Home > D-ale vremii, Obiceiuri > Generaţia X

Generaţia X

postat pe 13.12.2006 de Sirg

De o vreme circula pe net acest email (mai vechi, e adevărat), care mie mi se pare esenţa a tot ce este pe acest blog şi un rezumat al vremurilor pe care noi, cei care subscriem, le-am trăit. Rog autorul articolului să se “arate” ca să îi pot cita cum trebuie.

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.

Nascuti la inceputul anilor 80, sfarsitul anilor 70 vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de
copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de “dulce”.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s-a cerut) prietenia”, care inca roseam la cuvantul “SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu
fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…

Daca esti de-al nostru… Felicitari!

Adaug şi eu ceva din amintirile mele pe care mi le-a reîmprospătat articolul 😀

În 1988 cântam la şcoala “Ol’ McDonald has a farm i-a-i-aa-ooo”, cred că era singurul cântec englezesc pe care îl cântam, şi mai era “O brad frumos” pe care îl încercam în 4 limbi..

Şi acum îmi amintesc numărătoarea de la ‘scunsa – 10, 20, 30 .. Sutaaa 😀 .. cine nu-i gata îi dau cu lopata (la mine în zonă aşa se zicea). Mai jucam chestia aia de îi zicea “Ţările”, când desenam cu creta (n-aveam cretă din asta ca la tablă, ci bucăţi de BCA sau alte resturi de pe şantiere) un cerc mare în care desenam nişte ţări – îmi amintesc că unii îşi alegeau ţară Disneyland sau ţara lui Oz .. alţii pur şi simplu alegeau după cele mai tari naţionale de fotbal.

Fetele se jucau “elasticul” cu tot felul de scheme complicate, iar noi băieţii râdeam de ele mereu, iar singurul joc care îmi plăcea cu elasticul era “Cine mânâncă” .. 😛

Eu am prins jocurile pe TV alb negru, şi muream de curiozitate să ştiu cum e colorat Mario, cum arată color Battle City, Wild Gunman şi altele de pe consolele acelea de plastic ordinare. Organizam cu prietenii campionate de Mario şi Wild Gunman (se folosea un pistol cu care “trăgeai” în TV.. nici azi nu ştiu cum funcţiona) şi eram foarte mândru de “skillul” meu de pistolar.

La fel cu desenele animate. Habar-n-aveam cum arătau color, pe TV, Ţestoasele Ninja, până ce am văzut la un vecin care primise un TV color din Germania. Aproape tot Aventurierii Spaţiului l-am văzut alb negru, şi mult timp am crezut că uniformele alea roşii erau albastre. Pt mine Ştrumfii (the Smurfs, pt cine e mai tinerel) erau gri… auzisem că îs albaştri.. dar nu eram sigur până ce n-am văzut!
Vara eu mă jucam cu siringi de plastic cu care îmi stropeam prietenii de joacă şi când se îngroşa gluma, ne udam cu găleţile de la femeia de servici. Eram uzi leoarcă dar erau 38 de grade şi ne uscam repede, plus că alergam de nebuni. Azi cine mai joacă prinsa? Era şi varianta aia, prinsa pe cocoţate.

Prietenii îi chemam strigând la geam, exact cum scrie în articol… trezind tot blocul din “ora de linişte”. Jocurile erau foarte sportive, cele mai multe cu mingea – fotbal, handbal (după ce o câştigat ai noştri cupa mondială la handbal, s-au vândut toate mingile de handbal şi era foarte greu să mai găseşti una), tenis şi volei cu mingile acelea ieftine din cauciuc tare, ca plasticul. Apoi, cei care aveau “în spatele blocului” bară pentru bătut covoarele… ce chestie mi se pare azi… se jucau la bară tot felul de exerciţii, copiind-o pe Daniela Silivaş, “Milo”, sau alte gimnaste medaliate cu aur. Fetele îi provocau pe băieţi: precis tu nu poţi să faci cutare chestie la bară, na-na-nana-na!
Îmi amintesc luptele cu cornete, adevărate raiduri războinice prin zonă. Redute, cazemate, ambuscade de la etaj, din balcoane. Fabricatul de cornete era un meşteşug foarte apreciat, iar dacă erai bun, imediat îţi găseai mulţi prieteni. De regula a-ţi face cornete era sinonim cu sacrificarea caietelor de şcoală. Toţi băieţii aveau la un moment dat măcar un tub de plastic de 40-50cm, de “calibru” standard, pentru a putea refolosi muniţia, iar unii mai avansaţi tehnologic aveau tuburi duble cu ţintă şi locuri pentru cornete. Făceam concursuri de tipul cine poate trimite o cornetă pe bloc (de 4 etaje) sau cine poate să tragă în plasa de ţânţari a babei de la 3 sau 4… 😀 .. şi după ce îi ciuruiam bietei femei plasa, se lăsa cu ameninţări şi pâre la părinţi..confiscarea tuburilor, etc. etc… În afară de luptele balistice cu cornete, mai erau duelurile cu bâte şi vergi rupte din flora urbană. Unii îşi făceau arcuri, folosindu-se de elastic de la chiloţi. Alţii aveau mania prăştiilor. La un moment dat nu erai la modă dacă nu aveai o praştie de buzunar, care trăgea proiectile din sârmă izolată in forma de litera “V”.
Câţi dintre noi n-a avut bicicletă “Pegas” sau “Comoda”!?… Câte trânte am luat cu ea până am învăţat să “mă dau” cu ea, şi apoi nu fiecare copil avea biţă, cel care avea o dădea cu schimbul, pe ture, la prietenii de încredere… sau pe favoruri constând în abţibilde sau maşinuţe.

Nu-mi amintesc când eram mic, ca eu sau unul din prietenii mei de joacă să nu fi mâncat o bomboană scăpată pe jos. Sigur, nu mâncam tot de pe jos ca găinile, dar nu exista frica de “microbi”. Mâncam fructele nespălate, evident, direct din pom, şi adesea verzi. Sucurile (Brifcor, Cico) erau vara fermentate, dar erau bune pt că parcă aveau mai mult “sifon”.

Am făcut şi eu oracol, era o modă, şi da, m-am regăsit în articol… îmi plăcea de o colegă, dar îmi era ruşine să o cer “în prietenie” şi speram că după oracol o să îşi dea seama că pe ea o vreau de prietenă şi să facă ea primul pas. Aşteptam “reuniunile cu clasa” ca să ascultăm ultimele hituri, gen Ace of Base sau CC Catch… balade rock şi Maicăl. Atunci se legau prieteniile romantice şi se frângeau inimi.
Prin a 9-a, se povestea în budă de reviste porno, era un subiect atât de tabu, iar când un coleg a adus una, îi era aşa de frică de parcă adusese o bombă!
Îmi amintesc de primele telenovele – Sclava Isaura, Şi bogaţii plâng … şi evident de “Feriţi-vă de Măgăruş”. Nu ştiu nici acum ce a avut emisiunea asta atât de magic, încât a rămas aşa de întipărită în minţile noastre. Dar îmi mai amintesc de Abracadabra, primii ani.. , de Omide (cu regretata Anda Călugăreanu), Arlechino şi alte emisiuni pt copii pe care le aşteptam ca pe Moş Crăciun în fiecare sâmbătă dimineaţă. Îmi amintesc ce marcat am fost când l-au ucis pe Mihalea, prin 1993. Mai erau şi emisiunile acelea de duminică, gen Caleidoscop, sau acea emisiune infernală, 25 de ore (sau aşa ceva), care ţinea toată ziua, cu Jeana Gheorghiu şi încă un tip care era de la ştiri.

