Home > Alimentare, Altele, Scoala > De la iuliana

De la iuliana

postat pe 18.12.2007 de igu

Buna idea cu site-ul asta. Chiar imi place. Isi mai aduce aminte cineva de chestia aia de la scoala “3 teme nefacute – nota 3, 9 teme incomplete – nota 3”???? Pt mine a fost teroare, asta se intampla la matematica, cu care ma chinuiau ai mei, dar si profa la scoala, in generala. Eu m-am nascut in ’75, am mers la scoala din ‘82, asta inseamna ca am dat EXAMEN!!!!!!!! de admitere in liceu!!!!!!! in anul de gratie 1990! Da, revolutia m-a prins in clasa intr-a 8-a!!! Nasol moment, fratilor, v-o zic! Am citit multe chestii de pe site si mi-am amintit de ele, intr-adevar suntem cam ultima generatie care a invatat carte. Am facut 1/2 de scoala inaine, si 1/2 dupa… Mare diferenta! Si noi ne-am distrat fiecare in felul lui, iar amintirile astea nu ni le poate lua nimeni, indiferent ce se intampla. Io zic ca, ca si copii, a fost o copilarie, cat de cat fericita, cu toate lipsurile alea. Nimeni nu se poate plange ca am trait vreodata cu amenintarea razboiului, ca parintii sau bunicii nostri. Bunicii mei – Dumnezeu sa-i ierte! – au prins 2 razboaie mondiale, refugiu, anii de dupa… pana in 1989… si nu i-a intrebat nimeni daca vor sau nu, daca sunt de acord sau nu si au trait peste 90 de ani. Noi vom trai atat??? Cu minunata alimentatie din ziua de azi? Nu cred. Oricum, minunata idee… Intrebare: mai stie cineva de borcanele alea de gem albanez, de smochine si de cirese??? Eticheta era alba frumos asezata si lipita… de n-o dezlipeai nici cu un car cu boi!!! si scria pe ea in franceza ‘confiture de cerises’! Io habar n-aveam ce era aia in ce limba,d ar stiam ca e bun! Borcanele alea pe care nu le primea nicaieri, daca vroiai sa iei 1 leu pe ele, pt ca nu aveau STAS. Doamne, in mintea mea de copil, imi inchipuiam ca Albania e cel putin America, daca de acolo vin asemenea bunatati! Imi lasa sio acum gura apa dupa gemul ala de smochine numai cand ma gandesc! Nici cel al mamei (Dumnezeu s-o odihneasca!) nu era asa bun! Sau cutiile alea de conserve de carne arabeasca BON, de prin ’80 – ’81? Eu nu mananc niciodata conserve pt ca automat urticarie scrie pe mine, dar am mancat la carne din aia, si eram copil de 6 ani SI NU AM FACUT NICIODATA URTICARIE!!!! Sau de pungile alea transparente (scrise cu albastru) cu alune invelite intr-o chestie alba, destul de tare (nu era ciocolata)? Erau alune de prin Viet-nam. Stiti ce mi-am dorit eu cand eram copil??? BLUGI, dom\ne, nu mai puteam, eram disperata sa vad ca aveam colegi la scoala, vorbesc inainte de ’89, care ii aveau adusi din strainatate. Dupa ’90 asta le-am cerut alor mei si nimic altceva. Asta mi-am dorit, in primul rand, apoi, penar chinezesc cu oglinjoara, stilou din ala chinezesc mic cu cap de ursulet Panda si ghiozdan din asta tip ruscac. Vedeam la copiii care invatau la Liceu German (actualul Liceu Herman Oberth) si innbuneam cand le vedeam ghiozdanele. Erau ghiodanele alea tip rucsac colorate sau cele tip cutie de la O’Neill cu un caine-lup pe ele. Au aparut si la noi acum, dar… ce folos, eu nu mai sunt copil. OK, cam asta mi-am amintit eu, ceva nou, pe langa cele spuse de ceilalti de pe site. O seara placuta sa aveti!

Alimentare, Altele, Scoala

  1. malmoth
    December 18th, 2007 at 21:00 | #1

    Inceputul imi aminteste de responsabilii cu conmtrolatul temelor – si era unul pe fiecare rand, care isi nota intr-un carnetel ce si cat si-a facut respectivul din tema, si dupa aia dadea raportul. N-a tinut mult; era insa si um mod de a mai verifica profesorii modul in care i se pregateau elevii. In clasele mai mici, tovarasa facea controlul si daca tema nu era intreaga, iti programai uneori intalnire cu d-na Linie (cand eram prin cl 3-4 fusese inlocuita de madam Vergea – de la perdelutele de la geamuri).

