LaTrecut

filmul copilariei mele 🙂

Aveam 14 ani in 1977 cind il dadeau si ca pusti, ma excita Profesoara (actrita Reka Nagy). O unguroaica “buna”.

Are cineva filmul Pistruiatul?

Pistruiatul il gasesti pe http://www.romaniainedit.tk

il gasiti aproape gratis, pe dvd-uri, aici:
http://shop.jurnalul.ro/jurnalul-25-Romanesc.html

Ce trista a fost povestea “Pistruiatului”, am vazut la televizor ca intr-un final nu s-a ales cu nimic din banii pe care i-a castigat si nici o cariera nu a reusit sa isi construiasca. Pacat de el :(.

Multumesc pentru link de cumparare a DVD-urilor.

Referitor la actorul din film, am auzit ca prin anii 80, dupa ce a devenit tanar era sofer de Taxi. Cineva mi-a povestit ca a calatorit odata prin Bucuresti pe vremea accea si a luat un Taxi si soferul era chiar actorul din film. Am uitat cum il cheama.

Costel Baloiu

Eu ma duceam la un camin de cursanti sa vad filmul color :-; Aveam pile acolo (bunica mea)!

imi place enorm de mult filmul oistruiatu super

frumos film

“Stii, eu cand fumez imi vin idei nastrujnice” :/

Un film răsuflat, cu propagandă comunistă, la care, dacă mă mai uit acum pe You Tube, mă enervez cumplit.
Singura bunăciune din filmul ăla era unguroaica aia (Réka Nagy), care juca rolul unei profesoare şi care, din neutră politic la început, devine până la urmă o comunistă convinsă. De-aia îl tot ajuta pe Sergiu Nicolaescu (komunistu’ pielii!) să se-ascundă la ea în casă când era căutat de Poliţie. Şi-i bandaja mâna cu faşă când acesta era rănit, fiindcă-l împuşcaseră cei de la Siguranţă. Ce să mai vorbim, un scenariu de doi lei!
Pe atunci însă, prin ’78-’80, eram în clasa primară şi nu înţelegeam deloc treaba cu propaganda transmisă pe căi subliminale.
De uitat se uitau la el şi oamenii mari (părinţii noştri), dar în sinea lor sunt convins că-l priveau cu alţi ochi.
Prin ’86-’87, când eram la liceu, iar la TV s-a băgat (pentru a mia oară!) filmul “Cu mâinile curate”, în afară de celebra “Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!”, am mai reţinut încă o replică.
Era vorba de scena în care Gheorghe Dinică (capul bandei legionare din acel film), prinde noaptea un grup de ţărani, îi pune pe toţi în genunchi, îi ameninţă cu pistolul la ceafă, şi zbiară la ei, autoritar:
– Care mai eşti comunist, mă?
Mi-a plăcut replica asta la nebunie. Ştiu c-am reţinut-o imediat şi că apoi, a doua zi, i-am spus-o la liceu lui George A., când ne întorceam de la şcoală şi nu eram pe drum decât noi doi, nu mai era nimeni care să ne audă.
Iar când i-am spus replica aceasta, m-am străduit să-l imit cât pot de multe pe Dinică, în filmul văzut de amândoi cu o seară înainte:
– Care mai eşti comunist, mă?
Ştiu că bietul Georgică a râs atunci cu o poftă nebună. Ar fi râs el şi mai mult, dar s-a abţinut s-o facă, de teamă.
Aşa ne învăţaseră părinţii pe toţi, acasă, să nu spunem bancuri politice la şcoală sau la joacă. Să tacem din gură şi să evităm grupurile de provocatori, “ca să nu ne bage la închisoare”.
Ce vremuri!…