Şi da, legat de bancnote, se întoc vremurile! Ţin minte ce şoc a fost pentru bătrâni să vadă bancnota de 200 de lei, cu Enescu pe ea (cred, corectaţi-mă dacă greşesc), care a dispărut odată cu cele slinoase de 500 de lei, cu Brâncuşi, în două variante (pe gri şi maro). Recent am auzit că va apărea o nouă bancnotă de 200 de RON! 😀

D-ale vremii, Obiceiuri

  1. Romano
    December 13th, 2006 at 14:51 | #1

    Aveti dreptate, ce vremuri frumoase, fara griji, invidiam prietenii care erau deja la scoala… aveau ORAR si penare de lemn cu numararoare, stilou chinezesc cu penita de aur (eventual de la tata ca eu asa l-am procurat).Dupa care am ajuns si io la scoala si nu am mai invidiat pe nimeni…. din contra :).Serile de vara lungi de parca nu se mai sfarseau si serile de toamna cand parca noaptea venea pe neasteptate sfarsind mai de graba joaca copilariei. O tempora…

  2. December 13th, 2006 at 21:00 | #2
  3. Licurici
    December 13th, 2006 at 21:17 | #3

    Cite amintiri si culmea ne regasim in toate. Eu as vrea sa mai citesc odata careta Zora cea rosie si banda ei – dar nu stiu unde sa o mai gasesc -erau frumoase vacantele de vara cin mincam Eugenia si citeam in fin carti pe care le aduceam de la oras- ce mai vremuri!

  4. Dr. Me
    December 13th, 2006 at 23:43 | #4

    Ei, da, asta cam asa e. Si eu am stat si m-am gandit de multe ori ca noi suntem generatia de tranzitie, noi am prins si jocurile cu prietenii prin jurul blocului, pe terenuri de fotbal, prin parcuri, si calculatorul, televizorul color si altele. Noi am fost si pe la bunici vara sa ne intalnim si sa povestim cu prietenii de acolo si noi am facut si scoala si facultate si plecam acum in afara la lucru. Suntem ultima generatie care a mai prins “obiceiurile vechi” si, din pacate, indraznesc sa spun ultima generatie care a mai avut bun simt si respect fata de restul oamenilor. Cred ca putem sa ne consideram cei mai fericiti oameni datorita acestor lucruri, ca putem stii si cum era inainte si cum este acum din proprie experienta si nu numai din povesti. Daca doriti sa mai cititi ceva foarte interesant cautati pe google “paradoxul vremurilor noastre”. Era ultima oara pe mai multe site-uri, este scris de un autor anonim. Sunt multe de spus, insa ideea principala este ca suntem ultimii care am mai trait viata (copilaria) fara a fi “corupti” de tehnologie si descoperiri, fara griji si probleme … suntem apusul unui fel de a trai si inceputul altuia …din pacate, se pare, mai rau decat cel al parintilor nostri …

  5. mishu
    December 15th, 2006 at 03:42 | #5

    Adica vrei sa spui ca pustii din ziua de azi nu mai mananca fructe verzi necoapte direct din pom ??? Corcoduse, caise, etc ????? Parca nu-mi vine sa cred… Si totusi cred ca asta e realitatea… Ce vremuri….

  6. December 15th, 2006 at 13:39 | #6
  7. December 18th, 2006 at 12:36 | #7

    @mishu

    Daca iti amintesti, pe vremuri erau acele gradini intre blocuri cu pomi fructiferi si zarzavaturi, care au disparut azi in favoarea parcarilor. La mine in spatele blocului crestea un cires, pe care l-au taiat pt un loc de parcare prin ’96, iar in fata blocului era o adevarata zona de gradini, unde multi copii veneau “la cules” 😉 Acuma unde mai vezi pomi cu fructe sanatoase in oras, cu exceptia unor pomi chinuiti si uscati care fac niste poame acre si zbarcite, pe care nici pasarile nu le mai mananca. Mai sunt corcoduse, pe ici pe colo, dar nu mai vin copiii sa le manance, pt ca stau prea mult in casa.

  8. DaKoS
    December 18th, 2006 at 16:00 | #8

    O mica rectificare referitoare la biciclete. Bicicletele Pegas erau de mai multe feluri: “Comoda” -cele cu sea lunga, “Modern” – cele cu sea scurta, “Practic” – cele cu sea scurta si care se pliau de la mijloc.
    Daca tot vorbim de biciclete sa ne amintim si de prietenii mai smecheri decat noi, cei ce aveau semicursiera si cat de mult ne rugam de ei sa ne lase sa facem macar o tura de bloc (sau chiar si de termocentrala) cu “semicurca”

  9. pisi
    December 19th, 2006 at 16:01 | #9

    Da, din fericire si eu fac parte din aceeasi generatie. Tin minte cand ajungeam mai tarziu acasa, adica tot timpul, ii aduceam mamei flori, sa nu-mi iau spitzuri in fund. Flori din gradinile din jurul blocului, rondul de noapte, si daca nu erau doua babe care sa fuga dupa mine, nici nu ma simteam bine :). Inghetata care semana cu un pachet de unt din zilele noastre, guma tigara, sau locul de joaca cu “scarnciobe” din spatele blocului.
    Din nefericire este ca nu vreau sa am un copil lipsit de o copilarie asa de fericita cum am avut-o eu. Nu vreau sa imi duc copilul in mall sa se joace la porcariile alea de jocuri si langa el sa se fumeze; nu vreau sa ii vorbesc despre droguri cand ar trebui sa-i vorbesc despre cercetasi; nu vreau sa ii cumpar pume sau nikuri sau parfum de la channel la 10 ani; nu vreau sa ii fac niciodata ziua la macdonalds – supersize me.
    Stiu ca o sa-mi fie greu, si nici nu stiu cum, dar sunt dispusa sa incerc macar o parte din lucurile bune si frumoase pe care le-am invatat si de care am avut parte, sa i le transmit si lui.

  10. Mihaitzus
    December 19th, 2006 at 18:55 | #10

    Nu, domnii mei, nu era Enescu (care a aparut ulterior pe 50 mii), nici Antipa (care n-a aparut pe nici o bancnota) – pe bancnota de 200 lei se afla Emil Racovita, care a fost explorator, printre altele (vezi linkul de mai sus: se vede un o nava in fundal, un vas de expeditie belgian).

