Archive

Archive for July, 2007

Intrebari oracol

July 31st, 2007

Am gasit si un oracol dinainte de ’89 (mai exact martie ’89), cu multe intrebari… peste 60… Am gasit prin pod mai multe, dar asta are cele mai multe intrebari…

1. Un cuvant de inceput
2. My name is…
3. Adresa si nr. de telefon (n.m. pe vremea aia nu era vorba de adresa de mail D )
4. Cand v-ati nascut?
5. Data, ora, ziua, luna si anul completarii oracolului
6. Ce animale preferati?
7. Ce sporturi va plac? Le practicati?
8. Ce dansuri va plac? (n.m. pe vremea aia se dansa, nu era ca acum, doar cu house sau trance… erau rock’n roll, break dance, blues.. ) )
9. Ce personaje din desene va plac?
10. Ce pasari va plac? (n.m. culmea, se si raspundea la intrebari!)
11. Dar flori? (n.m. = nota mea ) )
12. Va plac cartile? Care?
13. Ce cintareti(ete) va plac?
14. Dar actori?
15. Ce tari va plac?
16. Ce masini va plac? (n.m. probabil din cauza surprizelor din vremea aia, pe primul loc erau Lamborghini si Toyota)
17. Dar motocicletele? (n.m. Yamaha, tot din surprize, probabil)
18. (n.m. incep intrebarile…) Pe cine iubiti? (n.m. in oracolul asta cineva mi-a raspuns “pe cine iubesti si tu” ) – si din cate imi amintesc, tot timpul a iubit pe cine iubeam si eu… bineinteles, pastrand proportiile expresiei “te iubesc” la varsta de atunci, 12-13 ani…)
19. Ce este baiatul? (n.m. “o fiinta… la masculin…” D )
20. Dar fata? (n.m. “o floare pentru baiat”)
21. V-ati plimbat vreodata cu ea(el)?
22. Ce vrei sa deveniti? (n.m. nici unu’ nu a nimerit-o, din cei care au completat…probabil si din cauza limitarilor din vremea aia…)
23. Cu ce echipa tineti?
24. Ce materii va plac?
25. Dar profesori? (n.m. “n-am de ales (daca iti prinde oracolul)?”)
26. Vreti sa mai continuam cu intrebarile?
27. Ce este prietenia dupa dvs.
28. Dar iubirea? (n.m. “o relatie stransa, intalniri in fiecare seara intre o fata si un baiat” – astea sunt raspunsuri din oracol, nu ale mele D )
29. Aveti prieteni?
30. Ce este sarutul? (n.m. “doua buze la patrat, se numeste sarutat” sau “o gura deschisa si o limba bagata – oricum ceva scarbos” sau “donare de SIDA” – mai multi au raspuns cu SIDA, nu-mi aminteam ca pe vremea aia stiam de asta..)

Restul pana la 64 sunt aici .

Scoala

Accesorii pentru pionieri

July 31st, 2007

Salut!

Am nevoie disperata de accesorii “pionieresti” (trese, insigne, snururi, centura…orice!!!) pentru o petrecere tematica ce va avea loc pe 23 august :-).

Daca ma poate ajuta cineva, va rog sa-mi scrieti la why_behind@hotmail.com

Multumesc anticipat!

MELLISA

Uniforme

Miutsa de duminica din curtea scolii (si nu numai)

July 31st, 2007

Ce amintiri aveti de la miutsele care se faceau duminica in curtea scolii sau pe maidanul de langa bloc? In conditiile in care nu prea aveai ce sa faci, copil fiind duminica (poate in afara de lectii:) ), pt baieti, fotbalul era un modurile de afirmare in cercul de prieteni sau chiar in cartier.
Tin minte ca duminicile incepeau invariabil cu statul la coada la paine; de fiecare data ma duceam plin de speranta intai la centrul de paine si apoi la fabrica Titan, sperand sa gasesc o coada mai mica, sau in principal sa aiba paine, neaparat calda (va mai aduceti aminte ca cine nu gasea paine calda, cadea de fraier:)? ).

Dupa ceva ore de stat la coada (care treceau usor daca mai intalneam vreun tovarash), fugeam spre casa, imi puneam tenesii sau ce gaseam, rupeam un colt de paine (doamne ce bun era!) si fuga pe maidan! de aici incepea totul: mergeam la cel care avea minge toti copii si ii strigam puternic sub balcon “mama lu’ Ionel! il lasati pe Ionel afara?”, si daca nu il lasa, ne rugam de toata famili lui sa ne lase si noua mingea.
Mingea acelor vremuri era ceva special. Am prins mult timp mingiile pe cauciuc (de 35), iar cine avea “Artex”, de obicei aduse de rudele “din Germania” era cunoscut in toata zona.
Mingiile se descoseau, unii le coseau, se vedeau camera prin ele, mergeam cu ele la vulcanizare sa le umflam sau sa le punem petice.
Binenteles, am inceput sa bat mingea pe maidan; in scoala am ajuns cand eram mai mare, in scoala jucau “aia mari”. Cei mari erau pt cei mici un fel de semizei ai fotbalului: trageau tare in minge, se loveau, jucau cu “Artex”, ne trimiteau pe noi “pustimea”, sa le scoatem mingea din gradini.

