LaTrecut

Eu am si acum prin casa.

Am gasit din intimplare intr-o farmacie si am cumparat o cutie de “alifie”.

am vazut azi la vanzare…o tanti de culoare avea foarteeee multe,in statia RATB de la cismigiu

Da se gasesc inca la vanzare, chiar si in farmacii. Tin si acum minte… cum te durea ceva: “da cu niste alifie din aia!”

Inca se mai gasesc la vanzare pe la “ciubucari”

daa…se gasesc mai ales la plafar sau magazine naturiste.
pe mine m-a intrebat vanzatoarea: cutie mare sau mica? eu gandindu-ma ca intre timp s-o fi modernizat, capitalizat, mai-stiu-eu-ce si scumpit, zic: mica.
ea zice: 25 de bani. reactia mea:dati-mi doua.
si acum mi-e ciuda ca nu am aflat cum arata cutia mare…

tin minte crema de culoare verde-transparent cu un miros intepator dar din pacate nu mai stiu la ce o foloseam. parca daca aveam nasul infundat miroseam cutia si isi mai revenea.

maica-mea si acum mai cumpara din aia. se gasesc. dar nu am folosit niciodata nu stiu cum e.

totusi eu nu stiu la ce anume se foloseste respectiva “alifie”.

Totusi … nu s-a intrebat nimeni ce contine chestia aia? Eu unu nu m-as da cu asa ceva nici mort. La pretul ala derizoriu e clar ca-ti face mai mult rau decat bine.

Numai bine,
Marcel

Salutare!

Isi mai aduce cineva aminte de Diana (Frectie Galenica) si de Carmol? Strabunica mea, Dumnezeu s-o ierte, era un “hard user”. La un moment dat o vecina i-a sugerat ca pentru durerile mele de gat nesfarsite imi putea da, intr-o lingurita de zahar, o picatura de Diana. Cred ca era total contra indicatiilor dar mie imi placea pentru ca era foarte aromata.
De asemenea, Siropul de patlagina? Era de doua feluri, tin minte, si unul era mai bun…
Dar Piramidoanele mari si mici? Sau, pentru “adevarati”, supozitoarele pentru temperatura? (Mai erau si unele contra constipatiei…)
Sper ca n-am gretalit pe nimeni… just memories (even though not sweet!)

Toate cele bune!

@Animatic încearcă să faci un masaj al tâmplelor cu ea în caz că ai dureri de cap, eventual cu cea verde din borcanul mai mare… şi o să vezi că este mult mai bună şi mai relaxantă decât orice pastilă… bănuiesc că face şi mult mai puţin rău

Imi amintesc ca ne dadeam la scoala pe la ochi si plangeam vreo cateva zeci de minute de ne lua dracu’!

Mortii ei, ca urat mai putea

Are si “tataia” una dasta, miroase urat si e a naibii de greu de desfacut

Am inca pe acasa prin dormitorul lui taica-meau, dar am si vazut prin centru, recent, intr-o taraba injghebata a unui batrin, o cutie intreaga!

De la bunica-mea nu pot sa uit Rivanolul (lichid galben, parca era pipi) si Jecolanul (alifie antiarsuri pe baza de grasime de peste, mirosea de vomai). Iar cind eram de vreo 7 ani (1970) era Antigerminul (contra febrei), niste cutii enorme de plastic oranj.

Era: parafina cu esente aromate (mentol, camfor si eucaliptol).

Tot prin anii 70 era la moda de dat la copii un antitermic ACALOR care azi este… interzis. In plus badijonarea in git cu albastru de metilen. Ptiu! Scirbos, dar ce fain era sa fii bolnav sa stai acasa singur dimineata sa te uiti la TV la Telescoala, la reluarile de filme si la Chip and Dale.

Din cate stiu eu, nu e chinezeasca, e vietnameza.

