Bile
Nu stiu la altii cum a fost, dar stiu ca la Onesti acolo unde am copilarit am petrecut multe pauze la scoala, precum si mari parti din timpul liber jucand bile.
Jucam cu bile micute de metal si nu cu bile de sticla care erau destul de mari si in consecinta usor de “ochit”. Din pacate nu imi aduc aminte toate regulile, dar am sa scriu ce imi aduc aminte si poate altii vor completa.
Stiu ca se facea o gaura iar jucatorii incercau sa isi arunce bilele cat mai aproape de gaura.
Pasul urmator era ca cel care avea bila cel mai aproape de gaura trebuia sa bage bila in gaura.
De acolo sa marcheze o lungime de palma astfel: cu degetul mare in gaura se intindeau cat mai mult aratatorul si indexul si se facea un semn. De la acel semn trebuia sa ocheasca o bila a adversarului.
Urmatorul pas era sa bage din nou bila in gaura.
Fiecare actiune avea o valoare de 5 puncte.
Stiu ca se mai dadeau puncte si daca printr-un carambol reuseai sa bagi bila unui adversar in gaura.
Bilele se tineau undeva intre degetul mare (indoit) si aratator. Incepatorii tineau bila inauntrul aratatorului (care era indoit ca un U), iar avansatii reuseau sa o tina cumva intre varful arataorului si articulatia degetului mare indoit.
Cei care va mai aduceti aminte de jocul asta, ajutatima cu regulile complete. Tot ce mai stiu e ca jocul se termina la 50 de puncte si ca de foarte multe ori miza era chiar bilele cu care jucam.
Coci mociule… jucam pe came de pepsi cand n-aveam bani (bani bani)…eheheeeei
“…. jucam pe came de pepsi cand n-aveam bani ..”
de pepski, de bere, de cicode ORICE..!!!
cu cit erau mai “exotice” sau mai rare, cu atit erau mai valoroase…
tin minte ca de cite ori ma duceam la mare, faceam adevarate expeditii de cercetare pe plaja in cautare de cite “ceva mai altfel” de pe la strainezi 😉 care-si aduceau de “acasa” sau de pe la shop
pe linga fapul ca-mi luam punguta cu bile de rulment,pentru campionate cu localnicii sau copii de prin alte colturi ale tarii.
postati unul dintre voi si regulile complete, ca eu nu le mai tin minte!
In Bukres, cel putin in cartierul meu, foloseam bambilici sau monedele din acea vreme. Nu aveam prea multe reguli. Era destul de simplu.
se-ncepea aruncand fiecare cu banul(bambilicul) din dreptul gaurii catre o linie trasata la 5, 6 metri (sau mai mult) pentru a se stabili ordinea in care arunca fiecare; cel care arunca cel mai aproape era primul iar acesta incerca din cat mai putine incercari sa introduca banul in gaura.
situatia in care banul atingea perimetrul gaurii, o numeam “buza” iar acela mai avea dreptul de a bate cu palma pe ciment sau pamant ( fara a atinge banul) de 3 ori cu scopul de a-i face vant pentru a fi introdus in gaura.
Noi numeam jocul “Gropane” si se juca initial pe cartonase (de la cutiile de chibrituri) si apoi pe surprize de guma
Cand jucam jocurile astea, copii “mai mari” bagau talpa adidasilor in noroi si treceau in fuga peste locul unde ne jucam noi! Asa reuseau sa ne “sterpeleasca” banutii, capacele sau “fetele” de chibrituri de pe jos (datorita noroiului, ramaneau lipite de talpa adidasilor)!
In Constanta (de unde sunt eu), jocul se numea “coci” – o denumire cu rezonante tiganesti/turcesti si era practic un fel de biliard primitiv. Tin minte ca eu eram prea mic sa joc, dar ca era foarte popular la mine in cartier, si ca intotdeauna cei care jucau “coci” pe bani mi se pareau “oameni adevarati”, respectabili, care deja fac chestii importante, spre deosebire de noi, copii mici care doar ne jucam toata ziua.
Si eu sunt din Onesti. Asa e, eram bunicel la bile.
Imi aduc si acum aminte de fraze ca: “te am laba”, nesta, cesta.
Apoi turca, tablite, lapte gros, capra noua. Of ce vremuri !