A fost frumos
Mutumesc generatiei mele, generatia 80 pentru ca a existat pur si simplu. Stiu ca poate sa sune stupid, dar sunt mandra ca m-am nascut atunci si am avut o copilarie diferita fata ce traiesc copiii anilor 2000.
Mi-am amintit de multe aici si ma bucur ca exista acest site: Omul Negru, joaca cu papusile in fata blocului pe patura, cazematele pe care le construiam pe dealuri si campuri (acum dealul din fata blocului meu e plin de vile), aminitirile si chiotele de la derdelus iarna, serile petrecute pe casa scarii cand era frig afara, anuntul ca au inceput desenele animate de la 7 ”deseneeeeeeeeeeeeeee”, alfabetarul din clasa I, caietele pe care invatam caligrafia, cariocile care abia aparusera prin librarii, sucul TEC din anii 90 pentru care stateam la coada, prima sticla PET care era privita ca o minune in casa, tiganii care vindeau acadele si seminte pe langa alimentari, guma in forma de baunut, acea inghetata in forma de pachet de unt care se gasea din cand in cand la cofetarie, napolitanele dinainte de 89, cutiile cu jeleuri, coada la paine si faptul ca mancam cu placere o paine intreaga pana acasa. Sunt multe!
Sa vezi copilarie in anii 70 cind era mincare ieftina si buna si romanii puteau calatori in tara lor. E drept hainutele erau urite, jucariile amarite, din tabla. Dar oamenii erau linistiti si fericiti. Perioada 1965-1980 e o perioada de belsug pe care Tismaneanu si Gasca vor sa o ascunda de tinerii de azi (la ordinele lui Basescu).
Caline, hainutele erau frumoase, eu am poze si pot dovedi asta 😀 Ce-i drept cam taraiam evazatii pe jos dar nu se punea. Dar cum era la mare? La munte? Ca-n occident, cine-i sincer cu el insusi si-a avut parinti care castigau normal si nu-si aruncau banu’ pe prostii spune asta fara rezerve. Astept ca macar la nivel social sa ajungem aproape de standardele de atunci. Tot astept…
Nu am eram nascuta in anii 70, e drept, dar prinvind de acum acea paerioada ma gandesc ca poate atunci era mai bine decat a fost in 80 pentru ca sistemul stupid in care am trait aproape 50 era totusi mai bland, si mai ales pentru ca mentalitatile mai bune dinainte de 1948, educatia interbelica si civilizatia romaneasca de pana in comunism, toate acestea erau inca vii intr-o oarecare masura., mai existau in anii 70 oameni care traisera si alte vremuri si care functionau poate ca model inconstient pentru sociétate. In anii 80 am trait din pacate ororile comunismului pur, cred. Dar unii si-au trait copilaria chiar atunci. Din acest punct de vedere…e bine ca mai sunt si amintiri placute.
Am fost influentata, poate, in cele spuse mai sus e de urmatoarul fragment dintr-un interviu cu Neagu Djuvara:
“Ceea ce m-a uimit, in Bucurestiul anului 1990, a fost schimbarea fizionomiilor oamenilor de pe strada. Plecasem la 28 de ani, in plina maturitate, si nu ca un copil. Lasasem oameni destinsi, optimisti, bine imbracati, cu toate ca era vreme de razboi. Dar am gasit oameni prost dispusi, intristati, incruntati, uitandu-se pe jos, nervosi. Romanul, care era acuzat de a fi prea bland, poate si prea moale, prea supus, a devenit agresiv, si-a schimbat natura. Pana si formula de adresare pe strada s-a schimbat sub comunism. Spuneai candva: “Va rog, imi puteti spune unde e strada cutare?>> Dar astazi spui: “Nu va suparati, imi puteti spune, va rog etc.?>>. > Adica, cum sa ma supar daca cineva ma intreaba de un drum? Este ca si cand ti-ar fi teama ca trecatorul intrebat te poate injura. S-a creat un reflex de oameni care se tem unul de altul”.
Scuze Gabi in ce an te ai nascut? Eu 1963.
