Gepa Electrocenter
postat pe 09.03.2008 de pinkish
Reclama la Gepa 🙂
Sony, Akai, Sanyo, Grundig, Toshiba, Norminde, Sontec, Pioneer, Sharp, Philips, Moulinex, Rowenta, AEG, Zanussi, Siemens, Casio
Gepa Electrocenter – un pic mai bine pentru Dumneavoastra!
era bn atunci
NORDMENDE nu NORMINDE
Am niste amarati de 21 de ani…
Tin minte ca aveam prin 95-96 un casetofon Sharp superb, tare, la care ascultam compilatiile alea cu coperte alb negru…
“Strong Strong Out” de la C-Block…Coco Jambo de la Mr. President sau Let’s Talk About Sex cu Salt ‘N’ Pepa…:))
Ce vremuri! Ce frumoase erau sticlele de Pepsi Cola si ce aromata era bautura …
Mi-aduc aminte de Tropicana…
Ai pe undeva aici ceva cu Tropicana?
…Sucul ala ambalat in pernite lucioase argintii de o,25l…
Imi lipseste anii mei ’90s…E vorba de copilarie sau niste timpuri mai parfumate pur si simplu? De ce mi-e dor de fapt?
Imi lipsesc*
V-am prins vrajitoarelor!
Oamenii de la Minolta
Pantofi greigorio rizo
🙂
eu am avut un radio Tehnoton. Bun radio. pana ne-am varat eu si fretele meu sa facem… electronica pe el si schimburi de difuzoare…
tropicana nu a fo dupa 89?
mai erau niste pliculetzxe cu praf acre se afceau cu apa minerala sau cu apa, dar pe acre noi le consumam direct cu dejtu. sau astea erau tropicana? ca nu mai stiu. aveam 9 ani in 89.
Ai dreptate…Dupa ’90…
@stirist :
dada, erau nishte plicuri verzi-praz pe care scria cu portocaliu palid “limonada” sau chiar “oranjada”; naiba stie ce benzeni erau inauntru, ca nu aparuse sistemul de E-uri, dar ne innebuneam dupa ele
la aceleasi cofetarii pustii se mai gaseau “lamela” de beton, un fel de guma de mestecat si uneori, rar, chiar “tzigarile” de guma kinezeshti care miroseau a cauciuc danubiana parfumat, nu departe de “radiera” roz de la scoala; ulterior “Lamela” a disparut, iar singurele tzigari pe care le mai gaseai erau sirbeshti, pe la tzigani
@pinkish
Bucuresti-Berlin ! plata — in valuta !
Toate Quick-Colele ÅŸi sucurile de orice culoare (fie că erau verzi, galbene sau portocalii – alea acidulate) erau colorate cu benzoat de sodiu. AÅŸa scria pe etichetă.
Am reţinut acest lucru nesemnificativ fiindcă i l-am citit şi maică-mii, iar când a auzit, s-a îngrozit. Ea ştia ce-nsemnă, că lucra în domeniul chimiei. Ne-a zis:
– Nu mai daÅ£i, mamă, banii pe toate prostiile ÅŸi chimicalele. Nu mai beÅ£i toate sucurile astea colorate ÅŸi conservate artificial. Mai bine vă fac eu suc de soc.
La sucul de soc cel mai greu era să facă rost de lămâi, că de zahăr se mai învârtea pe la cunoştinţele de la Alimentară.
Săraca, dac-ar fi ÅŸtiut atunci în ce hal o să ajungem peste 20 de ani, că o să fim nevoiÅ£i să consumăm alimente de 10 ori mai poluate!…