Pe la 5-6 ani bunica mi-a dat un motanas de plus alb si pufos pe care l-am botezat Titz, ispirandu-ma din cartea cu Apolodor pe care mi-o citisera ai mei de sute de ori. Nu stiu daca mai retineti dar jucariile de plus de pe vremuri erau tare diferite de cele de azi, lucrate mult mai simplu dar parca mult mai mai vii, mai dragalase. In scurt timp Titz a devenit prietenul meu cel mai bun pe care il caram peste tot chiar si cand mergeam cu parintii la tara cu motocicleta, bineinteles, eu, sora mea si Titz stateam tantosi in atasul micut facut special de tata pentru fete si se pare ca si pentru Titz…Pe Titz l-am spalat de atatea ori incat ii ieseau caltii si sarmele si tot il iubeam si ii pieptanam puful devenit gri si aproape deloc pufos. Cand ma mai duc pe la ai mei pe acasa ii vad nastureii negri care ma privesc nostalgic de pe dulap …Nu am cum sa uit de jucaria copilariei mele si cred ca nu sunt singura…
Ah, îmi aduc aminte. Pinguinul Apolodor, leul Amedeu şi mai era şi un cangur pe care nu mai ştiu cum îl chema…
Ilie
Vax albina. Nu mai sunt ca pe vremuri, desenele nu-s asa de faine.
http://img146.imageshack.us/img146/4064/apolodorpinguinulcalatoye8.jpg
http://img146.imageshack.us/img146/4064/apolodorpinguinulcalatoye8.jpg
Astea sunt desenele originale. Daca se poate as vrea sa fie incarcate aici, sa fie la loc de cinste 🙂
Mai sunt camila Suzi, tenorul Domisolfa, iepurele Buza Lata, pisoiul Tiţ…
Pe la 5-6 ani bunica mi-a dat un motanas de plus alb si pufos pe care l-am botezat Titz, ispirandu-ma din cartea cu Apolodor pe care mi-o citisera ai mei de sute de ori. Nu stiu daca mai retineti dar jucariile de plus de pe vremuri erau tare diferite de cele de azi, lucrate mult mai simplu dar parca mult mai mai vii, mai dragalase. In scurt timp Titz a devenit prietenul meu cel mai bun pe care il caram peste tot chiar si cand mergeam cu parintii la tara cu motocicleta, bineinteles, eu, sora mea si Titz stateam tantosi in atasul micut facut special de tata pentru fete si se pare ca si pentru Titz…Pe Titz l-am spalat de atatea ori incat ii ieseau caltii si sarmele si tot il iubeam si ii pieptanam puful devenit gri si aproape deloc pufos. Cand ma mai duc pe la ai mei pe acasa ii vad nastureii negri care ma privesc nostalgic de pe dulap …Nu am cum sa uit de jucaria copilariei mele si cred ca nu sunt singura…
EU AM CITIT CARTEA ACEASTA SI AM ASCULTAT_O PE SIDIU E CEA MAI FRUMOASA ASTA E PAREREA MEA