    As vrea sa mai adaug ca semicursierele erau de 3 feluri: alea rusesti (cu un logo cu o randunica), alea romanesti cu ‘piese frantuzesti’, si alea romanesti pur si simplu. Mai existau, of course, bicicletele Tohan cu frana cu torpedo pe spate, ca la Pegasuri.

    Vreau sa amintesc, in treacat, de ceasurile de mana rusesti: Vostok, Raketa si Pobeda (eu am avut un Pobeda cu cadran albastru metalizat in ape). Si, bineinteles, cine poate uita ceasurile electronice cu melodii, care se gaseau la mare, de la polonezi 😀

  11. andreea
    December 20th, 2006 at 13:53 | #11

    super! m-au trecut fiorii cind am citit si am ris pentru ca ma vedeam pe mine mica, uitindu-ma la desenele de pe italia 1 dimineata, inainte de scoala, si nu ma puteam dezlipi de televizorul alb-negru “sport” . cind, dupa scoala, jucam elastic chiar linga un “TEC” unde beam suc de pepene si vorbeam de baieti numindu-i “cri cri d’amour” dupa ceva film frantuzesc din vremea aceea (imi scapa numele). Am avut si eu Pegas si mi l-au furat. Sincer, m-am bucurat, ca asa mi-a cumparat tata un “montan” bike. Seara ma culcam uneori plingind cind nu ma “lasau a mei” sa ma uit la Dallas pentru ca era tirziu si aveam scoala. Twin Peaks era parca in weekend (sper ca nu ma insel) si am reusit sa vad multe episoade. Faceam campionate de volei si handbal. Mai tin minte cum ne jucam cu banul la “discoteca” de la scoala care se tinea o data pe trimestru. Si completam oracole. Citeam pe ascuns la ore Salut si Bravo… Salut a fost apoi “Salut, generatia Pro”. Si furam trandafiri din gradini.
    Primele “canale straine” pe care le prindeam erau RTL si PRO7 dar am prins si Tinar si nelinistit de la primele episoade.
    Oare cum sunt copiii de acum? Na, probabil o sa aiba si ei amintiri… altfel de amintiri.. cind vor fi “mari”.
    F fain!

  12. Hedes Mihai
    December 20th, 2006 at 20:06 | #12

    perfecta dreptate pe cand credeam ca am ajuns o generatie de ratati mi-ati dat toate motivele sa cred ca pana la urma noi suntem invingatori ca am reusit sa mutam tara asta in secolul urmator acolo unde cei batrini nu o sa reusasca sa ajunga iar ce tineri nu o sa stie cum a fost.
    Bravo noua, nu am trait degeaba Felicitari generatiei 75- 85 care a pornit din secolul descoperirilor cand viata avea o uarecare limita si am ajuns in secolul informatiei cind nimic nu este prea putin si nimic nu este imposibil.

  13. gabrriella
    December 22nd, 2006 at 23:35 | #13

    Citesc pe site-ul asta de ceva tipm..Nu stiu de ce nu m-am inregistrat pina acum…Stiu doar ca acest site mi-a trezit atitea amintiri frumoase , mi-am adus aminte de atitea jocuri si alte nebunii care le faceam cind eram copii…si de fiecare data am ris … sau am avut lacrimi in ochi .. dar tot de bucurie!!
    Am avut o copilarie atit de fericita – acum ca ma uit inapoi ma gindesc cit de prostanaci sint copii ca vor sa fie mari!! Ce mai vroiam sa cresc!! De ce oare ? Ce n-as da acum sa mai fiu copil!! Si nu as schimba nici macar un minut din copilaria mea de atunci !! Nu as da un Brifcor pe un Pepsi – daca va vine sa credeti – si nu as da elasticul sau ratele si vinatorii nici pe cea mai hot si cool aparitie de joc pe PC sau PS sau ce alte nebunii mai sint azi..

    Acum am si eu un bebe in burtica… mai e putin putin si da ochii cu lumea astea… Si eu care credeam ca sint demodata!! Nu sintem demodati deloc!! Doar ca am avut parte de niste copilarii minuntae…
    Imi vin atit de mukte lucruri in minte acum… Cind, la coltul blocului , primul baiat mi-a cerut prietenia – si eu am intrebat-o repede pe mama cesa fac, iar ca urmare a sfatului ei i-am spus tipului ca e prea devreme!! :)) Eram a cincea ….
    Colega mea se ducea la chioscul de ziare si cumpara Prostitutia .. zicea ca-i pentru tasu’ pin’ s-a prins vinzatoarea!!!:) Si ne inchideam in WC la scoala si ne uitam cu interes in Prostitutia…Iar mie mama imi tot povestea cum sta treaba cu baietii – si comentam cu fetele…. una alta … ca fetele…
    Si ce de mai jucam fotbal in fata blocului , in gradina, poarta fiind doi brazi de o parte , doi pomi mai strimbi asa pe partea cealalta!:)

    Si strigam din toate puterile :” mama lui Gabi….. il lasati pe Gabi afara?!” hahaha …Ce misto !!! Sau cind ma striga mama in casa :”sus!! Acum!! ” Si copii “Mama lui Ella… mai o lasati putin va rugam?!” Si incepeau negocierile… noi jos , mama sus la 6 la geam bineinteles!! Pina se enerva baba de la doi si iesea de tipa… Dupa care arunca cu apa… :)) Si degeaba… Babele de la scara 1 ne goneau la scara 2 si babele de la scara 2 la scara unu… Ce ne pasa noua…. Mai luam doar o pauza sa mergem la un TEC,.,,, Buna treaba!!

    Va multumesc ca existati… toti cei care au postat aici.. intotdeauna cind am citit aici am avut un zimbet minunta pe buze… Sipromit somlem ca o sa iau carnetelul cu amintiri de la mama si o sa postez aici toate nebuniile pe care mi le amintesc!!

  14. gabrriella
    December 22nd, 2006 at 23:35 | #14

    :))

  15. Mirceoş Biţan
    December 23rd, 2006 at 15:14 | #15

    “Amintirile mele despre revolutia de la Bucuresti sunt mai modeste: tin de faptul concret, de spaime modeste, de detalii mai mult sau mai putin semnificative. De pilda, primul strigat de victorie pe care l-am auzit, prima bucurie articulata, atestand schimbarea radicala a lucrurilor, a venit din partea unei vecine cumsecade, fara nici un fel de apetente revolutionare. Ea a intrat impetuos in curte, trecand eroic printre gloante, si a proclamat in beneficiul intregului cartier: “La magazinul din colt se gasesc masline! Si nu e coada!” Am simtit imediat aroma viitorului. Am simtit ca suntem in pragul unei schimbari decisive… […]
    Atingem, astfel, o prima treapta a distinctiei dintre Estul comunist si Vestul liber in materie de bucurie: esticul resimtea achizitia maslinelor ca pe o bucurie, in vreme ce vesticul care cumpara masline nu simte nimic.”
    Andrei Plesu, Despre bucurie in Est si in Vest si alte eseuri, 2006

  16. analuchian
    December 24th, 2006 at 19:56 | #16

    Eram mica tare la revolutie… clasa a III-a; “aroma schimbarii” la mine a intervenit poate putin altfel, deoarece tin minte perfect ziua in care stateam cu tata la coada la paine…
    Stiti, era cu acele cartele pe care o vanzatoare sictirita (pe care o invidiam la culme, nu stiu de ce) iti bifa cu pixul data de azi… Ei bine, in ziua aia se vorbea de nush’ ce libertate de nush’ ce victorii….nu intelegeam nimic, nu stiam de ce sunt asa de infocati oamenii din jurul meu, dar tin minte perfect ca in acea zi “victorioasa”…. eu cu tata nu am mai prins paine…am plecat acasa si am mancat borsh cu covrigi….luati pe cartela….

