LaTrecut

cred ca toti visam sa avem inelul fermecat:))))

isi mai aduce aminte cineva de un serial frantuzesc, care a rulat la TTVR Programul 1, in anii 1974-1975, duminica dimnineata si se numea “Sebastian si secretul epavei”?
mi-a placut atit de mult si as vrea sa revad citeva secvente.

Are cineva subtritrare in lb romana, sau macar engleza pt serialul acela polonez Nori negri

Acum cateva zile povesteam cuiva din Belgia ca cea mai mare fantezie a mea din copilarie era sa am inelul Arabelei!!! Mi-au dat lacrimile cand am revazut acum filmul – si culmea e ca mi se pare bun chiar si pentru anul 2009!

Intr-adevar sunt multe lucruri de care iti face placere sa iti aduci aminte si e tare bine.Si in mare parte sunt bune.Acum nu mai vezi decat filme cu batai, sange, Sf si alte porcarii. Filmele romanesti erau pt noi bune.Mai tineti minte “Pistruiatul”? Si a mai fost un film cehoslovac “Vizitatorii” daca nu ma insel.

@mio
mio intradevar numai filme capitaliste de actiune vezi acum(rar vezi o comedie),ca de… ei sînt dracu pe pamant!fara ei nu se invirte pamantu,ce sa-ti povestesc!!si apropo de filmu arabela care a inceput sa se difuzeze si acuma dupa ”89 nu stiu dece dar(filmu ca film este si va ramane frumos)parca nu mai e acelasi placere,același șarm ca odinioara….ori cum si filmu vizitatorii a fost extraordinar!a avut imaginatie buna cine la creeat!as mai vrea sa-l vad o data! si arabaela tot film cehoslovac a fost nu numai vizitatorii…ori cum faceau cehoslovacii astia niste filme pentru copii jos palaria!!nu numai artistice dar si de animatie,care acum nu-mi vin in minte…

1. Filme cehoslovace de desene animate: “Lolek şi Bolek”.
Acum, când mă uit la ele pe You Tube, mi se par răsuflate, neinteresante. Cele mai tari poante din filmele de desene animate ante-decembriste mi se par tot cele din Pantera Roz. La fel şi muzica.
2. Iar ca film artistic cehoslovac, la genul dramatic (atenţie, nu comediile “Arabela” şi “Vizitatorii”, care erau genuri mai uşurele, pentru copii), aveam filmul “Sanitka” (“Ambulanţa”).
“Sanitka” a fost un serial de maxim 6 sau 7 episoade, care se difuza joi seara, intre anii 1986-1988 (când eram eu în clasele a 10 şi-a 11-a). Dar nu se dădea în fiecare joi, săptămână de săptămână, că se nimereau fel de fel de aniversări cretine, care trebuiau serbate cu fast şi osanale conducătorului iubit. Deh, eram şi noi în Epoca de Aur, cel puţin aşa se decretase. Chiar dacă seară de seară se oprea curentul de la 18.00 la 19.30, iar programul TVR n-avea decât două (2!!!) ore de emisie, de la 20.00 la 22.00.
Ştiu că mi-a plăcut enorm acest film, a fost singurul film serial difuzat la TVR căruia am apucat şi eu să-i vizionez toate episoadele. Cele două personaje erau soţii Jandera (citeşte “Iandera”), el medic la Salvare, iar ea actriţă, parcă (sau om de artă — era o femeie frumoasă, vânată de mulţi bărbaţi). La un moment dat chiar divorţaseră pe chestia asta.
Ca replici în cehă ce mi-a rămas în cap, sunt cele două cuvinte cu care răspundea el la telefon, când era la serviciu, la Salvare: “Jandera, slişi!” = “Iandera, vă ascult!” (nu ştiu cum se scrie asta corect în cehă, am trecut traducerea foetică din limba română). Iar soţia lui, femeia aia frumoasă, îşi spunea sieşi Janderova, după tipicul rusesc. (cum ar fi la noi Popescu şi Popeasca)
Un alt film interesant, căruia m-am zbătut să-i văd toate episoadele a fost Twin Peaks. Dar n-am reuşit, am pierdut o grămadă din ele, fiindcă eram student şi n-aveam televizor în cameră. Cu Twin Peaks-ul e altă poveste.
Atunci s-a hotărât şi taică-meu (în sfarşit!) să cumpere televizor color, în vara lui 1992. Dar nu l-a luat pentru Twin Peaks-ul meu, ci pentru Campionatul lui European de Fotbal. Aşa am trecut şi noi în lumea bună, de la Trabant la Volkswagen (a se citi “de la Stassfurt alb-negru pe lămpi, la Goldstar color pe circuite integrate”).
Primele 5-6 episoade din Twin Peaks le-am vazut pe alb-negru, pe Stassfurt-ul cu lămpi, iar la genericul de început, când pe apa aia curgătoare apărau numele actorilor, încercam să-mi imaginez cu ce culoare sunt scrise. Eu credeam că-s pictate cu roşu. Abia după ce ne-am luat Goldstar-ul am văzut că, de fapt, numele actorilor aveau culoarea verde brotac. A fost o mare dezamăgire în creieraşul meu, că “Uite, bă, prostule, nici măcar atâta lucru nu eşti în stare să-ţi imaginezi!”.