Home > Cinema, Filme > Amintiri din Epoca de Aur – partea a 2-a – Dragoste in timpul liber

Amintiri din Epoca de Aur – partea a 2-a – Dragoste in timpul liber

postat pe 13.10.2009 de igu

amintiri din epoca de aur dragoste in timpul liber

Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragoste in timpul liber, va intra în cinematografele din Bucureşti şi din ţară începând cu 23 octombrie.
Prima parte, Tovaraşi, frumoasă e viaţa! rulează în cinematografe din luna septembrie.
Seria Amintiri din Epoca de Aur ecranizează cele mai cunoscute legende urbane din România comunistă. Mai jos sunt sinopsisurile celor 3 legende din partea a doua a filmului:

LEGENDA VÂNZĂTORILOR DE AER
În anii 80, aproape că nu mai exista iniţiativă privată: toată lumea era salariată la stat. Dar unii oameni aveau idei.
La uşa Crinei, încă elevă, sună Bughi, un băiat frumos, care îi cere un borcan cu apă. Crina i-l dă şi se avîntă alături de el într-un fel de Bonnie şi Clyde al sticlelor goale.

LEGENDA ŞOFERULUI DE GĂINI
De ani de zile, Grigore, şofer la Avicola, transportă găini vii de la Baia Mare la Constanţa. Are un consemn: ştie că orice s-ar întîmpla, până seara trebuie să predea camionul sigilat la destinaţie.
Odată, înainte de Paşti, cineva îi fură pe traseu roţile de la camion. Grigore trebuie să înnopteze la un han şi deschide pentru prima dată camionul de păsări fără să bănuiască legătura între hangiţa de care îi place, încărcătura pe care o poartă şi viaţa pe care o duce.

LEGENDA CURCANULUI ZBURĂTOR
O fată de la ţară are drept prieten un curcan pe care se străduieşte să-l înveţe diferenţa dintre cerc şi pătrat. Culmea e că şi reuşeşte.

legenda curcanului zburatorlegenda soferului de gainilegenda vanzatorilor de aer 2legenda vanzatorilor de aeramintiri din epoca de aur 2

Cinema, Filme

  1. maria
    October 20th, 2009 at 15:47 | #1

    Si partea I care este?

  2. maria
    October 20th, 2009 at 15:50 | #2

    @maria

    Am aflat :) am citit si celalalt post.

  3. andreea
    November 12th, 2009 at 17:34 | #3

    pfff.. eram adolescenta in anii ’80,imaginile astea nu-mi arata nimic familiar. si inca ceva foarte important, intr-un film care se refera la o anumita perioada este respectarea stilului vestimentar si al tunsorilor din perioada respectiva. nu-mi amintesc de nicio fata sa fi purtat parul drept si prins intr-o codita de 2 cm,iar hainele purtate de tineri atunci erau tineresti si in stilul perioadei,in niciun caz nu aratam ca niste tocilari din 1970 si nici ca la Oktober Fest cum arata celalalt personaj feminin.
    pentru ex. aveti “Buletin de Bucuresti”,”Grabeste-te incet”,”Alo,aterizeaza strabunica” care sunt de la inceputul anilor ’80,si eventual niste poze de familie. daca atunci lumea nu arata atat de ‘troglodit’,nici in a doua jum. a decadei n-a aratat asa cum vrea filmul sa para.
    ar trebui mai multa atentie la ‘detalii’ de genul asta,sunt parte din atmosfera. apoi,observ foarte multe clisee,’discoteca’ semi goala cu muzica anosta (apropo,nu era muzica romaneasca in discoteci la vremea aia si nici muzica tipica de restaurant la Caciulata cum apare in secventa),atitudinea lor tampa,scena in care cineva se spala la lighean etc.
    per total este dezamagitor ca astfel de clisee sunt intretinute si cei care se agata de ele nu realizeaza ca singurul motiv pentru care un astfel de film are succes in alte tari este unul similar cu succesul unui freak show pe vremuri. nimic mai mult.

  4. Morioka70
    February 24th, 2010 at 17:27 | #4

    Din punct de vedere strict umoristic, legendele din mediu-metrajele “Amintiri din Epoca de Aur” pot fi privite ca nişte comedii veritabile. De mult n-am mai ZÂMBIT (atenţie, fără să râd!) la un film românesc de comedie (deşi pelicula de faţă tratează, în esenţă, nişte drame)
    Dacă este să le privim cu-n ochi critic şi să analizăm fiecare scenă şi fiecare cadru în PARTE, aşa cum fac cei de pe IMDb (Internet Movie Data-base), care nu iartă nimic, oricâte Oscaruri ar fi primit o peliculă sau alta, filmul “Amintiri din Epoca de Aur” suferă de greşeli cu duiumul. Mai ales la alegerea decorurilor şi-a multor detalii care le-au scăpat realizatorilor.
    În mare, ar putea să fie două explicaţii:
    – ori bugetul realizării lui a fost foarte mic (mai degrabă înclin să cred acest lucru)
    – ori toate echipele de filmare (de la cameramani până la recuziteri, scenarişti, regizori, cei de la montaj, etc) au fost nişte neprofesionişti.
    Deşi subiectul trata întâmplări din vremea “mult-iubitului conducător”, pe blocuri vedem antene parabolice, iar pe ziduri aparate de condiţionat aerul şi ferestre cu geamuri termoizolante cu ramă albă din PVC (aşa-zisele “termopane”).

