A fost candva…
Nu stiu altii cum sunt….dar eu cand imi aduc aminte de gustul bombonelelor CIP sau de ciocolata chinezeasca in ambalaj auriu as vrea sa pot apasa un buton si sa ma intorc atunci, in anii copilariei, cand totul parea posibil, cand totul avea o savoare deosebita,cand ieseam in spatele blocului cu ‘gasca'(vreo 6 pitici nu mai mari de 7 ani)ca sa facem corturi.Doamne ce o mai luam pe coaja pt ca luam paturile bunicii si le aduceam in casa pline de ciulini si pamant:))
Nu stiu cum ar fi fost copilaria mea daca s-ar fi ‘intamplat’ in alta perioada dar nu imi pot imagina ca as fi stat inchisa in casa in fata tv-ului sau a calculatorului cum vad ca se intampla acum.Nu aveam cine stie ce minuni ale tehnologiei dar aveam ‘Piticot’, ‘Nu te supara frate’..ah…isi mai aduce cineva aminte de cartile de joc ‘Animale din continente’??
Mostenisem de la sora mea varianta lucioasa a cartilor si ma mandream nevoie mare!Mai aveam si ‘Pacalici’ dar nu ma incanta.Soldateii ii aveam dar nu prea ma jucam…sora mea in schimb facea turnee cu baietii.Le spuneam indieni…pt ca majoritatea figurinelor erau indieni.
Ah!Am mai avut si intreaga colectie de papusi(care nu mai stiu cum le cheama)cu care practic nu te puteai juca pt ca erau fixe, din cauciuc;stiu ca aceeasi papusa a aparut in mai multe vatiante:doctor, cosar,marinar,roscat pistruiat,fetita cu cozi impletite.Nu prea imi placeau pt ca aveau capul prea mare si nu stateau bine in picioare.
Stand acum sa ma gandesc…jucarii am avut o gramada pt ca sora mea era nascuta in 77 si deci prinsese si timpuri mai bune cand se mai gaseau unele altele iar ai mei nu faceau rabat cand venea vorba de copii.Asa am avut locomotive, tramvaie din acelea mari care aveau si beculete rosii care se aprindeau…ai mei le tineau bine si ne jucam cu ele doar cand venea cineva pe la noi:)))
La capitolul dulciuri…nu as fi pretins niciodata mai mult decat aveam.Eugenia,biscuiti Vladut,mai tarziu biscuiti Bebe(cei mai buni)bomboane cip,cioco chinezeasca.Iarna mai erau bomboanele de pom care erau tati tari dar ma chinuiam pana reuseam sa le mananc pe toate.Tot iarna se ‘faceau’ si portocalele!!Una, doua pt care stateam cu bunica la o coada imensa.Cateodata ma trimetea de doua trei ori in fata ca poate vanzatoarea imi mai da.
Despre cozi, nopti asteptand sa vina cu pui sau cu oua…o sa mai revin pt ca imi amintesc o gramada de lucruri.
De jucat…erau o gramada de jocuri de grup.’Ratele si vanatorii’,’tara tara vrem ostasi’,’castel’,alergatea,pititea(ai spart oalele si-ai mancat sarmalele:))))’batistuta’,’flori fete sau baieti’,’magarusul’,omu’negru’…Pai sa le spun eu acum nepoteilor mei de jocurile astea!!E tare complicat!Bine….adevarul e ca in zilele noastre nici nu prea mai vezi copii in spatele blocului,nu mai e zarva nu mai auzi…’mamiiiiii arunca-mi si mie mingea!!!!!’sau…’tattiiii mai stau si eu putin!’.
Si dupa ’89 tot copil eram, abia implineam 7 ani, dar nu a mai fost acelasi lucru.Imi amintesc ca dupa revolutie am inceput scoala(trimestrul II)cu o intarziere de cam 2 saptamani si mie imi era frica sa ma duc singura pana la scoala, asa ca am mintit-o pe mama ca tovarasa a zis sa venim impreuna cu parintii.Imi era frica de teroristi.