  17. schumitza
    December 27th, 2006 at 20:38 | #17

    domle ce vremuri…pegas am avut si eu, era galbena, si am invatat sa ma dau in spatele blocului. prin gradini, de-abia asteptam sa se faca corcodusele, si daca din alea nu erau urlam sus la 4 sa-mi arunce mama 5 mii de o inghetata. la datea pe catarate mi-am spart capu si dup-aia i-am povestit medicului de la urgenta toata viata mea cat m-a cusut. de la tec noi ii ceream vanzatoarei sa ne dea apaa cand nu aveam bani de suc, sa bem si sa ne spalat pe maini.
    si mai erau napolitanele alea rotunde si cu crema roz ce-mi placeau tare mult.

    si mai tin minte ca noi fetele colectionam toate carpele care le gaseam ca sa le facem haine la papusi, si zapaceam toate croitoresele din zona (aveam atelier la parter). am terorizat o vara intreaga un om sa ne lasa sa ne spalam meele si perele furate la chiuveta lui, prilej cu care am ramas si incuiati intr-un atelier.
    mi-e dor :)

  18. December 28th, 2006 at 11:31 | #18

    Eu imi amintesc foarte bine de Revolutie, mai ales ca fiind timisorean si locuind in una din zonele destul de fierbinti, am trait cateva nopti de groaza in care am crezut ca vor intra peste noi in apartament si ne vor mitralia. In zilele de dinaintea “primului oras liber”, auzisem la “zvon radio” ca Ceausescu a hotarat stergerea de pe harta a Timisoarei, iar unii ziceau ca ne vor otravi apa sau ca va pune rachetele (!) pe noi. Imi amintesc cum vecinii de la parter, plus alti cativa, au baricadat usile de la bloc, iar seara cand se tragea in zona, stateam culcati pe burta in apartament, ca sa nu fim vazuti la geam. In fata blocului meu zburau trasoare (un fel de rachete luminoase) care rupeau bezna totala si faceau foarte multa lumina, timp in care se tragea, apoi liniste. Fiind copil, am trait mai intens lucrurile astea, dar ele s-au intamplat.

    In ianuarie, a reinceput scoala – eu eram la gimnaziu – si imi amintesc ca toti ne laudam care stie mai multe povesti “adevarate” despre Ceausescu si cine ce a mai vazut. Baietii faceau un fel de concurs, cine are mai multe cartuse gasite sau “capturate”, iar gloantele scoase din pereti erau cele mai apreciate. Imi amintesc cat m-am chinuit cu colegii sa scoatem un ditamai glontele din peretele scolii (un perete fusese mitraliat de tab) ca sa il avem ca trofeu. Dupa aceea s-a purtat o vreme moda cu cartuse la gat, si cine isi mai aminteste, gestul “V” din degete era foarte la moda.

  19. stefan v
    December 28th, 2006 at 15:08 | #19

    si te-ai dus dulce copiarie! a fost frumos …

  20. andreea
    December 28th, 2006 at 18:22 | #20

    in ziua cind a inceput revolutia.. am implinit 6 ani. imi amintesc (ciudat!!!) unele kestii f bine.. cum stateam inghesuiti in fata tv/ului si il vedeam pe “omu’ cu pulover”… habar nu mai am cine o fi fost.. roman sau dinescu? oricum… eram la turda si nu era mare miscare dar au fost si p acolo impuscaturi. imi amintesc o gramada de detalii.. cum au preluat aia televiziunea, cum iau impuscat pe ceausesti… nu inteleg cum, k eram f micuta… mama facea “naveta” la cluj si venea cu tot felul de noutati.. ceva frate al unui coleg fusese impuscat, sau ceva aiureala deasta si am avut asa un sentiment de groaza! nu/mi amintesc cum s/a terminat… parca dintr/o data au trecut 7 luni pina in august cind m/am mutat si eu la cluj.. “la oras”

  21. January 2nd, 2007 at 21:25 | #21

    Mihaitzus Said,

    Nu, domnii mei, nu era Enescu (care a aparut ulterior pe 50 mii), nici Antipa (care n-a aparut pe nici o bancnota) – pe bancnota de 200 lei se afla Emil Racovita, care a fost explorator, printre altele (vezi linkul de mai sus: se vede un o nava in fundal, un vas de expeditie belgian).

    Hmm.. eu totusi zic ca e antipa.. uitete mai atent.. daca nu-i recunosti chipul, uitete la numele de pe bancnota

  22. Mihaitzus
    January 3rd, 2007 at 11:41 | #22

    Ma scuzati… E Grigore Antipa cel de pe bancnota de 200 lei. Multumesc de indreptare, Rady

  23. January 3rd, 2007 at 20:13 | #23

    Nu stiu daca itre timp ati identificat autorul, dar eu am gasit textul in blog-ul lui tudor totolici, la adresa http://tudortotolici.wordpress.com/2006/06/06/nascuti-la-inceputul-anilor-80/

    Cat despre bancnota de 200 de lei si link-urile de mai sus, “editia” din ’92 era cu Racovita iar cea recenta cu Blaga (eu nu le-am vazut prea des :) )