    1. În serialul cu “sticle şi borcane”, când tipa aia ajunge acasă şi deschide uşa de la frigider (tocmai vânduse 100 de sticle şi cumpărase ceva de mâncare), la radio se aude emisiunea “Moment poetic”.
    Numai că pe vremea lui “Ciuruitu” această emisiune se difuza doar noaptea, pe la ora 22.50 (de la “unşpe fără zece la unşpe”).

    2. Când cei care gazau porcul în bucătarie, folosind o butelie de aragaz, intră să vadă dacă animalul a murit, în colţ, pe peretele de la fereastră se văd foarte clar conductele de alimentare cu gaz.
    Ochii mei cei ageri, de “şoim” (al patriei!), le-au văzut imediat. Şi-atunci vine întrebarea firească: ce rost mai aveau buteliile de ragaz?

    3. La fel, în legenda “Vânzătorului de ouă”, când nevastă-sa se spăla pe cap în lighean, în baie, se văd conductele de pexal de sub chiuvetă.
    Această “barbarie” reprezintă o avuţie burghezo-moşierească post-decembristă, care pe vremea lu’ Ceaşcă nu exista. Pe atunci existau doar conducte din plumb, care erau maleabile şi se puteau îndoi. Sau, în cel mai rău caz, de plastic (numai pe conducta de evacuare, unde nu aveai presiune).

    4. Tot în legenda “Vânzătorului de ouă”, când Vlad Ivanov îl povăţuieşte pe tânărul şofer ce să facă, îi spune (când acesta îl întreabă curios):
    – Şi mata de când faci drumu-ăsta?
    – E!… La Constanţa duc păsări din… ’84.
    Prin urmare, acţiunea filmului se petrece “ÎN” sau “DUPĂ” acel an (1984). Reţineţi, vă rog acest an.
    La începutul filmului, când d-l Ivanov bătea covorul, o mamă îşi strigă de la balcon copilul, care se juca cu ceilalţi băieţi în spatele garajelor ălora ruginite.
    – Dănuţ, începe Daktari!
    – A-nceput Daktari, băăăă!…
    Numai că Daktari era un film serial pentru TV din 1966 (vezi IMDb http://www.imdb.com/title/tt0059977/), care a rulat la noi mult mai devreme de 1984, cam prin ’75-’80.
    Filmul Daktari era cu unii în jungla africană care salvau animale rănite. Şi ca să respecte reţeta filmelor americane din acea perioadă, fusese introdusă şi-o blondă bunicică (Cheryl Miller), care în film era mămoasă din cale-afară şi iubea toate animalele. Nu arăta ea cine ştie ce, esenţial e că era tânără (avea doar 23 de anişori pe atunci, mânca-o-ar tata!)
    Şi la fel de esenţial era faptul că era blondă şi că avea ţâţe, muian şi craci! Iar la “foamea de femei” care bântuia pe vremea aceea, din lipsă de altceva, i-ai fi dat şi ei “o pedală-două” (vorba unui fost coleg de serviciu de la Moller Tech Bucureşti, din perioada 2003-2005 – Florin M., pentru cunoscători).
    Cu observaţia că aici, în “legenda şoferului de găini”, la faza cu neconcordanţa dintre ani, este vina scenaristului (cel care scrie dialogurile – Cristian Mungiu).
    Probabil că, îmbătat de succesul pe care l-a avut cu filmul “4, 3, 2”, acum, la “Amintiri din Epoca de Aur”, l-a mâncat şi pe el palma, să scrie mai mult. Aşa cum o mănâncă limba pe vaca aia de soră-sa (Alina Mungiu Pippidi), care, cu un vădit şi împuţit accent de Tiraspol, apare mereu “pe sticlă” şi are tupeul ca, dintr-un biet sociolog de nota 7 (cu indulgenţă!), să se transforme în ditamai profetul şi să ne înveţe pe noi, proştii de români, cum să privim lucrurile.
    Se pare că la unii grandomania a ajuns să fie privită ca rang de cinste, ridicând-o la nivel de virtute, ca semn de inteligenţă. Eu aş spunce că din contră, ca lipsă a acesteia!

    Aşadar, iată numai câteva din gafele surprinse pe peliculă în filmul “Amintiri din Epoca de Aur”. În realitate ele sunt mult mai multe, le puteţi citi pe site-ul dedicat lui (http://www.amintiridinepocadeaur.ro/#amintiriblog).
    Însă comment-urile sunt foarte greu de urmărit, fiindcă fereastra de vizualizare este extrem de îngustă, iar mulţi povestesc acolo doar amintiri din acea perioadă. Ca să nu mai vorbim de sistemul complet idiot de vizualizare a acestor comentarii, cu săgeţi care, atunci când sunt apăsate, abia lasă să deruleze ce-au scris toţi ceilalţi “oameni de bine”.

  5. Morioka70
    February 24th, 2010 at 17:40 | #5

    Îmi cer scuze pentru adresa de pe IMDb, ea este:
    http://www.imdb.com/title/tt0059977/
    Practic este aceeaşi cu cea de mai sus, doar că trebuia să mai inserez eu o pauză la finalul acestui link, înainte de-a închide paranteza aia buclucaşă.

  1. No trackbacks yet.