Home > Altele > Amintirile mele la 30 ani

Amintirile mele la 30 ani

postat pe 26.12.2007 de Iany

Da, am avut o copilarie fericita undeva in Militari, intr-un bloc proletar, intr-un apartament proletar de 2 camere la etajul 4.

Imi aduc aminte…..

Colectiile de surprize, obligatoriu cateva dintr-o serie erau foarte rare, o colectie completa se dadea la schimb cu un rahan sau pif

Trimiteam scrisori la cluburile de fotbal intr-o romgleza criminala ca sa ne trimita poze cu fotbalisti sau reviste si culmea, chiar primeam. Erau o adevarata valoare, pe dubluri luam alte rahane pe care le dadeam pe surprize si tot asa…o industrie infloritoare

Elefanteii de 5 lei si pistoalele de 3 lei cu apa pe care le cumparam de la librarie dupa ce ni le confisca diriga si cu care stropeam fetele pana se uda leoarca tricoul doar doar vedem si noi ceva

Prima caseta porno adusa de taica-meu din Germania….a fost o adevarata sarbatoare cand am descoperit-o ascunsa sub canapeaua din sufragerie. Am organizat un adevarat cinematograf acasa si m-am umplut de bani in ziua aia :))

Blestematul ala de inel imbecil de la cravata de pionier pe care-l pierdeam permanent si cordelutele la fel de imbecile ale fetelor… Mi se pareau mult mai “sexy” cele care veneau cu parul desfacut…

Privilegiul de a fi elev de serviciu, plecatul cu buretele la udat si ajuns inapoi la pauza, orele de constitutie cand era prima data sa raman corigent, calvarul tunsului “scolar” si statul la coada la fiecare inceput de an pt asta…

Luatul curentului si ingineriile elaborate improvizate de tata cu fel de fel de baterii si becuri de lanterna prin casa

Alimentara plina de creveti vietnamezi si maslinele alea verzi cu o bucatica de morcov in ele (de alea chiar mi-e dor), “sucul” de lamaie hellas, sticlele si borcanele speciale de lapte, sana si iaurt cu capac de staniol….ah iaurtul ala in care turnam la greu zahar si mancam in disperare..

Frunzele de dud pentru viermi de matase, adunat de castane si ghinde (nici acum nu stiu ce naiba faceau cu ele) carat de maculatura, sticle si borcane pt fondul clasei…

Chiulitul de la ore ca sa mergem in politehnica la corcoduse verzi, saritul prin gradini la cirese..

Pegasul cu coarne mari si roata lata pe spate cu care am dat pe spate blocul cand l-am primit cadou…

Dacia lui tata pe care o repara in fiecare duminica desi mergeam cu ea doar de vreo 3 ori pe an…

Staneasca de la 3 care in fiecare zi batea in teava ca iar alerg prin casa (Dumnezeu s-o ierte ca mult i-am mai mancat ficatii cat am stat acolo)

Jules Verne, Winetou, inca o carte ce mi-a ramas in cap dar mi-e imposibil sa-mi aduc aminte numele, ceva cu cowboy si ala bun era unul pe nume Gerry…(help) revista magazin istoric, modelism..

Si acum partea neagra a micii mele experiente comuniste:

Interviurile la securitate la 12 ani si palmele administrate de un animal pentru ca taica-meu a ramas in RFG dupa o delegatie, chinurile prin care a trecut mama pana ne-au acordat pasaportul si am reusit sa plecam si noi, masina neagra cu nr. cu 1 B care era omniprezenta, telefonul care bazaia ciudat de la o vreme cand vorbeam cu cineva, maica-mea din inginera ajunsese femeie de serviciu la o fabrica, la scoala eram pus in ultima banca de diriga, etc

Una peste alta…au ramas doar amintirile frumoase si o copilarie asa cum as vrea sa aiba si copiii mei.

Si nu in ultimul rand felicitari Igu, genial site.

Altele

  1. December 26th, 2007 at 19:38 | #1

    Da dar sunt amintiri frumoase, la fel cum au fost si copilariile celor din genertaia noastra. Pacat ca cei din ziua de azi nu pot spune acelasi lucru despre copilaria lor. Nu ca nu ar avea o copilarie frumoasa, dar parca este prea computerizata, prea seaca, prea fara trazanai , prea fara fapte pe care sa le povesteasca si ei cand or sa fie de varsta noastra. Sarabtori fericite!

  2. whisperz7
    December 27th, 2007 at 19:32 | #2

    Era Jerry Limonada. O carte cu un cowboy care bea numai limonada si avae tot felu de aventuri haioase. Era scrisa de un ceh parca.