  2. December 19th, 2007 at 10:55 | #2

    Traind la tara, nu prea am avut contact cu manacera de import (rarisima) eu mi-am rupt dintii in caramele pe care le mancam cu hartie cu tot ca nu puteai dezlipi ambalajul. Imi aminesc ca atunci cand ma trimiteau ai mei sa cumpar ceva de la cooperativa de restu’ luam mereu caramele.
    La scoala eram fascinat de stiloul chinezesc, rigla chinezeasca si de ceasul electronic, pana la revolutie cand am ajuns sa mi le cumpar si eu m-am multumit cu un stilou flaro, o rigla de lemn si un ceas racketa.
    Si apropo, se mai recicleaza borcane in ziua de azi? Ultimele sticle pe care le-am vandut cred ca le-am dat prin 98-99, cand eram in facultate si nu mai aveam bani sa ma intorc acasa.
    Pe http://www.suvenirshop.ro/galerie_foto.htm sunt o gramada de poze din vremurile copilariei noastre.

  3. December 24th, 2007 at 17:55 | #3

    Esti cu 3 ani mai mare se pare decat mine 😉

    Si eu am inca “boala” pe blugi .. si as cumpara sute daca ar fi dupa mintea mea.Mi-e dor de inghetata Polar .. aia de fistic, de verile alea linistite, cand citeam ore intregi si apoi ieseam la batut mingea si baietii, mi-e dor de iernile alea cu zapada uriasa .. de ne lasau acasa .. acum in Timisoara este ger si atat .. de ani nu am mai prins o zapada ca lumea :(

    Multe lucruri s-au schimbat ..

  4. jaywalker
    April 19th, 2008 at 23:41 | #4

    Bre, conservele BON erau de Sibiu, ca vacile nu prea se au bine cu nisipu’! :)
    Mai scapau de la export si se dadeau “la negru”

  5. carmencarmenare
    May 28th, 2008 at 22:02 | #5

    despre guma aceea de mestecat,care imitau tigarile,va mai amintiti?erau intr-o cutie patrata,cu micky mouse pe ea. ce tari mai erau uneori si ce se mai sfaramau in gura!!!!!

  6. July 29th, 2008 at 14:17 | #6

    Ce sa spun si eu sunt un pic nostalgic, nu stiu de ce, dupa anii aia. Stiu ca era greu dar parca mi-au ramas si amintiri frumoase de la urcatul in pomi dupa cirese pana la ghiozdanul maro de vinilin, mare si greu cat o zi de post care avea pe capac desenata pe scufita rosie. Tu aveai boala pe blugi eu (ce-i drept sunt cu cativa ani mai intarziat pe lumea asta decat tine) imi doream adidasi cu urzica, din aceia turecesti si spre regretul meu nu am avut niciodata asa ceva pentru ca ai mei imi luau pantofi pentru la scoala si pentru joaca tenisi sau bascheti chinezesti pe care ii uram si ii detestam din tot sufletul si uite ca totusi astazi pustanii se inghesuie sa dea 2 3 sute de roni pe cate o pereche de asa ceva, vremurile s-au schimbat.

  7. rcrystyan
    October 27th, 2009 at 09:51 | #7

    Asa e miam amintit!uaaau!@carmencarmenare

  8. Iulia
    November 26th, 2009 at 21:48 | #8

    @jaywalker

    Asa e, poate, dar stiu ca scria in araba. Atunci cu siguranta erau de-ale noastre.

  9. Iulia
    November 26th, 2009 at 21:53 | #9

    @ceasuri
    Si mie imi placeau “adidasii cu arici”, muream dupa ei, mi se scurgeau ochii, nu alta. Dupa multe plansete, mi-a adus cineva o pereche de asemenea adidasi din Germania. Si eu ma mir ca pustii din ziua de azi cheltuie si 200 ron pt o pereche de tenisi, dar… cica sunt de firma. Crede-ma, mi-am luat tenisi din aia, jafuri, facuti in China (nu ca aia de firma nu ar fi ‘made in China’!) sunt mult mai comozi decat cei de firma, si costa de 10 ori mai putin. Vorba ta, vremurile s-au schimbat.

  1. No trackbacks yet.