MAIDANUL MEU sau “pe camp” era chiar in capatul blocului (acum e o Biserica pe fostul teren…): era destul de mare, era langa strada, avea copaci, boscheti, iarba si funingine (ardeam cauciucuri pe el), era delimitat de borduri. Insa cel mai important lucru erau cei doi copaci pe care ii foloseam ca poarta in lateralul terenului; ma gandesc cu nostalgie la cei doi copaci prin care am dat poate sute de goluri si imi dau lacrimile, acel loc mai exista dar e cotropit de garduri, NU MAI SUNT COPII…as vrea sa mai simt odata praful acela si chiotele prietenilor in vacanta de vara!
Cineva spunea ca fotbalul e nedrept, insa dragi prieteni, timpul se pare ca e mult mai ticalos!

Pe acel teren ne adunam cam din 3 zone: eram noi, cei de peste strada si aia “dela capat” (capatul lui 102, 70, 79, etc.), insa rar jucam intre noi. Din grupul meu eram 6-7 insi ce stateam si 7 ore in vacante pe teren si faceam legea acolo; binenteles eram cam toti stelisti.
Tin minte ca priveam cu jind la cei care aveau tricouri cu numere, sau foarte rar, tricouri dela vreo echipa, restul ne scriam noi cu pixul numere sau nume de fotbalisti.. Cei mai invidiati erau cei cu ghete. Insa cei mai nesuferiti erau baietii ce se ofticau si isi luau mingea si plecau acasa daca nu castigau sau nu ne lasau mingea daca ii chemau parintii.

Crescand, am ajuns cu trupa si in scoala, eram printre cei mari! trecand dela porti din caramida sau BCA la porti adevarate ne facea sa fim modesti fata de cei vechi din scoala, insa jucam cu mare ambitie contra celor mai mari; satisfactia era extraordinara cand ii bateam! Acolo in scoala veneau in general 3 echipe insa de multe ori ajungeam pe pe la 5; ne ofticam mult cand stateam pe bara, se juca 10 minute sau doua goluri.
Apoi undeva pe la 20 de ani s-a spart gasca, eu m-am mutat din Titan, lumea s-a luat serios cu munca si familiile…

Jocuri afara

Fotografie pe film

July 27th, 2007

Pentru o lume ceva mai complicata! Oare chiar e nevoie sa ni se dea totul mura-n gura?

In vremurile in care nu se inventasera megapixelii si lcd-urile, cand totul zacea in sansa si pricepere si derulare manuala, in film foto si in developari, rusii ruled the world. Luau aparate foto straine, le demontau si reuseau sa-si faca propriul brand copiindu-le. Erau teribil de chinezi!

Mi-au ramas doar ramasite din priceperea lor. O Smena Symbol si un Zenit. In curand poate si un Kiev.

Ce pot apartatele astea sa faca, atunci cand proprietara in cauza e indeajuns de inteligenta sa n-o dea in bara, puteti vedea mai jos:

http://www.crocobaur.blogspot.com/

Aparatele in sine sunt astea:

zenit_smena_sgdfvgd.jpg

Foto

PRIETENIE …

July 21st, 2007

Prietenie …la bine si la rau.
CINE ISI ADUCE AMINTE DE PRIETENUL LUI DIN COPILARIE ?
Care sint de fapt prietenii ? Cine sint ei ? Am si eu oare unul ? Cine pot fii acesti prieteni ? Sint eu oare prietenul cuiva ? Dar prietenii au si ei alti prieteni ? Ce este un prieten adevarat ? Care e definitia unui prieten ? Poti chema un prieten la orice ora ? Un prieten e la orice ora disponibil ? Sint eu disponibil la orice ora ?
Ce inseamna o prietenie ?
Sa poti vorbi foarte deschis ? Sa asculti ? Sa ai sfaturi bune ? Sa iti imprumute pina si ultima camasa ? Sa dai imprumut orice,si oricind ? Sa fie unul pentru toti si toti pentru unul ? Cind incepe o prietenie ? Cit dureaza o prietenie ? Au voie prietenii sa faca orice ? Prietenii pot face parte din familie ?
Unde se gaseste un prieten ?
In copilarie ? La scoala ? La facultate ? La servici ? Pe strada ? La cumparaturi ?
La spital ? Acasa ? In autobuz ? La masa ? La o petrecere ? De Anul Nou ? De ziua ta ? De ziua mea ? Pe hol ? La strand ? Pe plaja ? In hotel ? La munte ? In tara sau in strainatate ?
Cind gasesti un prieten ?
Cind esti mic in curte ? Cind inveti sa te dai cu bicicleta pentru prima oara ? Cind
cazi ? Cind te joci ? Mergind spre scoala ? Venind de la scoala ? La foame ? La sete ? La necaz ? La bucurie ? Pe viata si pe moarte ? CO&SE ?
nabres

Altele, Jocuri afara, Social

obiceiuri … cind mergeam pe jos la scoala … !!!

