LaTrecut

Unul dintre magazinele de referinta din Epoca de Aur, Auto Moto Velo Sport oferea o gama variata de chestii din domeniile mentionate in titulatura sa, fiind alaturi de Materna, Gospodina si Romarta unul dintre lanturile de magazine existente in mai toate orasele mari.

Astfel, la zona de Auto se puteau gasi diverse piese de Dacia (si mai tarziu de Oltcit), printre care cred ca best sellers erau mecanismul cu led-uri rosii si verzi care se monta in bord ca sa tina bateria activa si ceasurile de ulei si apa, care se adaugau la Daciile mai vechi, neprevazute cu asa ceva din fabricatie.

La zona Moto nu imi aduc aminte exact ce se gasea, dar parca erau dispuse niste Mobra si Mini Mobra in vitrina. La Velo se gaseau biciclete si accesorii, starurile fiind semicursierele (cu mai multe pinioane si cu ghidon indoit in jos) si Pegasurile (cele mai populare erau cele cu saua lunga si cu ghidonul inalt).

La zona de Sport se gaseau diverse accesorii dintre care imi amintesc de inelele de cauciuc (pt flexiuni), de extensoarele cu arcuri de metal (care prindeau parul de pe piept :)), de ganterele din fonta, de mingiile de ping-pong (in general romanesti, care nu prea sareau, dar din cand in cand si chinezesti, foarte bune, cautate atat pentru ping-pong cat si pentru fumigene :)), de mingiile de tenis verzi, in tub de plastic transparent si mai ales de mingiile de fotbal, campioana fiind cea de piele, zisa si “de 400” sau “Tango” (cine avea asa ceva era foarte tare si nu prea iesea cu ea la joaca pe ciment, ci doar pe iarba), urmata de mingea “de 35” (cea mai buna minge de cauciuc, cu un model cu zimtisori in relief) si de cea “de 28” (mai mare si mai usoara decat cea de 35, sarea aiurea cand dadeai mai tare in ea, mergea cel mai bine la volei). De asemenea se gaseau si mingiile medicinale, din piele maro inchis, umplute dupa caz cu par de cal sau cu nisip.

Tot la raionul de sport se gaseau si instrumentele si accesoriile de pescuit, cele mai populare fiind momelile in forma de animalute si insecte din cauciuc, pe care le cumparam si le foloseam pe post de jucarii, alaturi de cowboy-ii, indienii si cavalerii de plastic de la librarie.

Magazinul avea si un miros specific, de cauciuc, miros dupa care ne dadeam in vant cand eram mici.

O sa incerc sa fac si o poza deoarece am gasit in zona Garii (vis-a-vis de Ministerul Transporturilor) o sigla ramasa intacta, deasupra unui magazin parasit.

Jocuri&jucarii, Sport, Tehnic

Lansarea postului Antena 1 a avut loc pe vremea in care televiziunea prin cablu era inca doar un vis frumos pentru Bucuresti, emisia postului fiind exclusiv prin eter. Si deoarece nu se prindea cu antena colectiva normala (care prindea doar TVR1, TVR2, bulgarii, rusii si parca SOTI), postul vindea o antena speciala (intr-o cutie de carton alb cu albastru). Problema acestei antene era ca avea nevoie de o “bucla” din cablu coaxial de o anumita dimensiune (la milimetru), pe care n-o nimereai nici daca masurai cu shublerul (daca mai are cineva cutia sau antena cu pricina, niste poze ar fi foarte interesante)

Pro TV a aparut ceva mai tarziu prin transformarea canalului (sportiv) 37, vedeta acestui canal fiind la acea vreme Ioaniotoaia (care facea Procesul Etapei intr-un studio cat un lift, cu o plasa de fotbal in spate si fara un desfasurator precis, emisiunile durand adesea 6-7 ore, pana spre dimineata). Pe Andreea Esca au luat-o de la SOTI (Societatea pentru O Televiziune Independenta).

Inainte de Pro TV (dar dupa Antena 1) a aparut Tele7ABC, care s-a lansat cu seriale americane de gen Kung Fu (cu David Carradine) sau Casuta din Preerie si a decedat cu “Alo, Florin?”.

Prima TV a aparut ceva mai tarziu, prin rebrandingul postului Amerom.

Restul posturilor comerciale au o istorie prea recenta pentru La Trecut.

Radio-TV, Telecomunicatii

Niste radiouri vechi, de la cel cu carcasa de lemn si display cu orasele lumii (aici am gasit modelul Bucuresti) pana la celebrele Cora (folosite pe stadioane la ascultat etapa, numite « tranzistoare ») si Neptun (care se gaseau aproape in orice casa).

Am cautat si Radio Ric de-am innebunit, dar se pare ca nu exista nici o poza pe net. Poate are cineva pe acasa…

Ar mai fi difuzoarele de radioficare (alea care mergeau prin cablu, nu prin unde radio, alb-galbui, cu screen de material textil si doar cu un buton de volum) si bineinteles radiourile cu galena de telefon si dioda care se conectu cu o sarma la calorifer si prindeau postul national.

Audio, Radio-TV, Telecomunicatii

Sub forme de masinutze rosii, negre sau argintii sau pur si simplu sub forma de cutie neagra cu butoane, derulatoarele de casete video au facut viatza mai usoara multor posesori de video.