  24. soulfly
    January 8th, 2007 at 00:03 | #24

    Noi jucam toata ziua, erau campionate mondiale (la bloc), fotbal cu nasturi. Nasturii ii cumparam din bucur obor si le scriam numele pe spate, ii pileam intr-o parte sau de jur imprejur pe smirghel pt a salta mingea, care mingea era un nasture de camasa (daca avea 4 gauri era Artex, daca avea 2 gauri era romaneasca). Terenul era ori un sertar intors pe catre trasam cu carioca liniile de marcaj, ori jocul ala de biliard (verde si cu o ciuperca) pe care la fel il intorceam si trasam terenul. Biliardul avea pe spate o margine inalta cam de 3-5cm pe care lipeam reclame (taiate din reviste). Portile erau din sirma izolata indoita de care coseam plasa de tintari ori ciorap de dama.
    Jucam fotbal la bara (batator de covoare), de fapt nu era fotbal, era Americana sau Diri-Diri, 21 sau Germanica, tenis cu piciorul, etc., cu mingiile de 18 sau 35 (lei). Cind cumparai mingiile, trebuia sa le arunci in sus invirtindu-le sa vezi cit de ovale sint. Daca la cele de 35 mai gaseai rotunde, cele de 18 erau toate ovale (mie imi placea sa joc cu cele de 18 pt ca erau foarte usoare si atunci cind trageai la poarta prideau vreo 3 efecte in toate partile, imposibil de aparat). Era o adevarat sarbatoare cind jucam cu Artex sau Tango.
    Mai era un joc care se juca cu un portofel pe care il aruncai spre niste fete de chibrit sau surprize. La mare pret erau fetele de chibrit chinezesti cu semnele zodiacale.
    HEP! Cum se apleca cineva, ii trageai un sut in fund si ziceai HEP. Daca respectivul apuca sa zica HEP, il primeai inapoi (de regula mai tare).
    Masinutele de fier, spre ’89 aparusera unele pe care le dadeai in spate si ele mergeau in fata.
    Elefanteii cu apa, siringile…
    Flori fete si baieti cind se insera…
    Sint nascut in’77 si sincer a fost cea mai frumoasa copilarie pe care mi-o putem inchipui.

  25. MariusIonescu
    January 8th, 2007 at 23:21 | #25

    in ziua cind a inceput revolutia.. am implinit 6 ani. imi amintesc (ciudat!!!) unele kestii f bine.. cum stateam inghesuiti in fata tv/ului si il vedeam pe “omu’ cu pulover”… habar nu mai am cine o fi fost.. roman sau dinescu?

    Omu’ cu pulover era Roman.

  26. Dan
    January 9th, 2007 at 12:21 | #26

    Am avut si eu bafta sa fiu nascut catre inceputul anilor 70, si pe deasupra am copilarit si la tara, si intr-un orasel de provincie… a fost o copilarie desprinsa parca din povestile sadoveniene, cu porumbei, gaini, purcel si catel…

    Imi amintesc cutremurul din ‘ 77, cand ma uitam la un film american din care nu intelegeam nimic ptr ca unchiul care ma tinea in brate adormise si nu s-a trezit decat atunci cand casa a inceput dansul ei… apoi, uniforma portocalie de soim al patriei cu cravata ei albastra… primiul meu snur rosu de comandant de grupa sau cel galben, de detasament… Sirurile de elevi in curtea scolii, pe clase, asteptand sa intram ordonat in scoala…intai clasele mici si apoi clasele mari… si ii invidiam pe cei dintr-a opta ca mai aveau 5 minute in plus de stat in curte, unde jucau fotbal cu castane.

    Am prins atat perioada in care la Alimentara din colt atarnau siruri dese de salamuri si muschi tiganesc, gaini mari si galbene si branza in galantare, iar la Gostat se gasea marmelada in cutii de lemn sau compoturi de la CLF, dar am si stat de la 4 dimineata la coada tinuta de cu seara de mamaie la lapte, ptr ca nu se dadeau decat 2 litri de lapte (in sticle cu gatul larg), 2 borcane de iaurt si un pachet de unt de persoana. Painea rotunda, neagra, de 4 lei si 50 bani o luam pe cartela (jumatate de paine de persoana pe zi), imi aduceam aminte ca pandeam sa fie madam Brujban ptr ca intotdeauna taia jumatatea de paine mai mare (eram coleg de clasa cu baiatul dansei).

    In fiecare an, incepand cu 15 septembrie pana pe 1 octombrie, mergeam in practica la struguri. Plecam din curtea scolii si marsaluiam incolonati pe dealuri, unde ne luam “randul” in primire si nu ne zoream deloc sa ne facem norma de galeti de struguri culesi, ba dimpotriva, ne bateam cu struguri sau bolovani… Eram si platiti ptr asta, 75 bani de galeata, astfel incat la sfarsitul practicii intotdeauna aveam cca 50-75 lei, cu care invariabil ne luam o mingie de 17 sau 35 lei si o pereche de bascheti sau tenisi chinezesti, mirosind puternic a cauciuc si panza… Ultima practica am prins-o in 1989, in clasa a 11a, si am fost la ceapa :)

    In liceu, facut in alt oras, am stat la internat, am prins serviciul la cantina sau plantonul pe palier, pedagoga si nenumaratele inovatii sa o pacalim si sa tragem chiulul in loc sa iesim la munca patriotica de adunat hartii sau frunze in jurul caminului. Penele interminabile de curent, cozile de la cantina, felia de 80g de parizer si invariabilul ceai cu melasa care ne indulcea diminetile… dar si ceasurile cu 8 melodii care costau o gramada de bani, revistele Pif, Rahan, Cutezatorii sau Modelism.

    Revolutia m-a prins in fata televizorului, si imi aduc aminte de exaltarea cu care i-am chemat pe ai mei din fundul curtii, de la afumatoare, “veniti repede ca incepe!!!” ce anume, nici eu nu stiam, dar aveam senzatia ca ceva mare e pe cale sa se intample. Iliescu, Roman, Gelu Voican, iar noaptea se auzea artileria antiaeriana la unitatea de peste deal, Kaoma cu lambada la televizor… dupa 25 decembrie, drumul facut prin vifor si nameti pana la unitatea militara unde fratele meu statea de paza, cu 2 genti mari de carnati si caltabosi si incantarea soldatilor din corpul de garda cand am scos toate bunatatile alea si i-am invitat pe toti sa se infrupte… priveam cu multa uimire groapa sapata la marginea aerodromului unde isi avea postul fratele meu, si multimea de cartuse trase din fundul gropii.

    La inceputul anilor 90 au fost alte amintiri frumoase.. aerodromul pe care am zburat avioanele Zlin sau planorul IS, telefoanele publice albastre cu fise de 1 sau 3 lei, prima bacnota de 200 lei, primii vizitatori din straintate veniti cu ajutoare, programul de televizor mai mare de 2 ore pe zi, imi aduc aminte de primul film romanesc interzis pe vremea lui Ceasca, apoi blugii si gecile de blugi Pyramid, Coca Cola, sucurile Tec etc. Petreceam noptile in studentie jucand pe HC 85 sau pe 286 diverse jocuri (Elite, F18, Tetris). Apoi calculatoarele au evoluat, 386, 486, SX sau DX, 586 si in sfarsit, Pentium… Anii 91 sau 92 in Regie, cu marsuri prin zapada la miez de noapte spre Cotroceni unde strigam “Vrem lumina! Vrem caldura!”

    Ceea ce ma surprinde este multitudinea de amintiri frumoase din acea perioada, si cat de putine si amestecate sunt cele de dupa 1998… cu siguranta ma simt foarte bucuros ca le-am prins si trait pe toate, si nu ma consider deloc o generatie de sacrificiu, asa cum se vehicula in media imediat dupa revolutie.

