Home > Altele, Jocuri afara, Social > PRIETENIE …

PRIETENIE …

postat pe 21.07.2007 de nabres

Prietenie …la bine si la rau.
CINE ISI ADUCE AMINTE DE PRIETENUL LUI DIN COPILARIE ?
Care sint de fapt prietenii ? Cine sint ei ? Am si eu oare unul ? Cine pot fii acesti prieteni ? Sint eu oare prietenul cuiva ? Dar prietenii au si ei alti prieteni ? Ce este un prieten adevarat ? Care e definitia unui prieten ? Poti chema un prieten la orice ora ? Un prieten e la orice ora disponibil ? Sint eu disponibil la orice ora ?
Ce inseamna o prietenie ?
Sa poti vorbi foarte deschis ? Sa asculti ? Sa ai sfaturi bune ? Sa iti imprumute pina si ultima camasa ? Sa dai imprumut orice,si oricind ? Sa fie unul pentru toti si toti pentru unul ? Cind incepe o prietenie ? Cit dureaza o prietenie ? Au voie prietenii sa faca orice ? Prietenii pot face parte din familie ?
Unde se gaseste un prieten ?
In copilarie ? La scoala ? La facultate ? La servici ? Pe strada ? La cumparaturi ?
La spital ? Acasa ? In autobuz ? La masa ? La o petrecere ? De Anul Nou ? De ziua ta ? De ziua mea ? Pe hol ? La strand ? Pe plaja ? In hotel ? La munte ? In tara sau in strainatate ?
Cind gasesti un prieten ?
Cind esti mic in curte ? Cind inveti sa te dai cu bicicleta pentru prima oara ? Cind
cazi ? Cind te joci ? Mergind spre scoala ? Venind de la scoala ? La foame ? La sete ? La necaz ? La bucurie ? Pe viata si pe moarte ? CO&SE ?
nabres

Altele, Jocuri afara, Social

  1. cristina
    July 22nd, 2007 at 08:18 | #1

    pă să vedem.
    EU MI-ADUC AMINTE DE PRIETENA DIN COPILĂRIE
    Prietenii îs ăia la care te uiţi mereu cu drag şi ai încredere oarbă în ei şi nu-ţi pasă cum se poartă fiindcă you love them anyway. Ei sînt ăia cu care poţi fi văzut uneori pe stradă sau la o bere, poate din ce în ce mai rar şi nu neapărat veseli, dar mereu fericiţi. Eşti prietenul cuiva dacă ai noroc ca cineva să te încadreze în cele de mai sus. Prietenii au şi ei alţi prieteni. Un prieten adevărat e ăla care îţi întoarce măcar pe jumătate your feelings sau care măcar le apreciază. Prieten = fiinţă umană în faţa căreia dispar toate contextele şi timpul. Poţi chema un prieten la orice oră, dar dacă nu vine s-ar putea să fie cazul să te gîndeşti că-i vina ta că te gîndeşti numai la tine. Nu, nici un om nu e la orice oră disponibil. Nici tu nu eşti disponibil la orice oră.
    O prietenie înseamnă carevasăzică o relaţie în care nu mai există contorizare şi măsură a emoţiilor sau a faptelor, în care simţi că(-ţi) dispar o mulţime de limite and you’re happy and carefree etc
    Şi asta. Şi astalaltă. Sfaturi nu neapărat, doi oameni complet derutaţi pot fi prieteni, nu-i musai să existe un înţelept acolo. Să-ţi împrumute. Să dai. Să fie, dar cînd nu sînt, să nu existe supărare. O prietenie începe cu senzaţia aia în care îţi zici în sine “Louie, I think this is the beginning…” O prietenie durează pînă cînd moartea sau alte lucruri mai negative decît ea vă va despărţi. Au voie, cum să n-aibă. Prietenii fac parte din familie.
    Un prieten se găseşte oriunde şi în orice stare de agregare
    Da. Da. Şi acolo. Poate. Evident. Eventual.
    Da. Da. Da. La masă nu văd cum :-/ Şi la petrecere. Şi de anul nou, şi de ziua mea. De ziua ta nu ştiu, dacă ne inviţi… Şi pe hol nene, pe orice hol. La ştrand desigur, pe plajă pentru cei mai cu posibilităţi, şi-n hotel (pentru mai multe posibilităţi) Şi la munte şi în ţară şi-n afară
    Îl găseşti atunci cînd reuşeşti să-i vezi
    În oricare din momentele înşirate de matale, deşi ele nu sînt o obligativitate, pot să te găsească ei pe tine la o adică, sau uneori să-i cumperi de la pet-shop.

  2. July 22nd, 2007 at 22:51 | #2

    A devenit un pic cam offtopic siteul in ultima vreme.. dar in fine, prietenul din copilarie.. hmm.. pt mine erau copiii vecinilor de bloc care aveau aceeasi varsta ca mine si unii colegi de clasa. N-aveam prieteni pe mess 😉 sau altfel. Ne legau jocurile pe care le jucam impreuna, afara, in general jocuri “sportive” cu alergatura, mingi, sau (mai rar) ne jucam cu zmee si avioane de hartie.
    Prietenii din copilarie erau conditionati de joaca.. dupa ce am crescut mari, am ramas doar cu unii prieteni, sau mai bine zis amici. Cand eram mic, nu prea imprumutam jucarii, pentru ca nu prea aveam si tineam mult la cele putine si amarate pe care le aveam! Dar asa erau majoritatea. Mai dadeam mingi imprumut, dar pana cand mi-a spart cineva mingea intr-o tufa de spini :)
    Oricum, a fost o vreme faina, stiu ca ne certam si ne impacam de foarte multe ori, fiind mai multi se faceau “bisericute” care se schimbau foarte des intre ele, totul era schimbator, dar eram prieteni buni, nedespartiti.

