Home > Jocuri afara > Miutsa de duminica din curtea scolii (si nu numai)

Miutsa de duminica din curtea scolii (si nu numai)

postat pe 31.07.2007 de dicles

Ce amintiri aveti de la miutsele care se faceau duminica in curtea scolii sau pe maidanul de langa bloc? In conditiile in care nu prea aveai ce sa faci, copil fiind duminica (poate in afara de lectii:) ), pt baieti, fotbalul era un modurile de afirmare in cercul de prieteni sau chiar in cartier.
Tin minte ca duminicile incepeau invariabil cu statul la coada la paine; de fiecare data ma duceam plin de speranta intai la centrul de paine si apoi la fabrica Titan, sperand sa gasesc o coada mai mica, sau in principal sa aiba paine, neaparat calda (va mai aduceti aminte ca cine nu gasea paine calda, cadea de fraier:)? ).

Dupa ceva ore de stat la coada (care treceau usor daca mai intalneam vreun tovarash), fugeam spre casa, imi puneam tenesii sau ce gaseam, rupeam un colt de paine (doamne ce bun era!) si fuga pe maidan! de aici incepea totul: mergeam la cel care avea minge toti copii si ii strigam puternic sub balcon “mama lu’ Ionel! il lasati pe Ionel afara?”, si daca nu il lasa, ne rugam de toata famili lui sa ne lase si noua mingea.
Mingea acelor vremuri era ceva special. Am prins mult timp mingiile pe cauciuc (de 35), iar cine avea “Artex”, de obicei aduse de rudele “din Germania” era cunoscut in toata zona.
Mingiile se descoseau, unii le coseau, se vedeau camera prin ele, mergeam cu ele la vulcanizare sa le umflam sau sa le punem petice.
Binenteles, am inceput sa bat mingea pe maidan; in scoala am ajuns cand eram mai mare, in scoala jucau “aia mari”. Cei mari erau pt cei mici un fel de semizei ai fotbalului: trageau tare in minge, se loveau, jucau cu “Artex”, ne trimiteau pe noi “pustimea”, sa le scoatem mingea din gradini.

MAIDANUL MEU sau “pe camp” era chiar in capatul blocului (acum e o Biserica pe fostul teren…): era destul de mare, era langa strada, avea copaci, boscheti, iarba si funingine (ardeam cauciucuri pe el), era delimitat de borduri. Insa cel mai important lucru erau cei doi copaci pe care ii foloseam ca poarta in lateralul terenului; ma gandesc cu nostalgie la cei doi copaci prin care am dat poate sute de goluri si imi dau lacrimile, acel loc mai exista dar e cotropit de garduri, NU MAI SUNT COPII…as vrea sa mai simt odata praful acela si chiotele prietenilor in vacanta de vara!
Cineva spunea ca fotbalul e nedrept, insa dragi prieteni, timpul se pare ca e mult mai ticalos!

Pe acel teren ne adunam cam din 3 zone: eram noi, cei de peste strada si aia “dela capat” (capatul lui 102, 70, 79, etc.), insa rar jucam intre noi. Din grupul meu eram 6-7 insi ce stateam si 7 ore in vacante pe teren si faceam legea acolo; binenteles eram cam toti stelisti.
Tin minte ca priveam cu jind la cei care aveau tricouri cu numere, sau foarte rar, tricouri dela vreo echipa, restul ne scriam noi cu pixul numere sau nume de fotbalisti.. Cei mai invidiati erau cei cu ghete. Insa cei mai nesuferiti erau baietii ce se ofticau si isi luau mingea si plecau acasa daca nu castigau sau nu ne lasau mingea daca ii chemau parintii.

Crescand, am ajuns cu trupa si in scoala, eram printre cei mari! trecand dela porti din caramida sau BCA la porti adevarate ne facea sa fim modesti fata de cei vechi din scoala, insa jucam cu mare ambitie contra celor mai mari; satisfactia era extraordinara cand ii bateam! Acolo in scoala veneau in general 3 echipe insa de multe ori ajungeam pe pe la 5; ne ofticam mult cand stateam pe bara, se juca 10 minute sau doua goluri.
Apoi undeva pe la 20 de ani s-a spart gasca, eu m-am mutat din Titan, lumea s-a luat serios cu munca si familiile…