Pai am mai zis 🙂 ’64
Eu unul sunt nascut in 78 si mi-as dori ca si copii mei sa aiba aceeasi copilarie, cred ca ma repet pt ca am mai spus asta tot aici pe undeva. Fiind copil nu stiu cat de greu a fost pentru ai mei, ei spun ca a fost greu mai ales cu perioada de ratie si stat la cozi la lapte. Mama isi aminteste de perioada dinainte de 70 cand se gaseau babane si cam tot ce vrei in comert. Din pacate romaniei nu ii sta bine cu democratie, romanului trebuie sa ii fie frica de cineva, sa aibe un sef iar in romania de azi fiecare e seful lui si face ce vrea si din acest motiv e tara unde este si tot din acest motiv lumea tanjeste dupa perioadele comuniste cand statiuniile erau mai ingrijite, iti puteai permite un concediu cu familia mult mai usor si sa nu uitam ca a fost o perioada cand majoritatea oamenilor au primit apartamente la bloc, chiar daca in rate prin cec sau altii de la fabrici tot au primit. Acest lucru nu il vom mai vedea nici in 100 de ani de acum in colo. Cam atat ca deja dam in politica 🙂 Gabi mai sus spunea ca poate dovedi cu niste poze 🙂 eu astept sa vad poze, pt asta e creata sectiunea Album foto. Hai sa umplem acea sectiune 🙂 vorbele sunt vorbe dar si pozele sunt poze
Apropo poze, am cumparat de la anticariat un album de fotografii alb-negru de George Serban (Editura Meridiane, 1968), intitulat ‘Hoinarind din Bucuresti’, si a trebuit sa beau ceva, într-atât m-au rascolit imaginile si amintirile… Fotografiiile acopera aproximativ perioada 1955 – 1967. iar eu sunt ‘leat’ 1951
Corecturi:
‘Hoinarind PRIN Bucuresti’
‘À propos poze’
Dustangel, o sa incerc sa pun si ceva poze dar nu promit ca sa nu dezamagesc. Oricum, crede-ma nu din cauzele enumerate de tine sufera Romania de azi. Nu de sefi avem nevoie ci de parinti. Din pacate copiii nu mai au modele in familie sau in cercul de cunostinte, iar ce vad in media e o reprezentare a ce-i mai urat din ce-i urat. Exista si frumusete, si normalitate, numai ca trebuie sa capeti abilitatea de a le vedea, a le sustine si a le promova. Aici avem lipsuri mari….
“Ororile” perioadei 1980-1989 palesc din ce in ce dinaintea ororilor zilnice din Romania mafiocratiei postceausiste in care cca 3000 de romani se omoara anual. Daca in acea perioada o mare parte a romanilor o ducea rau sau la limita, azi acea mare parte este in coma de gradul 2. Cum zicea cineva “A fost rau cu comunismul, dar mai rau e cu banditismul”.
Inghetata unirea la pachet…tare… Capra, lapte gors, inghetata la cornet, surprizele de guma turbo, bicicletele pegas, sotron, patratica, fete flori sau baieti, 10 pietre, mingile de cauciuc de fotbal, macaua, training-suit-urile (trening) bleu-marin, reverele la uniformele scolare, HC (sau CIP adica spectrum ZX), eclerele adevarate…. frate… frumos mai era… acuma bag pula si mananc un hamburger la mac cu o cola tare si fut o fotomodeala de la Matache… o pun sa cante genericul de la teleenciclopedia.
Ai grija sa nu greseasca versurile….
Hei all_ex, chiar daca vrei sa pari cinic, am impresia ca esti totusi sentimental cu adevarat… deci ‘de-ai nostri’ 🙂
Clar! A incercat o provocare ca sa vada ce reactii primeste. O dovedeste ortografia 😀
M-ai dat de gol… F**K!
…si batoanele de ciocolata cu lapte praf, si colectionarea de suprize de la gumele de mestecat MINTI si TURBO….si….
Era guma Turbo in regimul Ceasca?
Sau unii baga de a valma amintiri din anii 90 cu amintri din anii 80?
Eu zic ca s doua epoci clar distincte.
Blogu asta ar trebui pus pe capitole: anii 60, anii 70, anii 80, anii 90.
