Nu stiu daca la toti a fost la fel, dar eu am primit o carticica cu benzi desenate la o cofetarie dupa ceremonia juramantului de pionier. Parca am mai vorbit de carticica asta, dar acum am gasit-o la parinti acasa si am zis ca merita sa fie postata cel putin coperta. Dupa cum se vede, e scris cu stiloul (putin cam sters) “Din scolar azi pionier”, adica am trecut la un alt nivel spiritual si social… ca sa zic asa 🙂
Alaturi de Trabant si Wartburg, s-a mai adus din Germania de est si camioneta Multicar in mai multe variante. Erau super haioase, mai ales cele cu un singur loc in cabina, cand vedeai cum coteau spre magazia alimentarei, nu stiai ce sa faci, sa razi sau sa o iei la goana sa prinzi un loc in fata la coada, indiferent ce aducea. Daca gasiti poze cu varianta cu un singur loc, va rog sa o postati!
Printre altele tin minte ca gaseai daca aveai cunostinte ce lucrau la alimentara, serbet de trandafir la borcan, ce era o chestie din zahar oua si colorant roz; marmelada varsata, ce ti-o dadea intr-o bucata de hartie si acasa trebuia sa stai sa dai jos hartia si cand mestecai din ea gaseai cioburi de sticla. Mancatul de marmelada era un fel de sport extrem pentru copii din vremea aia, fix pix aia care musca din halba de bere :)) Ciocolate cu scufitza rosie (asta se mai gasea pana mai recent) tare ca piatra dar ne puneam eticheta pe mana ca si cum am avea ceas. Mai ziceti si voi…
Avand bunici la Cluj, am petrecut ceva vreme pe acolo si am avut placerea sa gust delicatese ce nu se pot uita. Spre exemplu, daca stiti Clujul umpic, langa restaurantul Continental (in centru) era o alimentara unde vanzatoarele stateau pe un prag de lemn si pareau uriase…well that’s another story. La alimentara aia era un parizer…mmm si ce parizer, era moale de ti se topea in gura, cu o culoare roz precum funditzele (nuanta brevetata de mine :P) si un gust excelent. Am mai incercat ulterior sa gasesc parizerul ala, dar, cu toate ca alimentara aia mai exista(in varianta privata, cu autocolante Coca Cola), parizerul a disparut. Foarte trist!!!
Tot la capitolul bunatati de la Cluj, tin sa amintesc Laptele la sticla si magazinul de lactate de pe strada Petru Groza (actual Bd Eroilor); Apa de la robinet, ce acum nu are acelasi gust, ba chiar nu e potabila si vata pe batz din Parcul Central
Una din amintirile mai triste ale copilariei este lampa de petrol cu care ne beleam ochii facandu-ne temele cand seara se facea economie fortata la curent. Tot in categoria asta intra si caramizile puse in cuptorul de la aragaz si cum iarna dormeam toti intr-o camera sa nu trebuiasca sa incalzim tot apartamentu. Peisaj de evul mediu, dar la bloc…
Mai tineti minte sucul ala Aurora? Era la sticla de litru verde si avea gust de 7Up (nu ca si cum atunci sa fi stiut ce gust are 7Up) Curios, prietenii mei nu isi aduc aminte, dar mie mi-a ramas emotia cumpararii unei sticle si gustul undeva pe un raft al sufletului.
Recent Comments