sa dai jos hartia si cand mestecai din ea gaseai cioburi de sticla. Mancatul de marmelada era un fel de sport extrem pentru copii din vremea aia, fix pix aia care musca din halba de bere
) Ciocolate cu scufitza rosie (asta se mai gasea pana mai recent) tare ca piatra dar ne puneam eticheta pe mana ca si cum am avea ceas. Mai ziceti si voi…
Dulciuri
Mai oameni buni, chiar ati uitat de celebra prajitura “MARGA”? Un fel de paleu dar mult mai mare si cu o crema foarte tare ce unea cei doi biscuiti uscati. Bineinteles ca in crema am gasit deseori bete, cioate…
Alimentare, Dulciuri
Eeee, cati bani si cat timp pierdut pe cautatul pachetelor de culori diferite…
http://www.geocities.com/Area51/Station/9622/

Alimentare, Dulciuri
Mai tineti minte inghetata aia de cacao ambalata in hartie? Erau niste pachete asemanatoare cu pachetele de unt. Imi pare rau, dar nu am gasit nici o poza sau vre-un ambalaj pe care sa il scanez. Sincer nici nu mai stiu cum arata. Dar tin minte ca de cate ori mancam asa ceva ma murdaream din cap pana in picioare. Asta daca nu dadeam inghetata pe jos cand desfaceam ambalajul.
Alimentare, Dulciuri
Recent Comments