Avioanele

postat pe 05.01.2009 de igu

avioanele

Super joc!
Atunci cand ne plictiseam de X si 0 incepeam avioane

Fata de jocul X si 0 , Jocul Avioane putea fi jucat si cu un coleg care nu-ti era coleg de banca
Tot ce trebuia sa faci era sa transmiti unde lovesti (exemplu: D5)
Cand loveai cabina pilotului avionul era mort.

P.S.
Am mancat si hartia pe care am jucat ca sa nu fiu trimis la director. Ca sa dispara dovada.
=))

– via Romi Dumitriu

Activitati, Jocuri de masa, Jocuri&jucarii, Scoala

  1. erobero
    January 6th, 2009 at 02:50 | #1

    genial
    am pierdut 4 ore

    GENIAL

    cata imaginatie aveam atunci
    ce bine ca am trait si atunci

    genial blog

  2. iulidan
    January 12th, 2009 at 13:50 | #2

    omul cat traieste, invata.
    Noi jucam ceva asemanator, dar cu vapoare, nu cu avioane.
    Cel mai probabil, imaginatia exista tocmai datorita vietii fara griji de atunci.

  3. January 20th, 2009 at 11:07 | #3

    Noi jucam avioane in cadrane de 10×10 (100 de casute) nu 8×8 cum e desenat mai sus.

  4. petra
    February 10th, 2009 at 16:58 | #4

    In clasa a XI-a am facut un campionat de avioane in clasa. Ne-a luat cam 3 luni sa il terminam.

  5. gabi
    February 27th, 2009 at 13:36 | #5

    :))) , inca mai joc cateodata avioanele…super

  6. patza
    February 28th, 2009 at 00:36 | #6

    capu’ la avioanele noastre era ascutit.
    da’ painicile jucatzi?

  7. March 4th, 2009 at 22:45 | #7

    ce vremuri….:), foarte fain cand jucam “avioane”, de mooolt n-am mai jucat

  8. March 14th, 2009 at 17:26 | #8

    Inca mai joc avioane cu tata,el m-a invatat,era jocul copilariei lui:))

  9. alina
    April 13th, 2009 at 21:32 | #9

    hi hii!! totdeauna trisam! lasam un avion nedesenat si-l desenam la sfarsit de tot printre ponctele “nimic” (rateurile adversarului)

  10. Cristal
    April 15th, 2009 at 01:22 | #10

    Hei, voi ati trecut prin perioada in care se desenau imagini cu desene animate pe geam? :) Ce talentata ma credeau parintii.

  11. Dan
    April 29th, 2009 at 11:02 | #11

    http://www.bluegecko.ro – aveți varianta online cu care puteți juca cu parteneri reali, pe lângă alte câteva joculețe – șah, go, table etc. Acum e greu să mai convingi pe cineva să joace un joc față în față cu tine :)

  12. Dana
    April 29th, 2009 at 23:18 | #12

    Amintiri amintiri, un joc interresant. acum lucrez la o scoala in Anglia si ma gandeam sa ii invat pe copii ,pana acum am reusit sa ii invat elasticul.este bine sa continuam jocurile si cu alte generatii si pe alte meleaguri,jocurile frumoase nu se uita niciodata. interesant website-ul.imi aduc aminte cum jocam si noi pe sub banca cu colegii sau chiar acasa cu prietenii sau cu sora mea.incercam sa facem cat mai multe avioane ca sa derutam adversarul.

  13. Alin
    August 22nd, 2009 at 01:10 | #13

    Cred ca toata lumea inca mai joaca, macar asa putin! Ore plictisitoare de scoala generala = avioane sau “fotbal”.

  14. Malmoth
    August 24th, 2009 at 00:10 | #14

    …sau “biscuitele” zigzaguri pe foaia de matematica.

  15. Pirpirel
    February 22nd, 2010 at 14:50 | #15

    iulidan :
    omul cat traieste, invata.
    Noi jucam ceva asemanator, dar cu vapoare, nu cu avioane.
    Cel mai probabil, imaginatia exista tocmai datorita vietii fara griji de atunci.

    Şi eu jucam acel “ceva asemănător” de care pomeneşti tu. Noi îi spuneam “Scufundatea” sau “Vapoare”.
    Se juca pe un careu de 10 pe 10 pătrăţele şi conţinea:
    – un distrugător (nu-i mai ştiu forma),
    – un crucişător (o cruce formată din 5 pătrăţele),
    – un submarin (4 sau 5 pătrăţele lipite în colţ, pe aceeaşi diagonală continuă),
    – un contratorpilor (nu-i mai ştiu forma),
    – două bărci de salvare (o barcă însemna două pătrăţele cu o latură comună, fie pe verticală, fie pe orizontală.
    Iar ca regulă generală, nu aveai voie să desenezi pe foaie două nave lipite una de alta (nici pe-o latură, nici la colţuri).
    Careul de 10 pe 10 pătrăţele se numerota crescător, pe-o latură cu cifre de la 1 la 10, iar pe alta cu litere de la A la J. Trăgeam la sorţi cine începe. Loveam alternativ, când un jucător, când celălalt.
    Lovitura trasă o defineai prin coordonatele pătrăţicii respective (longitudine şi latitudine).
    Dacă lovitura celuilalt nu te numerea, spuneai “Nu!” sau “Nimic!”.
    Dacă lovitura te atingea, spuneai “Lovit!” sau “Atins!”.
    După ce-ţi nimerea o navă în întregime (toate părţile componenete), spuneai “Doborât!” sau “Scufundat!” şi-i comunicai adversarului ce tip de navă ţi-a distrus.
    Jocul se termina când unul din cei doi avea toate navele doborâte. Prin navă doborâtă se înţelegea ca toate pătrăţele care formează acea navă să fie “ochite” de adversar.
    Îl jucam în liceu, prin clasa a noua şi-a zecea, pe la orele de franceză, când aveam deja două note şi ştiam că n-o să mă mai asculte.
    Noi nu ne mai permiteam să rupem foi din caiet, că era criză de caiete, mai ales de-alea de “mate”, cu pătrăţele. Jocul ăsta îl jucam la sfârşitul caietelor de mate sau de fizică. O luam de la coadă spre cap cu foile.
    Între 1985-1989 ajunsese să se stea la coadă până şi la caiete studenţeşti. Cum apăreau la Librărie, cum era balamuc, se înghesuia lumea ca la carne sau la ouă.

  16. Pirpirel
    February 22nd, 2010 at 14:58 | #16

    Malmoth :
    …sau “biscuitele” zigzaguri pe foaia de matematica.

    Aşa e, ai dreptate. Tot pe foi cu pătrăţele jucam şi “Biscuitele”, care era o corcitură de “x şi zero” într-un careu desenat în zig-zag, cât vrei tu de mare. Cu cât era mai mare, cu atât era mai interesant.
    În pauză unii mai jucau şi “Go”, jocul ăla chinezesc. Atunci, prin ’85, începuse să se răspândească şi pe la noi prin liceu. Barem ăla era considerat “jocul inteligenţei”. Îl jucam cu pixul pe hârtie. Mereu luam bătaie de la ceilalţi.

  17. June 29th, 2010 at 13:21 | #17

    Ce m-am mai jucat acest joc :))

  1. No trackbacks yet.