  27. January 11th, 2007 at 12:51 | #27

    @soulfly

    Imi amintesc si eu febra masinutelor din fier sau “machetele care se trag in spate” :) Cei mai invidiati copii erau aceia cu rude in Germania, care primeau machete din fier “adevarate” carora se deschideau portierele si aveau sasiul din fier. Imi amintesc cum verificam fiecare macheta, cautand marca pe sasiu, Matchbox sau Hotwheels fiind cele mai apreciate. Acelea aveau suspensii pe care le testam pana la imbatranirea materialulul :) si erau mult mai robuste decat cele chinezesti, machetele saracului, cu sasiul din plastic si roti strambe sau cu imperfectiuni. Cei mai tari aveau seturi de machete, dupa 90 am fost si eu printre norocosii care aveau un set (mic e adevarat) dar de firma, pe care am refuzat sa le schimb indiferent de oferta!
    Machetele “care se trageau in spate” erau foarte populare, mai ales la scoala, unde faceam “curse” pe catedra sau pe banca cu alte masini rivale. Tin minte ca eram obsedat ca sa nu suprasolicit arcul si sa stric masina, pentru ca multa vreme aveam doar una singura, un Ford Mustang (chinezesc) care venise cu trambulina si jaloane.
    Poate unii isi mai amintesc de machetele de colectie Burago, italienesti, care se regasesc si azi in magazine, dar in 90 era nemaipomenit sa ai asa ceva, pentru ca toate erau retail, si in cutie era un catalog cu aproape toate modelele posibile. Apoi chiar si masinile de marime medie erau deosebit de bine realizate, li se deschideau toate portierele, iar la unele li se putea schimba directia din volan.

  28. January 11th, 2007 at 12:56 | #28

    Iar chestia cu mingile acelea din plastic!.. genial… nu uitasem de ele, sau poate, dar mi le amintesc foarte bine, si cred ca mai am pe undeva mingi de pe vremea aia :)) Si da, asa era, cele ieftine erau toate diforme si descentrate (in unele parti erau mai groase si mai grele) iar cele mai scumpe, care uneori nu se gaseseau erau rotunde, dar foarte tari pentru fotbal. Daca primeai o minge din aceea in fata de plesnea teribil mai rau decat un Artex.
    Imi amintesc cum imi desenam pe mingi diverse chestii, scriam nume de trupe, masini sau echipe de fotbal. La un moment dat aveam vreo 5, si nici una nu era rotunda!

    Cine isi mai aminteste jocul cu cercul zburator – era un cerc roz cu care lumea se juca la mare sau la iarba verde, iar eu ma jucam pe maidan cu prietenii pana ramanea intr-un copac sau la cineva in balcon, de regula la etajul 1!

  29. Iani
    January 16th, 2007 at 18:54 | #29

    Bicicletele astea Pegas cred ca erau branduite pe regiuni :-) eu stiu ca Pegasul care se “rupea” de la mijloc si al carui cui a produs accidente grave se numea Camping si mai era unul semi-inalt, Standard, un fel de MTB. Cel cu sea lunga nu mai stiu cum se numea, noi ii spuneam “cu coarne”, multumita ghidonului inalt, de chopper, pe care proprietarii il basculau in fata pana la nivelul rotilor si ii imbracau saua in blana mitoasa. Era o bicicleta buna de pierdut vremea… Semicursa ruseasca am avut si eu (Sputnik se numea!), am dat pe ea 1000 de lei unui coleg de liceu care a primit una romaneasca “cu piese franceze” (nu a facut o afacere buna). Unii ii intorceau la semicursa “coarnele” in sus si devenea o buna scula de naveta. Bicicleta buna la tara era Ucraina, care cantarea o tona dar era relyable si cu putina dexteritate putea fi condusa si de un pusti de 7 ani pe sub bara 😉 Tohanul era in schimb dezastru, avea frana aceea pe roata – iti trebuia o mana de 30 cm ca s ao poti actiona – si guma zbura cand iti era lumea mai draga. Cand te inflacarai mai tare si pedalai in picioare scapa lantul sau sarea torpedoul.. Daca Tohanul acela era fara bara, dadeai cu dintii in ghidon, daca era unul cu bara nu dadeai cu dintii…
    Altii isi upgradau Ucrainele sau Tohanurile punand pe furca un cui cu arc ca sa sune ca si “clichetul” de la semicursiere. Sau puneau pe spite izolatie de sârma care suna si “curata spitele”. Butucul osiei era curatat la randul lui cu o fasie de cauciuc. Cei mai destoinici, care aveau parinti soferi sau erau ei insisi soferi, le dotau cu oglinzi oversize, de la camion, si semnalizatoare actionate de o maneta de “Bucegi”, pusa pe bara, maneta de la care care daca omul zbura peste cap putea avea mari necazuri… Cat mi-ar fi placut sa trag si eu de o maneta dintr-aia!
    Pentru copii era la inceput “Mifa”, nemteasca, cu gume albe, sau “Pionier” o copie autohtona destul de reusita care a disparut ca toate lucrurile bune.

    Bicicleta cu motor de “Carpati” era un hibrid realizat in casa, iar Mobra era primul pas spre actiune al adolescantilor entuziasti. Nu se gasea benzina (cota era de 2 litri pe luna pt motorete) dar combustibil se mai gasea: de exemplu ceva chimicala pentru ucis daunatorii agricoli sau casnici, cu un miros cumplit, la 3 lei sticla. Cu tot numele agresiv (PLOTOX) nu era un NOS al epocii dar suficient pentru putina combustie.
    Ce vremuri!

    Licurici: am citit si eu cartea aceea de vreo n ori prin clasa a sasea-saptea, nu credeam pana acum sa o mai fi citit multa lume, fiind cam de nişă. Era despre niste copii din Croatia, nu mai stiu ce faceau dar tin minte ca erau doi politisti care le tot faceau necazuri Dordevic si …vic (?), nu mai tin minte de ce. Un search pe Google si am descoperit asta: http://bibliophil.bibliotecamm.ro/?s=catalog&f=3&cac1=1&cac1t=3&cac1v=Zora%20cea%20rosie%20si%20banda%20ei%20:%20roman

    Cu drag pentru toti,
    Iani

  30. katetter
    January 22nd, 2007 at 02:43 | #30

    va rog nu uitati de celebrele competitii de lapte gros din recreatia mare si de guma de mestecat gumela biscuiti berceni de desenele animate mihaela care totodata era si fata cu cea mai scurta fusta dela tv .in rest sunteti super tari bv

  31. Shadow
    January 24th, 2007 at 11:22 | #31

    Thq bamse.