Jocuri afara

  1. Cipmars
    August 2nd, 2007 at 13:22 | #1

    Imi aduc aminte cum era la bloc cand eram eu mic. Mai ales iarna. Era un iures continuu. Eu am fost un copil cuminte. Nu pre ieseam (dupa conceptiile de atunci), totusi stateam mai toata ziua pe afara, daca stau bine sa ma gandesc. Am trecut acum cateva luni pe acolo, de unde ne-am mutat cand eu aveam 14 ani. Blocurile nu s-au schimbat mult, copacii au crescut si e o liniste ciudata. Unde or fi copiii? Or fi pe Net… Unde or fi copiii de atunci? Poate uniii citesc ce scriu eu acum. Locuiam pe vremea aia in Buzau, in spatele magazinului Sanitas. In 39A la et. 2. Acum sunt in Bucuresti si mucesc pe rupte. Amicii de care mai stiu sunt putini. Catalin a terminat Farmacia si s-a insurat cu Andreea, cu ei am fost si coleg de clasa in liceu. Diana de la parter – parca – s-a maritat si ea si are un copil. De Aida si Iulian (frate-su) nu mai stiu nimic. Bogdan e sofer la o Unitate Militara din Buzau, s-a insurat si are doi copii. Ce or mai fi facand baietii mai mari, “shmekerii” de care ne era oarecum tarsha? Ei ascultau Dan Armeanca si alte treburi de care nu stiam eu pe atunci, daca se enervau ne ziceau “p…(sex masculin) ma-ta”, fara sa puna prediact nici inainte nici dupa. Vasilica, tziganu` de la G2 (fara suparare, nu o zic cu rautate) a plecat in Spania dupa frate-su, parca. Ce o fi cu Chinezu si cu frate-su sau cu Culitza (cel mai mare “bagabont”, cum isi zicea el)? Masina de epoca din spatele blocului lui Culitza nu mai e. Doamne, ce curiosi mai eram de ea. Daca imi aduc bine aminte cum arata cred ca era un Citroen ca al lui tariceanu, numai ca rosu si paraginit. Pe maidanul ala erau doua leagane mari de fier (cu care periodic se lovea cate cineva in cap) si tot acolo se juca si miutza. A, tot acolo ne jucam si cu “carbit” (carbid se zice). Si acum am cicatrice la genunchiul unde m-a lovit un ciob. Ne jucam si “cartoane” sau “tablitze”. Aruncam fie cu o piatra lata fie cu un bidon de sampon de urzica umplut cu pietris,
    Mi s-a parut tare ciudat sa vad locurile alea cu ochii de acum, prin fumul de tigara din mersul masinii. Aproape pustiu, am vazut un singur copil. Era foarte grabit. S-o fi dus sa joace WOW sau sa se dea pe mess. :(

  2. August 10th, 2007 at 22:26 | #2

    Da, fotbalul din spatele blocului… la o singura poarta – “bara” de batut covoarele… “La malai” se numea pe vremea mea. Portarul era neutru si arunca mingea peste cap, pe spate, catre noi. Vacantele de vara mi le petreceam la bunica… in Drumul Taberei. Bara de batut covoarele e aceeasi. Dar daca pustii de azi n-ar sta pe YM sau pe MMORPG-uri, n-ar mai putea oricum sa se joace “la malai”… nu mai e loc din cauza masinilor parcate :(

  3. donhann
    August 23rd, 2007 at 11:28 | #3

    Imi aduc aminte cu placere de campionatele de fotbal pe care la faceam in parcul Morarilor pe terenul unde acum sunt tarcuri pentru caini, campionate intre blocurile H1, H2, H3a, H3b, H4, K1. Sau de perioada cand capatul lui 70, 79, 102 era in lucru si-n amenajari si ne jucam forbal pe asfalt, noaptea tarziu pentru ca aveam nocturna 😀 pana chema cineva politia si fugeam acasa. Baile pe care le faceam in IOR sau in parcul Morarilor in curu’ gol de se speriau indragostitii nocturni de noi, D-nee ce vremuri…

  4. iulian_i83
    November 12th, 2007 at 10:53 | #4

    cu asa drag imi amitesc si eu de acele momente , cand imi savuram coltul de paine cu gem sau marmelada (mai rar fiindca nu aveam timp sa -l mai ung deseori) in varful zarzarului din fata blocului . si asa de frumos povestiti voi aici ca parca si pe mine ma incearca niste lacrimi ,asa , pe ascuns . si imi aduc aminte si ca pe locurile de care povestesti nu avea timp sa mai creasca iarba .. iar acum , sunt garduri si iarba a crescut foarte mare , iar baieteii fac schimburi de mobile si ID-uri de mess ale fetelor. cred ca amintirile astea sunt comune , indiferent de locul unde a copilarit . si la Ploiesti aveam exact aceleasi obiceiuri.

  5. adi42
    August 24th, 2008 at 00:49 | #5

    Frumoasa descrierea lui Dicles. Un mic amendament. Spuneai ca duminica incepea invariabil cu coada la piine. Asta era simbata ca lua lume piine sa ajunga pina luni. Duminica nu misca nimic…

  1. No trackbacks yet.