LaTrecut

o hooo! pai e ceva de povestit

http://www.suvenirshop.ro

Cam derutante intrebarile despre omul din “comunism” – “Cum traia? Ce manca? Cu ce se imbraca? Ce obiceiuri avea?” De parca e vorba de o fiinta de pe planeta Zorg.

Eu in 1989 aveam 26 ani si pot declara ca in anii 80 marea majoritate a tinerilor “comunisti” beau, tipau, faceau bairamuri, purtau blugi si maleta, ascultau rock, iubeau, faceau amor, se desparteau, mai faceau si o gonoree, ca, deh asta e riscul, adica multe din ce fac tinerii din “democratiile” de azi (minus marijuana, Hustler si reviste porno la chiosc).

Asta ca sa nu se ia tinerii dupa filmul ultramaniheist al lui Mungiu, care ii lasa sa inteleaga ca societatea in anii 80 se reducea la o studenta futacioasa si gravida care vrea sa avorteze.

Binele si raul se intreteseau, ca si azi.
Dar asta nu-i convine lui Tismaneanu.

Batrane Calin, excelent comentariul! :))

Acum se ia o poza despre care se crede ca ar fi insemnat ceva pe vremea aia si se brodeaza pe marginea ei pana la epuizarea gherghefului 🙂 Pai toate imaginile astea erau complet ignorate, nu se mai uita nimeni la ele cum nu se uitau nici la emisiunile de lauda la adresa celor de sus. In rest, vezi Calin (aici am fost mai direct ca sa nu-ti imaginezi iar ca vorbesc in sens invers fata de cele spuse de tine – Calin)

Bogdan si Gabi va multumesc de aprecieri.
Oricum gogoasa C. Mungiu se va dezumfla curind.
Pina una alta isteria e in toi.
Iar acest C. Mungiu nu este decit fratiorul Alinei Mungiu, femeia-eurokomisar, un nou gauleiter care ne dicteaza cum sa gindim, cu un accent insuportabil de nevasta de general rus din Tiraspol. .

Nu l-as condamna ca frate. Iar despre film nu ma pronunt pana nu-l vad. Pe mine ma deranjeaza ideile artificiale despre cum traiau oamenii “inainte” de parca ar fi trecut eoni de cand am devenit mari capitalisti. Ideea gresita ca libertatea este echivalenta cu ce-i place fiecaruia a inflorit in timpul revolutiei si s-a perpetuat pana azi. Mai rau, a crescut si s-a transformat intr-o mostruozitate fara sens. Aici era rolul statului, sa stie sa faca lucrurile destept si eficient, nu sa imite ca o maimuta proasta ce vede la altii fara sa asimileze.

caline, nu zic, ai dreptate, tinerii erau si pe atunci apucati si chiar sexosi 🙂 problema aparea cand, exact cum e descris in film, intervenea o sarcina nedorita. sau poate decreteii sunt fantome?

Bine grait-ai, Caline!
Mungiu a facut senzatie mai mult prin strainatate, pe la noi lumea cam stia ce si cum (mai ales cei care n-au fost intarcati chiar ieri).
Una din “boacanele” pe care am observat-o in filmul lui a fost modul in care injura individul ala “baiat rau si scarbos”, ceva foarte actual de fapt: “ce p… mea!”
Asta e acum la ordinea zilei, dar pe vremea aceea nu se injura asa. Nu zic ca nu se injura deloc, dar nici ca acum de mult si de ordinar. Si nici pe toate drumurile si fara sa-ti pese de cine e prin preajma sa te auda.

Calin are drepatate, in ’81 aveam 20 de ani, va dati seama, 20 de ani.
Si nu eram mai prosti ori mai inapoiati decit cei de azi. Ba din contra, as spune. mestecam guma, faceam baloane, spuneam bancuri mai deochetae (mai mult baietii), purtam blugi. adidasi, cintam (si ascultam) Bob Dylan (fiindca veni vorba, o duduie de 26 de ani a fost extrem de mirata ca eu, la virsta mea, stiu cine e Bob Dylan). Replica mea a fost: ” Mai fata lu’ mamaie, Bob Dylan cinta mai, tzushca, dinainte de a te purta mama ta in pintece), faceam bairamuri, revelioane (mama si ce frumoase si reusite erau) si faceam chiar si avorturi, ce de, asta-i tineretea. Citeam si disecam filozofie, viata cu toate ale ei, si bune si rele, nu cu patima, nu polarizat si nici conflictual ca azi. Si iertati-ma dragi feministe si dragi misogini, da’ parca atunci chiar ca nu se facea atit de mult caz de “gender” si alte de-astae. Femeia era femeie, cu limitele ei, la fel ca si barbatul cu toate ale lui. Si astea cu toate ca societatea comunista inventase femeia- brigadier, femeia-buldozerist, femeia-lacatus, femeia- sudor ori macaragiu. Sa nu va aud, voi, astia de 18 ani, ca-mi spuneti de femeile din conducerea de partid ori de stat de-atunci, ca nu tine. Va dau replica de va ard fulgii. Noi, cei de 18-25 de ani in timpurile acelea, chiar ne putem compara cu emo de acum? Noi, cei care jucam capace, un-doi-trei la perete, tara-tara vrem ostasi. baba-oarba, leapsa pe ouate, de-a v-ti ascunselae (vatza ) si care tineam rind la alimentara ca poate “baga” ceva? Doame fereste si pazeste!

Blogul asta ar trebui sa fie un muzeu al tuturor lucrurilor marunte si vechi, dar care au incantat generatii. Eu am scris linkul la acest site la mine pe blog si sper sa il mai viziteze si altii. Mie deja mi-a starnit amintiri placute. Si cine spune ca nu se traia mai bine inainte, nu stie ce spune: numai faptul ca te zbateai zile de-a randul sa faci rost de cate ceva si ca acest lucru te ajuta sa tii mult mai mult la niste “simple” lucruri te invata sa apreciezi mai mult viata si prietenii sau “cunostintele”(cei care iti faceau rost de acele lucruri”.