  32. kingha
    February 2nd, 2007 at 15:39 | #32

    shi ce vremuri erau … shi tot fericitzi eram … :)

  33. Jambi77
    February 6th, 2007 at 15:02 | #33

    Frumoase vremuri………..
    Nici nu mai stiu cate geamuri a platit taica-miu babei de la etajul 1, geamuri care le spargeam tot timpul cand jucam fotbal. Faceam campionate de fotbal intre cartiere si tin minte ca tatal unui un prieten de la bloc lucra la fabrica de sticla si ne facea “cupe” pe care le inmanam echipei castigatoare. Tare-mi mai este dor de perioada aceea, de urmaririle prin subsolurile blocurilor din cartier, cu lanterne de alea patrate cu baterii ELBA :D. Cine avea lanterna chinezeasca era “foarte tare frate” :D.
    Mai duc dorul “expeditiilor” inspirate din Ciresarii, pe care le organizam in mare taina cu cateva saptamani inainte de data plecarii:) Spun cateva saptamani pt ca negocierea cu parintii era foarte greoaie desi nu plecam foarte departe de casa.
    Pe atunci nu exista Counter Strike, Doom, sau alte dracovenii. Noi jucam “pac-pac”, “hotii si vardistii”, “ratele si vanatorii”, “flori fete sau baieti”, “castel”, “prinsa”, etc. Jocuri interactive dom’le
    E bine ca exista un loc ca acesta unde ne putem aminti de vremurile de odinioara si unde ne putem impartasi “expierentele” copilariei. Foarte frumos!!!!!!!!

  34. maria.neag
    February 7th, 2007 at 13:29 | #34

    cum era cu strainii in comunism? faceau studentii arabi intr-adevar contrabanda cu ceva asa cum ziceu comunistii sau era doar o forma de a ne indeparta de straini. dupa revolutie au aparut casatorii cu arabii si lumea privea mireasa cu ochii mari “s-a casatorit cu un arab!”. daca stateai la bloc, era un adevarat subiect de barfa daca te vizita vreun strain…iar daca mai aveai si ciocolata din strainatate erai de-a dreptul suspect.
    care e de fapt atitudinea romanilor fata de straini ca nu reusesc sa inteleg. pe de-o parte suntem nationalisti si pe de alta dorim sa apartinem europei. nu e un sentiment recent. a aparut de mai multe ori in istorie inainte de comunism. vezi curentul poporanist versus francofilie, specificul national dupa o constitutie belgiana copiata intocmai si adoptata la romani, domnii romani stapani pe pamant versus dinastia de hohenzolern. nu exista o atitudine consistenta in istorie in ceea ce priveste strainatatea.
    comunismul, ce parere a avut fata de asta? la inceput a fost etapa internationala a comunismului in care clasa sociala era mai presus de nationalitate. ce s-a intamplat totusi in anii urmatori.
    cum percepeam noi strainii sub comunism?

  35. lorddarq
    February 13th, 2007 at 20:18 | #35

    Imi aduc aminte de toate, dar absolut toate cele amintite mai sus ! :) Prastia, tzaca cu coperte de caiete impaturite…. Schimburi de genul 2 masinute chinezesti pe un matchbox (erai cineva daca aveai matchboxuri) sau pe masinute cum se vindeau la sarbi, la care se deschideau usile ! :) mama ce vremuri… scunsa… cabane, cornete, jucatul cu masinute prin nisip, garaje si autostrazi ! “la furat” prin curtile din zona, cataratul prin copaci si alte alea ! Mama ce vremuri erau ! pacat ca astia de vin din urma habar nu o sa aibe niciodata cat de calumea se distra lumea pe atunci si fara calculator ! Mai tineti minte Macron one ? sau Voltron ? sau Sandy Bell ? seriale consacrate nu gluma !!! Bravo pt post ! Respecte !

  36. deea
    February 23rd, 2007 at 20:03 | #36

    Mai tineti minte de guma de mestecat “Turbo”?
    Eu cu fetele dupa ce plouua afara adunam melci si faceam intrecere cu ei..:)) ,aveam foarte multa imaginatie in ceea ce privesc jocurile, imi placea foarte mult sa ma joc prinsea sau ascunselea prin pivnita noaptea.Mereu cadeam si aveam genunchii juliti dar ce conta ma ridicam si fugeam mai departe.Aveam formatie si le imitam pe cele de la Andre,dadeam spectacole in fata blocului “gratis”:)))
    As da orice sa mai fiu macar o data copil si sa retraiesc acele vremuri

  37. nume required
    April 11th, 2007 at 19:47 | #37

    e foarte tare sau cool sau beton sau oricum povestea de mai sus, si chiar nu credeam ca o sa rad, sincer! dar m-a cam deprimat, pe bune ! am si terminat facultatea si chiar nu vreau sa fiu mare! si nici prietenii mei nu vor! … cozile la portocale , eclere cate doua de persona, inghetata polar, cozile la ulei in sticle de acasa, duminica baterea smantanii pt unt pt pachet la scoala, randul de la scoala, imnul de la camin, romica jurca, bicicleta (ma culcam, visam, si ma trezeam pt bicicleta), fuga la baie la mures care clar se lasa cu o cafteala , da merita se pare……… foarte multe!!!!!!! FELICITARI ! ideiile bune sunt prea aproape sa le descoperim!

  38. Antonia
    July 14th, 2007 at 21:51 | #38

    Mai tine minte cineva serialul Captain Power and the Soldiers of the Future? se difuza prin 91 cred…mai tin minte ca astea au fost primele “cuvinte in limba engleza” pe care le-am scris (pe peretele din camera fratelui meu) – “ceaptan pauar” :))) – aveam 5 ani.

  39. paul
    January 3rd, 2008 at 04:30 | #39

    eu tin minte ca puneam pahare de plastic rupte la spitele de la pegas, ca sa sune ca o motoreta. umblam pe langa gara sa adun pahare de plastic de pe la chioscuri si pe urma faceam schimb cu vecinii. eram vreo 9-10 si faceam un scandal enorm pe strada cand treceam cu “motoretele”. :)

  40. abcd
    April 15th, 2008 at 20:21 | #40

    Eu sunt nascuta in 87, si chiar daca nu am facut parte din soimii patriei, imi aduc minte perfect de toate jocurile, de laptele si apa minerala in sticle, de cum imi indesam 10 gume turbo in gura pana ma dureau ‘falcile’ etc.
    aaa – si ceva ce nu era trecut la sectiunea de expresii, sau ma rog, la desene animate! cand ne uitam la captain planet si inca nu intelegeam engleza – captain planet, inza hiro!!! :):)

  41. June 14th, 2008 at 11:12 | #41

    Vremuri frumoase, traiam mult mai sanatos.
    Sunt nascut in ’60, am prins destul din comunism, nu am fost membru, am refuzat, si mi-a daunat ( casa, categorie ), dar sunt fericit ca pot sa ma uit in ochii oricui fara sa-mi fie rusine.
    Clasa noastra politica ar trebui sa nu ridice ochii din pamint…