Acestea erau considerate semn de bunastare, deoarece nu erau tocmai ieftine si la indemana oricui. Se foloseau cu scopul de a nu obosi prea tare pretziosul video de contrabanda sau de la shop.

Cel mai popular model (masinutza rosie) care isi avea locul de cinste pe televizor (langa sau in loc de peshtele de sticla). Doritorii de asemenea suveniruri pot cauta cu incredere pe eBay (de unde sunt si pozele).

Tehnic, Video

Arabela
Rumburak (sequel la Arabela)
Vizitatorii
Pan Tau
Lolek si Bolek
Ambulanta
Din Nori Negri n-am gasit (habar n-am cum ii zice in ceha…)

Filme, Radio-TV

Poate singura categorie de produse (in afara de legume si fructe) care se gasea intr-o gama destul de larga in epoca de aur.

PAINEA:

– franzela simpla (parca-i zicea Bucuresti si/ sau Dambovitza) de doua tipuri: pe vatra (za best! in general se lua calda de la “Cuptorul de Aur” si i se mancau colturile pana acasa) si pe arc electric (avea un pattern in zig-zag pe fund, de la arcurile electrice si era in general mai nashpa)

– painea impletita (“colac ardelenesc”, usor dulce si cu mac pe deasupra, care nu se taia de nici un fel ci doar se rupea dupa impletituri)

– franzela fara sare (za horror!)

– franzela neagra sau integrala (za horror x 2!)

– painea rotunda

– lipia (o turta cu model in carouri)

– in afara Bucurestiului mai existau si alte variante, in general mai mari (la Cluj era chiar o franzela big foot, de vreo 3 kile)

– mai tarziu, dupa revolutie, au aparut baghetele si painea turceasca (cu coaja crocanta dar foarte moale in interior, cu model in bulinutze pe fund, initial la mare moda, dupa care intrata in dizgratie)

SPECIALITATZILE:

– chifla simpla (alimentul de baza al scolarului, in general tare ca piatra, cu exceptia celor ciordite direct de pe banda de productie in timpul vizitelor la fabrica de paine, care erau super hot si dupa care ne durea burta doua zile de la atata coca fierbinte bagata la matz)

– chifla impletita (aka “japoneza”), un fe de sora mai mica a colacului impletit; de obicei era mai proaspata decat chifla simpla si avea mac pe deasupra

– batonul (simplu sau cu mac)

– cornul (in forma de bumerang, mai nasol decat batonul)

– chilfa de graham (cah!)

– covrigii cu sare (un fel de precursori ai celor din ziua de azi)

– covrigeii insirati pe sfoara sau pe sarma (tari ca betonu’, numiti si “spaima dintelui”)

Tot la paine se mai gaseau:

– covrigi “polonezi” (inmuiati in sirop de zahar pe post de miere, cu nuca pe deasupra, in general tari ca piatra)

– grisine si (mai tarziu) sticksuri (care erau date cu o solutie pe baza de dero pentru luciu, sau cel putin asa se simtea la gust)

– pufuleti (cu sare sau cu ciocolata, care parca se numeau Papi); daca aveai noroc nimereai pufuleti de Baia Mare (moi si sarati cum trebuie) iar daca nu, luai niste chestii tari pe care trebuia sa le inmoi in gura 3 minute inainte sa le poti manca si care aveau sarea pe fundul pungii (dupa ce se terminau pufuletii se consuma si sarea, regulamentar)

– pufarine (astea au disparut o vreme, reaparand dupa revolutie)

Alimentare, Mancaruri

Din nici o casa care se respecta nu lipseau bibelourile. Acestea se tineau in vitrina, pe mobila (cu mileu, sa nu se zgarie mobila), pe jos (pusculitele sub forma de porc de portelan pictat cu flori) sau pe televizor (cele sub forma de peshte de sticla, colorat divers, dupa gust).

Acestea erau de mai multe tipuri, cele mai intalnite fiind:

– balerina

– pescarul / pescarii (chinez sau localnic, cu peshte legat cu atza)

– betzivul / betzivii (in picioare sau pe banca)

– animalele (cai, porumbei, pescarusi, caini de vanatoare cu fazan in bot, etc.)

– cosul cu flori

– peshtele de sticla

Majoritatea erau din portelan, dar existau si modele de sticla (peshtele de televizor) si de sare minerala, care se gaseau la mare (la Eforie Nord in bazar) si care se topeau in contact cu apa.

Obiecte decorative

Acesta carte, in format A3, cu coperti cartonate si supra coperti lucioase alb-galbui era la mare pretuire in epoca de aur, reusind sa indoaie multe rafturi de biblioteca din acea vreme la cele aproximativ 4 kile ale sale..

Daca imi amintesc bine pretul ei era de 400 de lei (o mica avere) si se dadea doar pe sub mana in anumite librarii. Desi multa lume o avea (si o afisa la loc de cinste in biblioteca din sufragerie), majoritatea exemplarelor au ramas mai mult ca sigur nedeschise vreodata. Am cautat pe net dar n-am gasit editia cu pricina, scoasa in 1982 de editura Minerva.

Carti, Literare