Imi amintesc cartile acelea de joc educative. Dar aveam si Pacalici. Eu aveam carti cu instrumente muzicale si muzicieni, cu animale din zone geografice si… hmm.. am uitat 🙂 Partea buna e ca le-am pastrat. Urmeaza sa le postez pe site.
Pt mine,acele carti de joc, au fost chiar primele poze cu animale de pe continentul australian vazute, loc in care acum le pot vedea pe viu.O mare bucurie sa le pot revedea.Thanks SirG si celorlalti.
Nu pot sa-ti spun ce inseamna sa fii nascut in anii ’60 si sa prinzi anii ’70 “full options”. E inexprimabil, cei de-acum (din media) sunt majoritatea mult mai mici (poate apropiati de varsta ta) si condamna multe lucruri de-a valma, fara discernamant. Politica este amestecata in tot ce-a fost, ori oamenii doar tolerau aceasta politica pentru ca n-aveau de ales, dar inca societatea avea o descendenta buna, educatia era pe unul din primele locuri intre valorile acceptate. Copiii se intreceau in carti citite, era inadmisibil sa vorbeasca unul despre o carte si tu sa taci pentru ca n-ai citit-o…eh, ce mai conteaza…
Draga Gabi, ai dreptate…poate ca generatia mea a inteles gresit libertatea, aratam cu degetul prea usor, judecam si ne consideram detinatorii adevarului suprem. Dar pe de alta parte nu uita ca nu avem cum sa facem o comparatie lucida, rationala cu perioada de pana in Revolutie….comunismul a coincis cu copilaria noastra.Nu cred ca cineva dintre cei de aici are nostalgia comunismului…ci doar a copilariei, care intr-adevar datorita situatiei politice era “un pic” diferita de cea de azi.Sunt convinsa ca cei din genertia mea au constientizat dupa mai multi ani ce a insemnat comunismul.Cel putin eu nu aveam nici o treaba cu Ceausescu, imi vedeam de jocurile mele.Imi amintesc ca bunica ma lua cu ea la sedinte de partid si chiar am in minte una din povestioarele spuse la o astfel de sedinta de primar.De fiecare data bunica iesea zicand un” ra-r al dracului” ceea ce pe mine ma amuza tare mult.Sau alta data la coada la paine, dupa o ora de stat in picioare vanzatoarea ne-a spus ca avem dreptul doar la o paine(desi trebuia sa mancam si eu si sora mea care eram in vacanta la bunica).Atunci bunica mea a rupt ziarul Scanteia pe care il avea in mana.Pe prima pagina, inevitabil tovarasul.Imi aduc aminte cum doamna din spatele nostru, vecina de bloc, a strans repede bucatile de hartie si le-a bagat in sacosa. Acum imi dau seama de ce…dar atunci nu aveam eu nici o problema…si oricum nu as fi inteles chiar daca mi s-ar fi explicat.
Asa ca vezi tu…pana la urma, noi nu ne-am confruntat cu partea urata a regimului….poate ca nici cu cea frumoasa dupa care tanjesc unii.Eram copii.
daaaaaaaaaa, eu am acasa jucariile alea, papusile marinar, pistruiatul, dr.
vai ce fain!
Imi amintesc si eu cu drag de vremurile copilariei. Tare mult as vrea sa mai aud macar un copil strigand ‘mama mai stau si eu 5 minute te rog’ ‘arunca-mi si mie mingea’ sau ‘vino sa imi iei bicicleta’ (in fiecare zi trebuia sa strig astea 3 fraze de cate 2-3 ori. stateam afara cam majoritatea timpului meu liber, exceptie facand orele in care se difuzau desene. As mai adauga si jocul bunul gospodar, patratica, 21-a, pase pase gol.
era perioada in care am devenit eu microbist si dimineata inainte sa plec la scoala ascultam emisiunea matinala a lui Teoharie Coca Cosma la radio, iar sambata era regula, trebuia sa ascult fotbal minut cu minut.