    De scrisoare de mai sus si de comentariile celorlalti ce pot spune ?
    Sincer, am citit totul pe nerasuflate, si ochii mi s-au umezit.
    Eu am avut norocul de a petrece toate vacantele la tara( cu adevarat la tara, nu la Snagov.
    Plecam dimineata de acasa , la pescuit, sau la inot, nu mincam nimic, imbracat cu un chilot si un maieu, descult ( ce bine este descult), iar pe marginea baltii, ne stringeam 10, 20 de pusti, ce speriam toate gistele si ratele de pe balta. Mincam doar corcoduse, caise, prune, toate verzi, inca necoapte, si ma intorceam fericit seara acasa, la bunici.
    Vremuri de mult apuse, pacat ca cei ce au acum 7 -12 ani au ajuns sa nu cunoasca sensul multor nume : cal, magar, vaca, bivol, catir, caruta.
    Sau, dac le cunosc au o varianta originala cred ei : kal sau kl, karutza sau krutza.
    Bataie de joc generala. In oras, in transportul in comun, nu ai loc de ei sa respiri, sa mergi linistit, ca le urla manelele la mobile, vai de mama lor.
    Asta este generatia viitoare ? Asa arata viitorul tarii ? Despre viitorul tarii, referitor la ei pot spune asa : viitorul sumbru si incert al tarii.
    Sigur, sunt exceptii, ce pacat ca sunt putine.
    Salutari tuturor din old generation.

  42. mistique
    July 4th, 2008 at 16:51 | #42

    Ce vremuri au mai fost! Poate ca atunci nu ne dadeam seama cat de bine era sa fim copii , ne doream sa crestem mari sa facem fata altor provocari, experiente asa cum vedeam la cei mai mari ca noi.
    Aproape toate jocurile enumerate mai sus de colegii de forum le-am jucat si eu . Eram neobositi…fiecare secunda trebuia sa o consumam jucand ceva, daca nu aveam ce ne trebuie inventam altceva, nu stateam o clipa locului. Fiecare pauza era o repriza de fotbal cu rivalii de la B, fiecare ora de educatie fizica sau ansamblu sportiv era o noua confruntare era un alt meci (aveam pile si ne puneau orele in acelasi timp!!).Nu cred ca era o zi macar in an sa nu am ceva julit sau scrantit(din fericire nimic rupt).
    Tin minte ca in generala nu aveam o zi libera luni de zile.Pe atunci iorarul era de 6 zile pe saptamana , aveam aproape zilnic 6 ore/zi. Duminicile erau si ele “lucratoare”.Serbarile erau la ordinea zilei:24 ian , 26 ian(ziua lu` tovarasul) , 1 matie , 8 martie , 1 mai (ziua muncii), 2 mai(ziua tineretului) , 8 mai(ziua partidului) , 9 mai(ziua victoriei), etc , apoi urma avalansa de olimpiade:cam 4-5 la faza pe scoala, vreo 4 (daca nu se suprapuneau datele) la faza pe oras si cel putin 2-3 la faza pe judet, toate duminica. Daca din greseala mai ramanea o duminica libera atunci sigur aveam meci de fotbal sau handbal cu o alta scoala sau vreun simultan de sah…Luni o luam iar de la capat…nu stiu daca azi as mai avea asa energie.
    Ma uit la copii de azi, nu cred ca fac 500 de metri pe zi pe picioarele lor si apoi se intreaba de ce se ingrasa asa.
    Mult hulita practica agricola de la inceputul anului scolar , nu era o asa mare nenorocire :invatai de mic cum se munceste (niciodata nu ni s-a impus vreo norma), mancai fructe sanatoase cat doreai si eventual mai duceai si acasa o galetusa din care parintii faceau “provizii” de gem si compot pentru la iarna. Tin minte cum plecam dimineata curat imbracat in treininguri albastre supraelastice iar seara ne intorceam de parca facusem razboiul :numai praf lipit de noi cu ajutorul sucului ce se scurgea din bataile cu struguri/prune/rosii . Cam la o saptamana trebuia sa schimb si galetusa crapata care isi dadea sfarsitul obstesc dupa ce era folosita cu rol de scaunel sau de bara de fotbal! Am baut apa din orice fantana intalnita in cale , de la orice izvor neamenajat din vie sau livada , printre broaste suu mormoloci si n-am avut niciodata nimic.
    Mi-aduc aminte ca intr-a opta (1987) am strans din munca de la practica cam 200 de lei pt 3-4 saptamani, suma fabuloasa pentru acea vreme pentru un copil. Aveam si noroc caci mereu mergeam la IAS la cules unde se platea mai bine (mama colegului meu de banca era directoarea scolii si aranja asta!), pe cand altii alternau IAS-CAP si abia scoteau 100 de lei. Banii evident se duceau pe 1-2 mingi, si bani de bilete la film ce ajungeau pana la Anul Nou cand faceam rost de altii:)(doamne ce nebunie era atunci la cinematografe, chiar daca erau filme destul de slabute sala era full). Tin minte ca intr-un an am cumparat un joc de fotbal cu “nasturi” pe care scriam cu carioca numerele fotbalistilor preferati si faceam campionate cu vecinii , asta dupa ce in prealabil “terenul” de joc l-am schimbat din foaia aceea de carton , acum jucam pe masuta de voiaj acoperita cu PAL melaminat cu care plecam in vacante la munte si la mare.
    Am avut de la 8 ani bicicleta “Pionier”. Nu cred sa fi ramas un drum sau o cararuie pe care sa n-o fi umblat cu bicicleta aia pe o raza de cativa kilometri. O bicicleta foarte rezistenta si care a mers impecabil pana cand am coborat o panta f inclinata venind de la bunicii mei si cand m-am ambitionat sa nu “tin automatul” si am iesit pe aratura la o viteza destul de mare, facand ambele roti in forma de “opt”.
    Si multe , multe alte amintiri…poate am sa mai revin.

  43. July 29th, 2008 at 14:02 | #43

    Apropo de emisiunea Janei Ghiorghiu ii aduc aminte ca pe parcursul ei ti se dadea cate o litera si la sfarsit trebuia sa formezi un cuvant pe care il trimeteai la TVR astia faceau o tragere la sorti si premiul era o masina. Primul cuvant a fost mastodont si al doilea repercusiune (spre stupoarea alor mei care ziceau ca varianta corecta ar fi fost repercursiune) si mai departe nu mai tin minte. Prima masina castigata a fost un Fiat nu stiu decare gri metalizat. Tot asa din cate mai stiu eu conditia de baza era sa fii cu plata la zi a abonamentului la TVR si tin minte drama pe care am trait-o cand o cucoana a castigat un Olcit pe care l-a pierdut pentru ca nu era la zi cu abonamentul. Cam atat mai stiu despre emisiunea respectiva.

  44. ravic
    February 24th, 2010 at 01:20 | #44

    @Dan
    Filmul de la TVR din timpul cutremurului era bulgaresc :)

  45. Laura
    June 28th, 2010 at 23:52 | #45

    Fain ,f.fain blog.

  1. February 11th, 2010 at 15:18 | #1