  3. florincr
    December 29th, 2007 at 19:05 | #3

    whisper27 , poate ca nu te inseli dar parca il chema Joe Limonada….imi amintesc cartea (un reper al lecturilor adolescentei)…avea un haz nebun

  4. Iany
    December 29th, 2007 at 20:13 | #4

    am facut cercetari amanuntite si am constatat ca inca o mai am, se cheama “coltii sacalului” si gerry e “good guy”
    florincr are dreptate, asa e, era si joe limonada, multumesc

  5. Cristi
    January 6th, 2008 at 15:16 | #5

    elefanteii de 5 lei !!! Se dadeau ca painea calda. :( Tot timpul mi-am dorit, dar am prins numai pistol… care avea capacitate mai mica, si nu-l puteai apasa cu doua maini… ce naspa!! :)
    Inelele la cravata… eu auzisem ca “au bagat inele” la o librarie si m-am dus si am luat 10 inele – 1 leu bucata… SA FIE! Aiurea, in cateva ssaptamani nu mai aveam nici unul. :)

    Totusi, la sfarsit scrii: “si o copilarie asa cum as vrea sa aiba si copiii mei.”… ti se pare ca ai avut o copilarie fericita? securitatea, lipsa de curent, frig, foame… nu cred ca e nimic “fericit” in asta – poate doar ochii nostri de copii au facut-o fericita…

  6. January 7th, 2008 at 16:58 | #6

    ce treaba are copilaria cu securitatea?
    cand eram copil nici nu stiam ce e aia, am auzit de ea dupa 90

    cat lipsa curentului nu ma deranja prea tare, puteam citi (mai greu) si la lampa.
    Si in ziua de azi, ce face un copil ca are curent electric? se uita la filme numai cu acordul parintilor, se joaca pe calculator jocuri violente cu arme si sange, etc

    Singura problema era frigul (eu nu am simtit asta ca am trait la tara si la mine dorea soba, nu jucarie)

    Iar foamea, nu cred ca a murit cineva de foame nici atunci, doar ca trebuia sa te agiti mai mult pentru o bucata de carne sau altceva. Ne plangeam atunci ca e salamul cu soia, dar cred ca era mai bun cu soia aia de atunci decat cu chimicalele din ziua de azi.
    Iar ardeiul, rosiile, merele inca aveau gust, azi daca te duci in supermarket gasesti niste ardei facuti in 3Dstudio Max, la fel si merele si rosiile. Iar gustul lor vine doar din amintiri.

    Asa ca, e mare lucru sa fi avut o copilarie in anii 80, decat una in anii 90-2000

    Si apropo, nu stiu sa fi fost vreo criza de inele de cravata, stiu ca erau magazinele de marochinarie si gablonturi pline de inele. Si cand il pierdeai si nu ai apucat sa-ti cumperi altul, puteai folosi un inel de porumbel (hi hi hi, am vazut la un coleg) sau puteai sa tai un cm din sulul ala de carton de la papiota.

    http://www.suvenirshop.ro/concurs.htm
    puteti castiga tricouri cu simboluri si mesaje din epoca de aur

  7. Cristi
    January 7th, 2008 at 17:32 | #7

    Ce tare! niciodata nu mi-a trecut prin cap sa-mi fac indel de cravata din sul de papiota! 😀 Cat despre “criza”… eu sunt din Vaslui, ajungeau mai greu lucrurile in zona aia… 😉

  8. calin batrinul
    January 9th, 2008 at 12:18 | #8

    Cartea cehului era JACK LIMONADA, nu JERRY LIMONADA. Care bea juice-ul Kako Kalo. RDG si Cehoslovacia facura si un film.

  9. calin batrinul
    January 9th, 2008 at 12:20 | #9

    Ceea ce nu vrea Base si Tismaneanu sa stie tinerii e ca fura 2 perioade distincte comuniste. Cea de ocupatie sovietica 1948-1960, si cea de comunism romanesc (ceausist).

  10. Iulia
    January 10th, 2008 at 22:58 | #10

    Limonádový Joe – Joe Limonada. S-a facut si un film super haios in regia lui Oldřich Lipský – 1964. Era o parodie de western, iar pe “bad guy”-ul din film il chema Hogo-Fogo. Juca o bomboana de actrita, Olga Schoberova, care mai apoi s-a mutat in America, s-a maritat cu Brad Harris si a jucat in ceva filme americane, sub numele de Olinka Berova. A fost comparata cu Brigitte Bardot si Ursula Andress, cred ca era mai mishto decat ele. Acu’ e si ea “la trecut” !