Ei vietnameza: http://en.wikipedia.org/wiki/Temple_of_Heaven

Drept e, doar ca noi ziceam ca aia rosie e chinezeasca si aia verde e vietnameza. Am avut acasa pana acum vreo 5 ani o cutie cu de aia verde, iar chinezeasca se gaseste si acum. M-am uitat pe aia verde: contine vaselina, lanolina eucaliptol si inca niste alte chestii. In concluzie: este un unguent puternic vasodilatator, merge de dat pe articulatii (lumbago, entorse, reumatism) precum si pe tample in durerile de cap (dar numai in alea cand simti ca te strange ca o casca, nu cand iti zvacnesc tamplele). Merge si la desfundat nasul – nu va sfatuiesc sa dati efectiv cu ea la nas ca ustura de nu mai nimeresti buda!!!
Da… deci piramidonul s-a dus (cica e toxic) si mai erau creioanele alea hemostatice (ca un fel de creta rotunda dar nu neteda, ci oarecum zgrunturoasa) – erau bune pentru rani superficiale dar si pentru atunci cand iti curgea sange din nas. Si mai nou de ceva timp am vazut ca au aparut iar creioanele alea mentolate de-ti desfunda nasul – le mai tineti minte? – precum si codaminul (foarte eficient in dureri de cap – contine cofeina).
Badijonarea cu albastru de metilen – mare trauma a copilariei mele, precum si ceaiul de ceapa (bleah!!!) si cartofii rasi inmuiati in spirt si pusi intr-o carpa in jurul gatului – sa-ti treaca de galci.
Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa recomand cuiva asa ceva, dar siropul de ridiche neagra (varianta cu miere si nu cu zahar) l-am folosit si a fost super – eficacitate garantata – si il recomand cu caldura, precum si inhalatiile cu apa cu sare sau prisnite cu sare fierbinte puse pe piept in caz de tuse uscata.
N-aveti decat sa radeti de mine, dar astea-s verificate si chiar functioneaza!

Mi-am amintit ca pe langa badijonarea cu albastru de metilen mai exista si badijonarea cu glicerina boraxata (dar asta numai pe gingii). si astazi se recomanda de catre medicii stomatologi badijonare cu o solutie formata din parti egale de glicerina boraxata si tinctura de propolis (sau numai din albastru de metilen) pentru afectiunile gingiilor, de tip gingivita sau parodontoza. Si asta functioneaza, am verificat-o pe pielea mea.

Plus ca mai avea mama nu stiu de pe unde naiba o combinatie svanta de-a binelea, ceva cu coji de ou pisate, lamaie maruntita si miere, lasata la macerat si trebuia sa inghiti o lingurita din cacareaza aia dimineata. Cica pentru pofta de mancare. Analizand cu mintea de acum, avea un gust asa de naspa, incat ai fi mancat orice dupa aia numai ca sa scapi de el. Deci se poate oare spune ca funtiona?!?!?

Era intr-adevar fain sa fii bolnav si sa stai acasa… Mancam creta sau lipici de ala Pelican (celebrul pelicanol) ca sa facem febra. Ce gust naspa mai aveau si nu mi-a crescut niciodata temperatura nici macar cu o liniuta in ciuda stradaniilor mele. O uram pe sora-mea, ca asteia ii crestea temperatura pe fond de stres si, cum era alergica la penicilina (ne prea mai gasindu-se altele pe atunci), mama se speria si o lasa acasa. Si facea asa mereu cand avea lucrari de control sau trebuia sa o asculte….

sintagma e “alifie chinezeasca”, nu crema

Anca :
Plus ca mai avea mama nu stiu de pe unde naiba o combinatie svanta de-a binelea, ceva cu coji de ou pisate, lamaie maruntita si miere, lasata la macerat si trebuia sa inghiti o lingurita din cacareaza aia dimineata. Cica pentru pofta de mancare. Analizand cu mintea de acum, avea un gust asa de naspa, incat ai fi mancat orice dupa aia numai ca sa scapi de el. Deci se poate oare spune ca funtiona?!?!?

exista si varianta cu coji de ou pisate sau mai degraba rasnite, un pic de zahar pudra(eventual vanilat) si un pic de cacao. combinatia era chiar gustoasa, si cred ca era pentru calciul din coaja de ou.

Vad pentru prima data ca scrie pe ea “temple of heaven”

Eu intotdeauna ii ziceam “crema vietnameza”, nu chinezeasca. Dar am impresia ca ceea ce se gaseste acum la tarabe “nu se mai face ca pe vremuri”, pt ca nici nu trece durerea de cap asa usor, si nici nu simti senzatia aia de rece atat de brusc si puternic ca mai demult. Seamana, dar au mai lasat si vietnamezii din calitate