sus pe bloc la PIATA AMZEI
Era de nemaipomenit vara sa stam pe bloc si sa ne uitam la apusul soarelui , se vedea Bucurestiul de sus, cit era de frumos el vara . Acoperisurile erau calde iar aerul tremura ca o fata morgana peste ele….era o liniste plina de zgomote din indepartare , numai rindunicile ne trezeau la realitate – la virsta de 8, 9, 10 ani asta era ocupatia noastra preferata dupa o joaca tare in curte… ne apuca nostalgia si mergeam pe bloc si povesteam fel si fel de chestii sau ne inchipuiam cum e acuma acolo unde apune soarele, deci in vest … eram destul de mici mari filosofi pe vremea aia, amindoi prietenul meu cel mai bun din copilarie Co. si eu …. a fost frumos….si visam in timp ce soarele se culca si se facea seara – sus pe bloc …
D-ale vremii, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Obiceiuri, Pe strada, Social, Strazi
Verile copilariei, da… Alea veri. Maxima era cca. 28 grade. De multe ori pe la prinz se adunau norii negri si trasnea. Fugeam in casa, si in timp ce mincam afara incepea furtuna. Somnul de dupa-amiaza era dulce, cu zgomotul ploii in urechi.
Vara, daca eram la bunici, ieseam in afara satului de unde se vedea pana departe – era la campie. Si de fiecare data vedeam un altfel de apus. Si mereu ne intrebam oare cat ar trebui sa mergem ca sa ajungem la soare…
faza cu “fata morgana” sigur ai gasit-o prin vreun caiet de expresii frumoase 😉