July 8th, 2007

va mai ai aduceti aminte ca se obisnuia sa nu se treaca peste un canal cu 4 gauri – numai capacurile de canale cu 6 gauri erau cu noroc – – sau cind treceau masinile cu numerele facute din trei cifre egale : 777 sau 999 erau cele mai norocoase sa nu mai vorbim de cele cu 8888 sau 2222 maaaama ce noroc mai aveam !!!!!!

in trecut nu erau asa de multe masini asa ca era un joc placut !

Obiceiuri

Piata Amzei

July 8th, 2007

era femeia , babuta aceea care vindea BORSUL minunat in casuta ei minuscula – mai stiti ?

si cind nu era inauntru , plecata pentru bisnisuri importante , punea la geam un cartonas pe care scria : ” AZ NU VINZ ” !

sau cind treceam prin piata si ne era foame , mergeam la nenea cu casul si il rugam sa ne dea si noua sa gustam ….

Altele, Expresii

sus pe bloc la PIATA AMZEI

July 8th, 2007

Era de nemaipomenit vara sa stam pe bloc si sa ne uitam la apusul soarelui , se vedea Bucurestiul de sus, cit era de frumos el vara . Acoperisurile erau calde iar aerul tremura ca o fata morgana peste ele….era o liniste plina de zgomote din indepartare , numai rindunicile ne trezeau la realitate – la virsta de 8, 9, 10 ani asta era ocupatia noastra preferata dupa o joaca tare in curte… ne apuca nostalgia si mergeam pe bloc si povesteam fel si fel de chestii sau ne inchipuiam cum e acuma acolo unde apune soarele, deci in vest … eram destul de mici mari filosofi pe vremea aia, amindoi prietenul meu cel mai bun din copilarie Co. si eu …. a fost frumos….si visam in timp ce soarele se culca si se facea seara – sus pe bloc …

D-ale vremii, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Obiceiuri, Pe strada, Social, Strazi

Soldateii copilariei noastre – acum cei romanesti

July 8th, 2007

soldatei_tryverdgsd.jpgsoldatei_wertyvrdfg.jpg

Dupa cum promiteam acum cateva zile, iata si 2 poze cu soldateii romanesti, copie (nereusita, totusi) a celor straini.

Mai multe poze gasiti aici

Jucarii

URME IN ZAPADA ….amintiri …de mic copil….

July 8th, 2007

Urmele in zäpada

…era iarna si ningea.
Seara inainte sa mä bag in pat, eu avind vreo sase ani, mä uitam un pic afarä prin fereasträ cum cad fulgii si imi doream ca zäpada sa fie si mai mare a doua zi ca sä merg cu Tata cu säniuta.
In zori de zi, dorinta se implinise, zapada era prea frumoasa ca sa fie adevarata.

Ma imbraca Tati cu doi pantaloni doua pulovere, fularul, manusile, caciulita , ghetele cele mai calde, geaca impermeabila ( care le aranjase mama ) si hai la drum.
Sania era de lemn, scurta, tare si foarte repede. Funia era atit de lunga, ca Tata sa poata sa ma traga, dar sa nu se loveasca cu calciiul de virful sänii si sa ii pot vedea cit mai bine amprentele bocancilor lui uriasi.

O luam din Amzei pe Calea Victoriei la dreapta, directia Muzeul Enescu, pe linga Muzeul Antipa, spre Arcul de Triumf.
Unde incepea Herastraul era inainte o pirtie de nemaipomenit. Era lunga si periculoasa pentru ca era in panta mare, avea curbe indesate si erau si multi pomi. La inceput numai noi o stiam. Incet , incet veneau si alti copii . Ne luam la intrecere, cine are cea mai tare sanie, cine e primul jos, cine e primul sus, cine are ce manusi , ghete … etc. … Dar nimeni nu avea bocanci ca Tata.
Dupa vreo citeva ore bune de pirtie si degete inghetate, ne intorceam spre casa cu o mare foame pe sarmalele pregatite de mama.