  11. Iany
    January 11th, 2008 at 09:27 | #11

    Cristi Said,
    “Totusi, la sfarsit scrii: “si o copilarie asa cum as vrea sa aiba si copiii mei.”… ti se pare ca ai avut o copilarie fericita? securitatea, lipsa de curent, frig, foame… nu cred ca e nimic “fericit” in asta – poate doar ochii nostri de copii au facut-o fericita… ”

    Cristi, am spus asta pentru ca mie mi se pare ca noi eram mai fericiti si poate cel mai important, mai umani la varsta aia.
    Poate suna idiot dar ma uit la copiii din jur si cand vad ca fac filme porno prin scoli, au ochii scosi din cap de counter strike si nu articuleaza doua cuvinte, conceptul de carte sau citit e o chestie abstracta si inutila, in generala isi etaleaza la gat telefoane de sute de euro s.a.m.d, ma gandesc ca noi eram mult mai…copii cand aveam agatata de gat doar cheia de la casa…

    Ar fi interesant de vazut ce ar face nepotu-meu de 7 ani daca i-as pune in brate o punga de soldatei… probabil s-ar uita crucis la ei si i-ar arunca in secunda doi.

  12. calin batrinul
    January 11th, 2008 at 09:54 | #12

    Tinjirea dupa copilarie apare in orice om. Chiar daca o copilarie a avut loc in conditii grele economice nostalgia cosmetizeaza totul. E drept. Dar problema este sa nu umflam raul din regimul ceausist ca asa vrea Tismaneanu si Base, si nici sa dezumflam dezastrul genocidic din RO capitalista ca asta vrea Alina Mungiu.

  13. calin batrinul
    January 11th, 2008 at 10:32 | #13

    Afirmaţia la moda in massmedia de azi si in “societatea civila” , si anume “ieri era rău, astăzi este bine”, este maniheistă, pentru că, în fapt, binele şi răul se întreţes în ambele orînduiri.
    Ambele fiind profund “dalmaţiene”.

  14. gerdez
    February 6th, 2008 at 22:58 | #14

    Una la mana: LEU’ du-te-n China ca vad ca tare-ti lipseste. Daca tu acolo in fun@u’ vacii nu ai auzit de securitate inainte de 90 asta nu inseamna ca altii nu au tremurat zi de zi sa scoata un cuvant gresit. Doi la mana, LANY, felicitari… maculatura, frunze de dud, spatele blocului, revistele cu masini de pe alte meleaguri (in schimb la timbre 😀 ), elevul de servici, rahan, iaurtul (statul la coada de lapte la 5-6 dimineata inainte de scoala sa nu pierzi randul)… felicitari. Pe de alta parte, mie chiar mi o pofta nebuna de tot pe crevetii aia Vietnamezi. Pe bune. Si pe masline, care nu erau cu morcovi dealtfel ci cu ardei (bag si din alea de ma sparg si acum 😀 ). Da’ creveti din aia nu gasesc niciunde…

  15. MirceaR
    June 20th, 2008 at 12:03 | #15

    Pentru Iulia….uite-o pe actrita aceea din Cehoslovacia aici cu foto din filmul respectiv:
    http://www.radio.cz/fr/article/58022

  16. MirceaR
    June 20th, 2008 at 12:35 | #16

    Va aduceti aminte de “Aventurile lui Habarnam”? Ce nume haioase aveau: Stie-Tot, Zahar Zaharescu Limonada (ca aici mi-am amintit de carte), Ochi Albastri, Fulg-de-Nea, Trageimpinge, etc. Ha ha ha!!!

    “Morcoveatza”

    Mai era o carte cu nu Meshter Prospero…am uitat numele

    NU regret acele vremuri; pentru ca stateam in Bucuresti la bloc in secolul XX si faceam lectii la lumanare cand se lua curentul; pt. ca am innebunit de frig in iernile alea tzapene din 86-87-88 (stateam in Tineretului); pt ca aveam un vecin militian care in 90 a facut facultatea de Drept si nu facea acordul, care ne invita la el “la video” undea beam si Pepsi, care s-a apucat sa aduca masini din Elvetia si sa le vanda in Vitan (ca era aproape) impreuna cu un sofer de ambasada si un lucrator vamal (toti din bloc). In 13-15 iunie s-a dus la mama si i-a spus ca el si-a luat concediu in acele zile si pleaca din tara si ca ar fi bine sa plecam si noi cateva zile din Bucuresti.

    Orele de “dezvoltarea vorbirii” le tineti minte? Dar “Informare politica”? La aceasta din urma ma pregatisem foarte bine cu niste citate din “conferinta Nationala…..”. Ma ridic si incep sa vorbesc; la un moment dat ma refer la Ceausescu spunand: “el….a facut…”. Invatatoarea ma opreste, urla “cum ai spus!?” si mi-a tras o palma de o tin minte si acum la 30 ani. Am indraznit sa spun “el” in loc de “dansul” probabil.