  3. calin batrinu
    July 23rd, 2007 at 13:08 | #3

    Depinde de virsta. La 20 de ani, pentru ca “gindim profund si prost”, cum zicea J. Renard, iubim pe toti, de-a valma. Cu precadere se petrecea asta in vremea lui Ceausescu, cind mi am facut eu tineretea. Frica unea pe tineri, onesti si securisti, la un loc. Apoi, pe masura ce Banul apare in viata noastra, decartam oamenii sau suntem decartati. Personal eu, individ total nepecuniar, mai am relatii de prietenie doar cu doi indivizi dintr-o gasca de cca 50, majoritatea adaptati la “tranzitie”, adica deveniti bogatani pe baza de relatii cu Securitatea pe care atunci in naivitatea mea nici nu le banuiam (e vb. de factiunea Secu ce a preluat puterea in 1990)..

  4. anyone
    July 23rd, 2007 at 20:19 | #4

    prieteni…poti sa-i ai sau nu; sa fie doar amici; cum spunea Cristina: de o bere, de un strand , de un Craciun, de ziua ta, de ziua lor(…); prieteni…am cativa prieteni; nici degetele de la o mana; prietenii durate de peste 25 de ani…si zau ca ne-am sunat la orice ora; si zau ca ne-am lasat totul al nostru balta, pentru celalalt, cand a avut nevoie; si nu ne vedem regulat; trec poate si luni; ne auzim in schimb regulat; esti bine?cum iti este? cum merge aia? ce ai mai facut cu celalata?ti-ai facut analizele; vin si te duc eu, daca tu…; daca este ceva, suni…(…); o vorba buna; sau mobilizatoare; sau o mangaiere; si mult mai mult decat vorbe; nu neaparat Craciun impreuna; sau strand; sau bere; sau zile de nu stiu care; acestea le poti “face” aproape cu oricine;… prietenii…”la greu”; si fara reprosuri; fara orgolii; cu opinii sustinute de catre fiecare cu argumente; si cu discutii contradictorii; dar cu un respect deosebit pentru ceea ce reprezinta celelat; cu multa grija pentru celalalt; si cu iubire; de peste 25 de ani; …cam asa…

  5. July 30th, 2007 at 16:35 | #5

    prietenul este cineva de care am nevoie si care are si el nevoie de mine. nevoia de a fi prezent, de a te asculta, de a-ti vorbi. Prieten mai este si cel caruia ii poti spune totul despre tine chiar daca nu v-ati mai vazut de ani de zile. Si el te intelege. Si nu simti ca ai vorbit la pereti. In prezenta lui te articulezi, nu te disipezi. Un prieten este cineva de care ti-ar parea f. rau daca ar disparea. Pentru ca dispare si o parte din tine o data cu el. Prietenul este cel langa care poti sa taci lung. Toate astea sunt pe langa cele expuse de ceilalti si care sunt f. adevarate. Cel mai bun prieten al meu este sor-mea! 21 de ani am fost nedespartite.

  6. iulidan
    August 27th, 2008 at 13:49 | #6

    in copilarie se leaga adevaratele prietenii;
    nu pot sa nu imi aduc aminte de prietenii cu care jucam turca, joc relativ disparut.
    relatiile dintre oameni erau altele si prieteniile erau chiar frumoase.

  7. zuza
    August 9th, 2009 at 22:18 | #7

    prietena mea din copilarie se numea Flori

  8. Anca
    January 7th, 2010 at 01:44 | #8

    Nu pot sa spun ca am avut vreodata o prietena adevarata, asa cum am auzit la alte persoane sau am vazut la Tv. Poate si din cauza faptului ca nu ma lasau ai mei sa primesc copii in casa cand erau ei la servici si nici sa ma duc in vizita la alti copii. Dar imi amintesc cam asa: la gradinita prietena mea cea mai buna se numea Adina Oprinoiu. De vreo 10 ani cred nu mai stiu nimic de ea. Apoi, cand locuiam la Vaslui, in clasele primare, prietenele mele erau cele 2 vecine surori, Monica si Elena si o colega de scoala, Mihaela Talasman. In gimnaziu eram o gasca de 4 fete, colege de clasa si de banca, Livia Campureanu, Oana Axenatovschi si Oana Florea si cu mine. Ne opream dupa ore la poarta scolii, la colt si stateam de vorba cam o ora. Era fain, una dintre cele doua Oana avea bunica bibliotecara la Campulung Moldovenesc si in vacante citea o multime de carti pe care apoi ni le povestea noua. In liceu, prietena mea era colega mea de banca, Alma Iosip. In facultate am dat dovada de o lipsa totala de fler in alegerea prietenilor asa ca… intelegeti voi. Acum ma bucur ca in sfarsit, dupa atatia ani, am o prietena adevarata – colega mea Oana Isac (cred ca am eu o predispozitie pentru Oane). Asta, evident, exceptand-o pe cea mai buna prietena a mea, sora mea Cristina (cum de ma mai suporta dupa 30 de ani, ma intreb!).

  9. Anca
    January 7th, 2010 at 01:46 | #9

    Daca printre cei de pe aici este cineva care stie ceva despre prietenele mele din copilarie – Adina Oprinoiu (din Patarlagele, jud. Buzau) si Mihaela Talasman (din Vaslui) (poate le-o chema altfel acum, s-or fi casatorit si ele), sa-mi dea si mie un semn pe mail zibbelline@yahoo.com

  1. No trackbacks yet.