LaTrecut

Cel puţin într-o primă fază era produs “pe bune” pe baza unui contract. De altfel, Pepsi a avut contracte asemănătoare şi cu alte state comuniste. Nu îmi mai aduc aminte dacă erau una sau două fabrici, la Bucureşti şi la Constanţa.

corectez. in textul de mai sus voiam sa spun “inainte sau la scurt timp dupa 89”, sorry

Se gasea din cind in cind la mare inainte de ’89, costa in jur de 7 lei sticla si era mereu coada.

Pepsi s-a distribuit in Romania predecembrista. Nu stiu daca sub forma de patent, parteneriat, import, productie, etc.
Stiu doar ca Pepsi a fost una din putinele firme care au reusit sa vanda in spatiul comunist.
De acest lucru se leaga si mitul vinului “cu pasarica” despre care se spune ca era modul in care Pepsi scotea dolarii din tara. I.e. statul roman nu ii lasa sa iasa direct cu profitul cash din tara ci le dadea voie sa exporte ceva din produsele romanesti. Pepsi a ales sa scoata din Romania vin (in special alb) pe care il comercializa in Occident.
Din aceasta cauza se spune ca exista acum aceasta batalie pe sigla cu pasarica sub care se vind anumite vinuri in Romania

super interesant 🙂 nu stiam

Am 43ani dragi copii. Pepsi era sub Ceausescu din anii 70. Corporatia era a democratilor americani, era “de stinga”. De asta avea contracte cu Blocul Moscova.

Din cate stiu Pepsi se facea la Ovidiu langa Constanta si in Bucuresti.Pretul de 6-7 lei era “pret de restaurant” la alimentara se gasea la 2,5 lei in perioada de inceput.Era un loc prin tara unde se gasea cam la orice ora,stiti unde??….la Scornicesti

eu am pus mana pe o astfel de sticla recent. va dati seama unele depozite de gunoaie de sub podul de la aviatiei ce vechi sunt?

Cu siguranta se lucra sub licenta…chiar am fost in fabrica Munca din Ovidiu, Constanta. Eram copil si bunicul meu lucra acolo…prepara esenta din care ulterior se produce pepsi. Am avut un avantaj, mereu am avut esenta de pepsi acasa dar odata preparata nu avea acelasi gust cu pepsi la sticla…am si aflat de ce, combinatia intre esenta si apa carbogazoasa nu se facea pur si simplu ci sub presiune, se injectau amandoua in recipiente mari, iar mai apoi se imbutelia.

Cred ca am prin pod mai multe sticle de genu’ asta.

Din câte stiu eu inainte Pepsi-Cola avea in ,,reteta magica,,si cofeina care ulterior s-a scos, constatandu-se că daunează sănătăţii.

In Nepal coca-cola si pepsi se vinde tot in sticle din astea cu eticheta vopsita ,nu cu eticheta de hartie…si cred ca in mare parte din Asia inca se intampla la fel.

eticheta vopsita polueaza mai putin…

Prin 84-85 inca se mai gasea la mare. Era 5 lei.

Dar parcă înainte avea alt gust…era mai bun.Oricum, pe lângă Brifcor şi Zmeurica…era de vis Pepsi. : )

ALEX – regret dar nu cred ca acel concentrat Pepsi se prepara in Ro – eu stiam ca se importa in vag. cisterna asa cum se face si acum cu Coke (din Grecia) – la noi avea loc doar imbutelierea.

DESPRE CONCENTRATUL COKE (la fel era si pt. Pepsi in Romania lui Ceau)

[…]The company actually produces concentrate for Coca-Cola, which is then sold to various Coca-Cola bottlers throughout the world. The bottlers, who hold territorially-exclusive contracts with the company, produce finished product in cans and bottles from the concentrate in combination with filtered water and sweeteners. The bottlers then sell, distribute and merchandise Coca-Cola in cans and bottles to retail stores and vending machines.

initial pepsi a fost pe bune (din concentrat), mishcare post-68 ca sa arate vezi-doamne cit de independenti sintem de moscova (si caramelele lor); ca prin vis imi aduc aminte ca beam cu 2lei la hotel bucuresti (azi iaki ?) tre’ sa fi fost 1971 ? 1972 ?

apoi paralele s-au terminat, iar pepsi a continuat sa se faca la 30 decembrie, un fel de ferma de partid care-i aproviziona pe cei mai egali decit noi proshtii;

da’ io preferam cico — batea la popou fanta de azi (poate si pentru ca il beai din an in pashte…)

M-am exprimat eu gresit. Concentratului, care intr-adevar era de adus de afara, i se adaugau apa si zahar si rezulta esenta de care vorbeam. Daca nu ma insel chiar si concentratul importat era format defapt din doua solutii.

