URME IN ZAPADA ….amintiri …de mic copil….
Urmele in zäpada
…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.
Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.
O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.
Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.
Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.
Activitati, D-ale vremii, In familie, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Locuri, Obiceiuri, Pe strada, Strazi
era frumos….eu ma plimbam prin krtier si era liniste..mai ales seara…era d vis…amintirile nu ni le poate lua nimeni…niciodata……
Apropo de iarna: va aduceti aminte de renumitele cizme “Hobi”¿¿…care se luau doar “pe sub mina” 🙂
un salut
PS: un site de nota 10*
Da’ de “trenuletzele” pe care le faceam, stand pe burta pe sanie si prinzand cu picioarele sania din spate, va amintiti? Ne legam astfel pe putin cinci – sase saniutze, chiar si mai multe cand era “material rulant”, iar fiecare “legator” era “calarit” de inca un copil…
Din cauza greutatii prindeam o viteza uimitoare.
Am primit un text super!!!Iata-l
Scrisoare catre generatia noastra:
Suntem nascuti la inceputul anilor 70-80. Vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre timp de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie mondiale, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem:
-ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, Flori, fete, filme sau baieti”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Pac Pac” sau “Hotii si vardistii”,
– ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”,
-ultimii care au folosit telefoanele cu fise,
-dar primii care inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa
-primii care am vazut desene animate color,
-primii care am renuntat la casete audio si video si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza.Si la aniversari cantam MULTI ANI TRAIASCA, nu HAPPY BIRTHDAY .
Si ne uitam cu drag la Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks si Dallas… si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile cu apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base , si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele.
Singurele melodii de joc erau horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Noi am auzit si de Abba, si de Queen, si de 50 Cent si de Britney Spears.
Noi am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, Cuore inima de copil, si aveam toata colectia Joul Verne acasa!
Am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de apa fara teama…
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa pupam pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, noi suntem cei care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi candva acolo…
Noi am ras la bancuri cu Bula!
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Noi Suntem o generatie de Invingatori, de Visatori, de sacrificati, dar de eroi, de “first-timers”… !
Daca citesti si ai varsat macar o lacrima sau stai un pic pe ganduri, esti de-al nostru! Traiasca generatia de aur!
Pffffffffffffiuuuuuuuu…. M-au încercat ceva lacrimi sincer. Cred că nimic nu se poate compara cu perioada copilăriei. Tipi-top, turbo, cursele cu maşinuţe primite din germania… tubermanele, gornetele cum le ziceam… 9 pietre, prima iubire în clasa a şasea… Acum prima iubire e pe hi5 şi cu buzzuri pe messenger. Ţin minte că mă trezeam duminică dimineaţa să văd abracadabra, eram fermecat. Lolek şi bolek, desenele de la bulgari… trenuleţul pe care îl făcem iarna când chiar ningea, în fiecare iarnă ningea serios nu ca acum haotic şi spre sinistrare. Casetele cu snap, mchamer, roxette. Mda.. a fost. Hai să privim totuşi înainte!
Fratilor vreau si io sa merg la muzeu. La muzeul de istorie sa vad Epoca aia altfel, acum. La ce muzeu pot sa vad asta???
AI DREPTATE DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE. !!!!!!!!
aha…si ghetusul,cine avea incaltaminte cu talpa cea mai dreapta,fara urma de crampoane,si din cel mai tare cauciuc,se ducea cel mai mult pe gheata,si era cel mai tare…sau cand ne agatam de bara din spate a vreunei dacii si ne dadeam pe “derdelus” sute de metri…sau turturii de gheata…ce ii mai bagam in gura:))
dar cine mai tine minte cazematele,sau cand ne duceam la furat de corcoduse,mere,pere,dude,etc…din curtile oamenilor?:))dar pocnitorile cu celofan,care bubuiau mai tare decat petardele?sau cutiile de conserve cu carbit?:)))
intr-adevar,postul lui Meda mi-a adus aminte de o gramada de chestii ingropate demult in cotidian…vreau inapoi in timp…
e destul de buna…