Nu chiar, era un fel de chestie patratoasa pe post de guma. Dar asta e o amintire naspa, asa ca cea cu guma Turbo castiga. Si din cate vad, toate commenturile tale au ceva in comun: Esti nascut in 60 si tu esti cel mai tare! Poate unii nu au prins toata perioada neagra, dar asta nu inseamna ca nu avem drepul la amintiri placute din vechea era.
calin batrinul Said,…. jucariile amarite, din tabla…..
alo! tovarashu’! pina aici !!!! 😉 😉
ba mai pardon, ca erau la magazinul victoria rafturile pline cu toate minunile de jucarii chinezesti (din tabla, cum spui tu) insa erau de belea…
“PIKO” umplea alte rafturi…
mai are cumva, cineva functionala, masina aia “teleghidata” decapotabila, care aducea cu un mergedes, si care avea o chinezoaica ce periodic se ridica si facea o poza “cu flash” ????
de aia, poti sa spui oricem numai “urita” nu….
in caz de ambiguitati , a se citi postul ca pe o dojana cit se poate de amicala si prieteneasca 😉
Catre all ex aou:
Prietene de unde ai dedus ca eu nu am amintri placute din era comunista? Din ce “commenturi” ale mele? De ce zici tu ca ma dau tare? Tocmai ca amintirile din “vechea era” mi se par f placute fata de anii post Ceausescu. Cum am mai zis, daca Ceausescu ne dadea 10 pumni in cap zilnic, “capitalismul” da 100 de pumni in cap zilnic, la majoritatea romanilor.
Catre razvan:
Erau unele jucarii dragute in anii 70, ok, dar cele de azi sunt mult mai frumoase. In schimb in anii 70 copiii beneficiau de o hrana ieftina, abundenta si naturala.
Apropo amintiri!
Pe piata sint atitea jucarii, in abuz! Pentru copii mei am cumparat jocuri pe care mi le-am dorit eu cind eram copil (generatia 68′). Sigur este compensatie pentru mine, dar ma intreb ce intiparesc cu abuzul asta in educatia copiilor mei! Am crescut intr-un cartier muncitoresc, o familie simpla, si ma gindesc ce bucurie aveam cind primeam cite 1 leu, moneda de 3 lei era wau! Cum mergeam la libraria din colt, mirosul cartilor proaspete… Imi dau seama copii mei nu vor avea nici odata asa un sentiment de bucurie cind la craciun maninca o portocala, o banana, o ciocolata. Imi aduc aminte cum o vecina cu rude in RFG imi dadea hirtiutele de la guma de mestecat (pentru colectia mea), si inca isi mai pastrau mirosul de guma, pe care nu am gustato nici odata…
Imi aduc aminte cite ore ma preocupau versurile auzite in cenaclu flacara, alexandru andries, … Aveam mai mult timp cu toate ca era mai putin! ciudat, dar cred ca toate informatiile care in ziua de azi vin asupra mea, si care ma intereseaza, cred ca streseaza. Vad la copii mei ca o zi ar trebui sa aiba 36 de ore pentru ceea ce au de facut.
Ma gindesc cu cit drag cintam “de la Dunare la Sena”, “Am cravata mea, sint pionier…” atitea si atitea cintece patriotice, zilele de scoala in care mergeam la culesul porumbului, un frig, un vint, si totusi clasa (40 de copii) era unita. Aveam bucurie sa fim impreuna, era un fel de excursie, cu toate ca munceam. Zilele de scoala libere in care pregatem pe stadioane tablouri in tribune. Eram un punct rosu intre alte mii de puncte… Parintii mei au lucrat mult si aveau prea putin timp liber pentru mine, erau prea ocupati de greutatile zilelor de rind, dar cred ca nici nu ar fi putut sa fie ei altfel. Si cred ca am gustat totul mai pe deplin, decit o fac copii mei azi, carora le pun totul la dispozitie. Si au pretentii. Dupa revolutie am avut o faza in care intrasem intr-un fel de “doliu” dupa copilaria mea furta, in care totul a fost o minciuna. Dar nu as vrea sa renunt la nimic din experienta care am avuto, cred ca asta mia dat sensibilitatea pe care o am. Astazi cind ma gindesc, mi se pare ca am trait atunci o alta viata, de la care nu am reusit sa-mi iau ramas bun.