Paradoxul ca Pepsi se exporta catre blocul Moscova de o super-tara capitalista era legat de faptul ca Pepsi Co era, din umbra, a democratilor din USA, Coca Cola fiind a republicanilor. De altfel cind democratii vin la putere ei schimba toate automatele de distribuit Coke cu automate Pepsi. Si invers. “Razboiul rece” are inca multe multe semne de intrebare. A existat el “pe bune”?

Mergeam la cofetarie … Stiu ca trebuia sa returnam sticla.

Sa ma lamureasca cineva de ce Pepsi baut azi in RO si EU nu mai are gustul copilariei mele????

Ba da se gasea Pepsi inainte de ’89, stiu sigur. Io ma decam si imi luam cam 10 sticle. Sigur!!! Coca-cola nu se gasea in Blocul comunist, da, a aparut dupa ’90.

DAN >>> Pepsi imbuteliat azi in RO este gretos pt. ca se face diluat fara respectarea specificatiilor pt. ca baietii destepti sa faca banul gros (ca la Roland Garros). Ca si Coke. Ca si toate produsele ambalate aici.

IULIDULI >>> Pepsi a disparut din Alimentare prin 1983-1984.

fascinant blogul ‘cesta! felicitari pt intreprinderea sa!

era si in 1989 la cantina partidului [PCR} 3,50 lei/sticla

Pai exista fabrica in judetul Constanta care fabrica sub licenta bautura respectiva si din cate stiu eu americanii chiar au tinut la respectarea retetei.

Calin Rang are dreptate, Pepsi-Cola a intrat in Romania in 1969,concernul care-l producea avea oarecum o orientare de stinga data de strategia de marketing. In Vest Coca-Cola acaparase aproape toata piata dar pe piata de Est nu putea patrunde din motive pur ideologice: aici era considerata o bautura capitalista,iar consumatorii de Coca aproape ca erau asociati cu consumatori de droguri de atunci: LSD, heroina, cocaina. Deci, Estul a acceptat Pepsi-Cola, considerat mai curat “ideologic”. In Romania, Pepsi-Cola se producea si se imbutelia la Gospodaria de Stat (GOSTAT) in comuna 30 Decembrie 1947 (numele nu va spune nimic?),acum redenumita 1 Decembrie 1918 si la GOSTAT-UL de la Ovidiu. la inceput se gasea in alimentare, bine, nu asa, zilnic, la magazinele GOSTAT, in cofetarii si restaurante. Trebuie sa va spun ca asta in Bucuresti, in celelalte orase din tara, nu cunosc. Vinzarea “la liber” a durat cam pina prin 1979-1980,1981, apoi trebuia sa te “descurci”, sa “ai relatii” la restaurante, la GOSTAT (acolo unde se producea), la bufetele unor “intreprinderi” mai de-ale statului (primarii, ministere, institute) ori la restaurante (Casa Armatei, MAI, Lido, Bucuresti, Athenee Palace). Si daca tot vorbim de Pepsi-Cola, din Consiliul de Administratie al concernuluii, la un moment dat a facut parte si actrita americana Joan Crawford, iar Coca_Cola a fost “inventata” de catre un farmacist din Atlanta pe la sfirsitul sec.19.Am bauta prima data Pepsi in 1970,la 9 ani, intr-o duminica, cu tata la restaurantul “Trocadero”, peste drum de Universitatea din Bucuresti.

Da, se imbutelia la Constanta si beam la vagoanele-restaurant ale trenurilor rapide (8 Lei) intre Brasov si Predeal, astfel ”fentam” si ”nasul” care nu facea controlul la bilete in aceste vagoane. Pana intr-o zi…

Eu am locuit chiar langa fabrica care il producea 😉 Beam zilnic cate o sticla de Pepsi si cate una de Brifcor, ca tot ei il produceau. Il piteam in sifonier ca sa nu dau si la altii.

