Home > Altele, Jocuri afara, Locuri > Amintiri de cind eram mic….

Amintiri de cind eram mic….

postat pe 08.07.2007 de nabres

…vara cind mergeam cu tata in parcul Herastrau.
Deja de seara inainte sa mergem, puneam mingea de fotbal de piele in plasa sa nu o uit cumva, impreuna cu niste neapolitane ca sa avem si proviant cu noi.

Cind Tata isi lua liber eu eram cel mai fericit copil pt.ca avind vacanta mare nu puteam in fiecare zi sa merg in spatele blocului in curte sau la colinda in Piata Amzei sau cu bicicleta ( PEGAS ) pina la Parcul Aviatorilor si inapoi ( …citeodata mergeam si la corcoduse ) , asa ca mergeam cu Tati la plimbare. Mama era la servici ca era in mijlocul saptaminii, cu ea mergeam Duminica la plimbare si ne imbracam frumos.

Ne sculam destul de devreme ca sa nu fie asa de cald cind plecam pe drum,
imi puneam pantalonii scurti, baschetii si un maieu , coboram mindru cu Tata de mina, asteptam troleibuzul 82 sau 86, ( nu mai stiu precis ), pe Magheru, care ne ducea la Herastrau la intrarea din spate , acolo unde erau terenurile de tenis.

Pe la ora unsprezece dimineata , Bucurestiul era deja ca un cuptor, pe la orele paisprezece incepea asfaltul sa se topeasca , rotile masinilor faceau un zgomot ca pe ploaie, asa cald era.
Nimeni nu se lasa coplesit , era forfota mare dar ordinata, toti aveau cite un tel pe care il urmareau cu harnicie si graba inceata.
Sunetul vocilor imprastiate parea ca se scufunda in zumzaiala motoarelor fierbinti.
Ciripitul rindunicilor era ca o racoritoare pentru urechile noastre obosite de cite un claxon nervos. Nenumaratii pasi grabiti din aglomeratia rurala, dadeau tactul fara sfirsit, pe trotoarele late pline de viata .
Ascultam galagia sinfonica a capitalei …
Totul imi parea cunoscut si in acelasi timp strain. Odoarea franzelelor calde din duba de piine care statea la semafor, se imbiba cu parfumul teilor infloriti.
Mirosul cauciucurilor calde se mixa cu mirosul garoafelor tigancii de la colt,
iar camionul cisterna care stropea strazile , stergea parca si pacatele de zi cu zi.

Deja intrat in troleu, incepea aventura : pentru mine era asa ca parca faceam un voiaj de cel putin sase luni in ocolul lumii pentru a descoperi noi continente, cu toate ca fusesem deja de nenumarate ori cu el la plimbare.
De obicei ne asezam in spate, ca noi mergeam mult si ne uitam cine urca si coboara.

Dupa o jomatate de ora buna ajungeam la capatul liniei unde coboram, treceam strada, tot de mina cu Tata, dupa care ne aflam in fata portii mari de intrare pentru masini – Tata il cunostea pe Nea Gica care ne „dadea voie” sa intram pe acolo.
Odata intrati eram liber sa fac ce vreau : goneam paunii, bateam mingea, zburdam de colo in colo, ma jucam, eram in elementul meu. Citeodata mergea si Roata Uriasa dar eu vroiam sa ma dau si cu masinutele. Tata facea orice pentru mine.
Era de nemaipomenit ca eram numai noi doi, eram aproape singuri in tot parcul Herastrau , paunii si nea Gica.
Aerul proaspat si curat , il respiram cu usurinta mea nevinovata de a fi, a unui copil fara grija zilei de miine sau tristetea unui trecut tare, indepartat.
Eram numai noi doi.
Acum, mi-e dor de o plimbare, cu Tata, prin Bucurestiul lui.

Altele, Jocuri afara, Locuri

  1. July 10th, 2007 at 14:43 | #1

    Minunat si emotionant textul !

  2. July 11th, 2007 at 07:36 | #2

    napres,imi place tare mult commentul tau…se ‘vede’ k itzi aduci aminte cu mare placere de copilarie.nu aveam noi nici net,nici tzoale de firma,nici telefonie mobila sau 10 mii d posturi tv..ne grabeam d fiekre data sa prindem desenele kre,desi se cam repetau,pe mine ma incantau mereu…oricum,aveam si bulgarii de unde invatzasem si eu cate un pik…kiar intzelegeam desenele…erau vremuri d vis…nu au murit si nu au s amoara vreodata pentru k sunt in inimile si in visele noastre…foarte frumos site…:)

  3. barbu
    July 20th, 2007 at 17:21 | #3

    exceptional de frumos text…
    atata curatenie sufleteasca si atatea amintiri placute

    felicitari,sa incercam sa ramanem cu mai putin ,dar mai frumos !

  4. alt nabres
    August 6th, 2007 at 15:20 | #4

    Troleul 83 era ala care ajungea de pe Magheru pana in Herastrau 😉 Eu stiu fiindca stateam in Berceni si mergea din Berceni pana in Herastrau. La capat la Herastrau era un rond mare cu piatra cubica, chiar in fata intrarii in parc, aproape de “Roata” din Herastrau, care acum e o rugina imensa (nici nu stiu daca mai e acolo dar stiu ca era un eveniment daca ma duceau ai mei la Roata).

  5. dustangel
    August 6th, 2007 at 23:32 | #5

    ce amintiri, nu cred ca vor mai traii copii din ziua de azi ce am trait noi si asta doar prin faptul ca pe vremea respectiva neavand televizor si tot soiu de jucarii se creau multe prietenii si petreceam mult timp in aer liber, jucam tot soiu de jocuri: bambilici, faceam focuri, cazemata din cartoane cand arunca careva ceva cartoane la gunoi, pac-pac si o gramada de jocuri. daca voi mai vedeti asa ceva in ziua de azi ma mir 🙂

    sincer imi pare rau ca am doi copii (o fetita de 2 ani si un baiat de 7 luni) si desi vor avea tot ce le trebuie totusi nu vor trai copilaria noastra. cei din ziua de azi nu mai joaca miutza, fac schimb de melodii pe celular sau se joaca pe calculator. poate vorbeste doar nostalgia din noi pe masura ce ne dam seama ca imbatranim.

    numai daca te gandesti ca mergeam pe jos la scoala de mici, nu imi amintesc de aglomeratii de masini si chestii de genu asta, in ziua de azi nu stiu cand o sa am curajul sa ii las singuri la scoala

  6. KBK
    November 15th, 2007 at 21:06 | #6

    Imi aduc aminte de Herastraul de atunci.Mergeam cu ai mei des si imi aduc aminte de intrarea din spate..(treceai de ambasada chineza) unde era o parcare.Desi nu era multa lume era mai fain atunci.Era o senzatie pe care nu am mai trait-o dupa ce am crescut.. Nu stiu, poate era din cauza varstei sau poate chiar era ceva deosebit. Am fost de curand acolo dupa foarte multi ani si am avut senzatia ca sunt in alt loc. Unde alta data era doar parcarea acum sunt multe vile una langa alta, iar strada geme de masini care mai de care mai fitoase.Sigur, e mai curat acum insa regret ca nu am regasit macar o parte din atmosfera de atunci. Herastraul in care ma duceam cu ai mei cand eram mic mai exista acum doar in inima si in mintea mea.

  1. No trackbacks yet.