Era una din acele zile de iarna, in care mergeai prin Bucurestiul inzapezit, si era ca in povesti, parea a fi totul din frisca iar zaharul pudra cadea din cerul fermecat.
Cu toate ca mergeau si masinile si autobuzele era o liniste cuprinzatoare.
Toate zgomotele obisnuite a orasului erau filtrate. Parca toti sopteau. Totul era curat.

Din momentul in care ma asezam pe sanie si Tata incepea sa ma traga, incepea o perioada de contemplare , de reflectare , de meditare , de vis .
El parea si mai mare, acuma ca sedeam. Era mare si puternic.
Puterea lui si exactitatea tactului pasilor lui ma leganau intr-un fel de trance.
Ma fascinau urmele bocancilor lui Tata care ramineau in acelasi ritm in zapada.
Prin forta si greutatea lui , zapada scirtiia moale dar sanatos intr-un ton bas-bariton…
… era sunetul iernii si ritmul vietii. Nimic nu ne putea opri. Mergeam spre casa.

Activitati, D-ale vremii, In familie, Jocuri afara, Jocuri&jucarii, Locuri, Obiceiuri, Pe strada, Strazi

Amintiri de cind eram mic….

July 8th, 2007

…vara cind mergeam cu tata in parcul Herastrau.
Deja de seara inainte sa mergem, puneam mingea de fotbal de piele in plasa sa nu o uit cumva, impreuna cu niste neapolitane ca sa avem si proviant cu noi.

Cind Tata isi lua liber eu eram cel mai fericit copil pt.ca avind vacanta mare nu puteam in fiecare zi sa merg in spatele blocului in curte sau la colinda in Piata Amzei sau cu bicicleta ( PEGAS ) pina la Parcul Aviatorilor si inapoi ( …citeodata mergeam si la corcoduse ) , asa ca mergeam cu Tati la plimbare. Mama era la servici ca era in mijlocul saptaminii, cu ea mergeam Duminica la plimbare si ne imbracam frumos.

Ne sculam destul de devreme ca sa nu fie asa de cald cind plecam pe drum,
imi puneam pantalonii scurti, baschetii si un maieu , coboram mindru cu Tata de mina, asteptam troleibuzul 82 sau 86, ( nu mai stiu precis ), pe Magheru, care ne ducea la Herastrau la intrarea din spate , acolo unde erau terenurile de tenis.

Pe la ora unsprezece dimineata , Bucurestiul era deja ca un cuptor, pe la orele paisprezece incepea asfaltul sa se topeasca , rotile masinilor faceau un zgomot ca pe ploaie, asa cald era.
Nimeni nu se lasa coplesit , era forfota mare dar ordinata, toti aveau cite un tel pe care il urmareau cu harnicie si graba inceata.
Sunetul vocilor imprastiate parea ca se scufunda in zumzaiala motoarelor fierbinti.
Ciripitul rindunicilor era ca o racoritoare pentru urechile noastre obosite de cite un claxon nervos. Nenumaratii pasi grabiti din aglomeratia rurala, dadeau tactul fara sfirsit, pe trotoarele late pline de viata .
Ascultam galagia sinfonica a capitalei …
Totul imi parea cunoscut si in acelasi timp strain. Odoarea franzelelor calde din duba de piine care statea la semafor, se imbiba cu parfumul teilor infloriti.
Mirosul cauciucurilor calde se mixa cu mirosul garoafelor tigancii de la colt,
iar camionul cisterna care stropea strazile , stergea parca si pacatele de zi cu zi.

Deja intrat in troleu, incepea aventura : pentru mine era asa ca parca faceam un voiaj de cel putin sase luni in ocolul lumii pentru a descoperi noi continente, cu toate ca fusesem deja de nenumarate ori cu el la plimbare.
De obicei ne asezam in spate, ca noi mergeam mult si ne uitam cine urca si coboara.

Dupa o jomatate de ora buna ajungeam la capatul liniei unde coboram, treceam strada, tot de mina cu Tata, dupa care ne aflam in fata portii mari de intrare pentru masini – Tata il cunostea pe Nea Gica care ne „dadea voie” sa intram pe acolo.
Odata intrati eram liber sa fac ce vreau : goneam paunii, bateam mingea, zburdam de colo in colo, ma jucam, eram in elementul meu. Citeodata mergea si Roata Uriasa dar eu vroiam sa ma dau si cu masinutele. Tata facea orice pentru mine.
Era de nemaipomenit ca eram numai noi doi, eram aproape singuri in tot parcul Herastrau , paunii si nea Gica.
Aerul proaspat si curat , il respiram cu usurinta mea nevinovata de a fi, a unui copil fara grija zilei de miine sau tristetea unui trecut tare, indepartat.
Eram numai noi doi.
Acum, mi-e dor de o plimbare, cu Tata, prin Bucurestiul lui.

Altele, Jocuri afara, Locuri