@iuliduli
In Bulgaria Coca-Cola and Schweepes was produced under license (we imported the special sustances twhich are kept in secret) non-stop since 1965. We received the right to use the Coca-Cola logo in cyrllic letters with the traditional Coca-Cola font. We’ve got paralelly with it the cheaper domestic made Coop-Cola and Sun-Cola which was something like the Romanian Cico-Cola and Quick-Cola. They had much different taste from the original Coca-Cola. 🙂

mama ce buna era bautura aia zmeurica!!! o mai vreaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau!!!!!!!!!!!!!!!as da ori ce ca sa o ma i gust macar o picatura!!!@mr.selfdestruct

bai omule dar esti fenomenal ținere de minte de elefent!!!!toata sitma!vad ca esti mai mare ca mine eu am 42 tu ai 50! multi inainte!! @sio

Aceasta bautura era extraordinara,dar trebuia sa depui un efort pentru a cumpara macar 1-3 sticle.Precum rugbistii fac acea gramada,asa era la niste cozi infernale,iti mai disparea un nasture sau o maneca era rupta,dar ai avut o satisfactie:ai reusit cumva-cumva sa cumperi niste sticle de pepsi si sa le savurezi.

Bunica mea a lucrat pana la inceputul anilor 90 la fabrica Munca, de la intrare din Lumina, in Constanta. Si acum are cateva lazi de sticle exact ca aia de mai sus, in care pune suc de rosii :)) Nu imi vine sa cred ca sunt folosite de peste 25 de ani, si sunt inca in stare impecabila!

Cred că am acasă peste 30 şi ceva de astfel de sticle de Pepsi-Cola, toate rămase de pe vremea puţin-împuşcatului şi mult-odioasei, ca să zic aşa. Până prin 2006 au stat aruncate întru-un dulap de pe balcon. Taică-mio zicea să le aruncăm sau să încercăm să le vindem cuiva. Dar cui să le vinzi, că acum nu mai sunt centre de colectare sticle şi borcane, cum erau înainte de 1989?
Începând cu vara lui 2006 le-am scos la reciclat şi-am pus buluion în ele. Dacă ai şi-un apart de capsat capace de tablă (aşa-zisele “capace de bere”), te ţine bulionul chiar şi 3 ani de zile, fără să se strice. Eu mai am şi-acum, în februarie 2010, câteva sticle din bulionul făcut în vara lui 2006. E foarte bun, nu s-a stricat, doar că s-a deshidratat foarte mult (sticlele de bere şi de Pepsi-Cola în care-a fost conservat au fst legate doar cu celofan la gură, atât!)
Sincer vorbind, chair îmi părea rău să arunc 30 şi ceva de sticle de Pepsi, toate bune, neciobite la gură. Păi, voi ştiţi cât de rezistente sunt astfel de sticle? Ca să-mi demonstreze acest lucru, într-o zi de vară, când eram la ţară, frati-mio a bătut cuie cu ele, folosind o sticlă de Pepsi-Cola în loc de teslă/ciocan. E drept că a bătut cuiul încet, lovind atent, cu partea laterală a sticlei, aproape de fundul ei, unde e mai rigidă. Iar lemnul în care a bătut cuiul era lemn de brad (esenţă moale) şi fără noduri. Şi cuiul folosit era un cui mare (“cui de 8”, adică avea 8 cm lungime), care să aibă floarea mare (mai bine-zis, lată). Că altfel, la cuie mici, se crapă sticla . Şi când baţi, nu trebuie să dai tare, ca tâmpitul, ci încet, ca forţa de impact să fie mică. Încet şi des, ca picătura chinezească. Din vreo 50 de ciocănituri a bătut tot cuiul, până la floare.
Aşadar, iată ce poţi face cu aceste minunate sticle de Pepsi-Cola, ieşite la pensie:
– fie poţi să baţi cuie (do not try this at home !),
– fie poţi să pui bulion în ele.
Chiar vă sfătuiesc cu căldură să faceţi acest din urmă lucru. Mai ales că odată destupată sticla, se poate folosi întreg conţinutul la un singur fel de mâncare (250 ml), neexistând pericolul sticării bulionului rămas în sticlă.
Dac-ar şti americanii ăia, săracii, în ce hal le-am chinuit eu sticlele (că am bătut cuie cu ele), cred că m-ar premia cu Pepsi-Cola la discreţie, gratuit, pentru tot restul vieţii. Da’ eu n-am ce face cu Pepsi, că nu mă omor după aşa ceva. Poate dac-ar fi fost un vin de buturugă, mai trecă-meargă, dar aşa?… Hai să nu fiu rău şi să spun că mi-ar fi surâs să mă premieze şi cu niscaiva bere. Da’ să fie tot aşa, pentru tot restul vieţii, că altfel nu mă mai joc!

:)) vaai… am o lada plina de sticle dinastea (goale, evident…) chiar vroiam sa le pozez sa le urc aici 🙂