    In vara lui 89 varul meu mai mic avea vreo 4 luni. Mama lui a stat la coada si a luat ultima bucata de branza de la magazin in acea zi. Afara, un cetatean care nu mai apucase branza, i-a smuls punga din mana, a facut o criza de nervi instantaneu, a injurat-o si a aruncat cat a putut de tare punga cu branza peste el…in carucior. In acest stadiu de animale de adusesera comunistii si unii dintre voi vad ca regreta acele vremuri “pt ca aveam un serviciu asigurat macar”

    Va aduceti aminte cum luam ulei in 89? Veneai cu sticla de 1L si vanzatoarea iti turna cu ibricul ulei varsat, direct din butoiul ala de culoare cacanie

  17. mgg
    June 23rd, 2008 at 03:16 | #17

    eu mai am un inel de cravata si un elefantel(rosu,fara dop)

  18. alphred
    July 10th, 2008 at 13:11 | #18

    aia cu Prospero era “Cei 3 grasani” si era lupta clasei muncitoare impotriva burgezo-mosierimii. Doctorul Au-Ma-Doare, erau la moda cartile alea cu coperti groase cartonate si lucioase. cu elefantelul era nasol ca nu-l tineai foarte comod si materialul la copite era foarte slab si pe acolo incepea sa picure, te chinuiai cu ceara folie topita sa-l peticesti dar degeaba. celebrii bambilici facuti din capace de pepsi pe linia de tren sau de tramvai. faza e ca noi avem ce povesti. au murit multi in inchisori, canal oameni nevinovati doar pentru ca sistemul ne voia niste prosti docili. dar copilaria noastra a fost una fericita si parca era si ziua mai lunga. parintii poate au avut griji mai multe dar nu ca acum. bateam maidanul de ne saturam si tot la 22 intram in casa. mama lui cutare mai lasati-l putin ca venim si noi acum mai avem un joc 2 si urcam. si auzeai iar cutare hai acasa si restu faceau misto ce ma gata se raceste grisuletul tre sa te culci. filmele pe video putine si bune, adica batea ala tot, super erou. imediat dupa revolutie a aparut Van Damme care era mai tare ca Arnold. crevetii aia se dadeau la orice casa de comenzi cand luai ceva de mancare mai special primeai si de aia garla.

  19. alphred
    July 10th, 2008 at 13:43 | #19

    a si am uitat nu stiu daca a amintit cineva de ceasul ala chinezesc cu 7 melodii electronic cu curea metalica, celebrele ceasuri atlantic, orex (sau ceva de gen), de breloc din ala care facea ca toate alea din 8 butoane sau din ala la care fluierai si incepea sa cante. sau pocnitoarea aia facuta din film de radiografie, petardele facute cu “miniu de plumb”.

  20. anada
    December 20th, 2008 at 20:01 | #20

    Am si eu povestirile mele
    De doua ori pe saptamana “baga” carne la alimentara; lumea se punea la coada de la 4 dimineata si faceau liste , unii veneau cu scaunele si asteptau acolo, sa nu piarda randul. Si un vecin pensionar isi facuse din asta o adevarata meserie: cumpara carne de doua ori pe saptamana(ce i drept muncea… nu i usor sa te trezesti la 4 dimineata si sa intepenesti acolo indiferent ca ploua sau bate vantul..) , asa, si carnea o vindea la suprapret. dar odata, s a produs o imbulzeala mare si pensionarul de care spun a fost muscat de mana de catre cineva disperat ca n a mai apucat !!!
    Alta povestire:
    Cand se termina butelia, aproape mereu stateam doua trei zile cu hrana rece, pana venea butelia plina. Hrana rece adica, in principal hamsii la borcan de sticla mic, isi aminteste cineva?

  21. tuslama
    February 13th, 2009 at 18:18 | #21

    @leu’

    leu’,
    daca nu ai auzit tu, asta nu inseamna ca nu s’a intamplat!

    zici tu:
    cat lipsa curentului nu ma deranja prea tare, puteam citi (mai greu) si la lampa.(…)
    Iar foamea, nu cred ca a murit cineva de foame nici atunci, doar ca trebuia sa te agiti mai mult pentru o bucata de carne sau altceva.

    pai sa stii ca in orasele mari chiar s’a si murit de foame, pentru ca oameni mai in varsta, fara aptitudini de gudurat pe langa vanzatoarele de la carne, paine, ulei, zahar (mai tine minte cineva cat de grase si obraznice erau vanzatoarele de pe vremuri? ori “gestionarii”?) si fara pile ori relatii in domeniu, nu mai apucau nici sa’si ia ratia. iar cand nu aveai nici lumina, nici caldura, nici gaze la bucatarie, o raceala simpla sau alta boala usoara insemna moarte sigura, in anumite cazuri.

    e simplu sa judeci cand esti tanar si sanatos si ai in jur doar oameni fara griji prea mari.

  1. No trackbacks yet.