Archive

Archive for December, 2006

Motocicleta Mobra

December 23rd, 2006

mobra_365465434.jpg

Da prieteni, acesta era Harley-Davidson-ul societatii socialiste. Erau mai multe culori, dar toate faceau cam acelasi zgomot. Remarcati ergonomia scanului :-)
Detalii pe http://www.mobra.home.ro

Tehnic

Mascota olimpiada

December 23rd, 2006

Moscova 1980:

DSC05690bwasdasd.jpg
Seoul 1988:

olympic_mascot_1988213123.jpg

Sport

ITB

December 23rd, 2006

troleibuzarticulat

UPDATE: intre timp linkul nu mai exista dar puteti gasi aici istoria RATB/ITB.

Pentru multe alte poze halucinante: http://www.ratb.ro/gallery.php

Pe strada

Papusi

December 23rd, 2006

Isi mai aminteste cineva de papusa “Olimpia” (numele era stantat pe capul ei, sub par, bineinteles)? Era blonda cu ochi caprui, imbracata in unguroaica, cred, cu rochita crem si sortulet din catifea grena si cizmulite rosii din “piele”.

Frumoasa foc!

Jocuri&jucarii

Bani 2

December 23rd, 2006

Baricada TV

December 23rd, 2006

Nu stiu cati dintre voi isi mai amintesc, dar era un post tv, aparut imediat dupa 1990: Baricada TV (afiliat cu editura baricada cred, sau de editura baricada stiu sigur, insa postul nu mai stiu exact cum se numea). Erau postere in oficiile postale, si imi amintesc un film de acolo: Spontaneous Combustion. Si alte filme de mana a 14-a (cel putin asa ar fi privite acum probabil) insa care la momentul respectiv erau super noi si interesante. Era in perioada in care a aparut si Twin Peaks in Romania.

Radio-TV

amintiri….

December 23rd, 2006

Va provoc la amintiri….

– Banane verzi tinute pe dulapul din bucatarie la copt.
– Dozele goale de Coca-Cola, pepsi, bere…etc, expuse pe dulap
– Roboteii din pachete de tigari straine goale
– O portocala mincata in jumatate de ora, decojita de toate cojile si pielitele si degustata pe indelete.
– Pif vs. Rahan. Sau, daca nu, benzile desenate din Cutezatorii.
– Practica in uzina vs. practica agricola.
– Bomboanele Cip, multicolore si mici cit o gamalie, care se mincau direct cu limba.
– Dropsurile chinezesti anti-tuse, care generau dependenta. Ca si lipiciul Pelican…
– Uniforma azurie de PTAP, cu bereta care putea fi purtata sugubat, pe-o ureche. Trageri (vorba vine… prilej de picnic UTC-ist).
– Catalogul Neckermann pe post de coffee table book, pe care-l rasfoiai in vizite si cu care te jucai jocuri de genul “alege-ti un singur lucru de pe fiecare pagina”.
– Plasele cu pagini din Neckermann, facute de tigani (plasele de Adi
erau de ocazie!)
– Cenaclul Flacara.
– Drajeurile cu dextroza Olimp.
– Negustoresele poloneze de la “nudisti”. Turistele est-germane (cica
veneau si suedeze, dar nu le-a vazut nimeni).
– Tenisii de Dragasani vs. baschetii chinezesti.
– Comandantul de unitate cu snur albastru (cel mai tare!).
– Focul din ultima seara de tabara.
– Brigazile artistice si de “agitatie”(?!).
– Ciocolata chinezeasca Golden Bee, cu o albina gigantica pe ambalaj.
– Televizoarele Venus, Diamant si Sport. Telecolor!!!
– Album duminical. Gala desenului animat. Cascadorii risului.
– Orele de dirigentie, orele de constitutie, orele de economie politica.
– Cacao (sau ce-o fi fost…) indiana Maltova mincata direct din
> borcan, cu lingurita.
– Glucoza “din fabrica” – cu textura de sapun, dar care macar nu-ti
spargea dintii.
– Pufarine.
– Orasul strabatut pe jos in creierii noptii si prin nameti pentru ca ai pierdut ultimul autobuz plecind de la un “majorat”.
– Coniac albanez, vodca poloneza, vermut Mamaia.
– Carpati vs. Bucegi (“Moartea pe schiuri” – ce vilva au facut cind au aparut, toata lumea se inghesuia sa le cumpere pe motiv ca nu puteau fi mai proaste decit ce se gasea deja pe piata…).
– Cerneala Pescarus (pentru norod) vs. cerneala Pelikan (pentru “premianti”).
– Zanganitul navetelor cu sticle de lapte la 5 dimineata. Tata cobora
boscorodind (isi lasase de cu seara plasa cu sticle la o coada virtuala in spatele magazinului)
– Fotbalul cu fise pe catedra. Tabloul “lui” deasupra catedrei.
– Matricola si bentita.
– Peisaje decolorate si acoperite de rahat de muste in compartimentele
de tren, in camerele de hotel si in scara blocului.
– Radioul Gloria, cu nume de orase exotice pe cadran unde ascultai
cotele apelor Dunarii, “Moldova Veche (cu accent pe primul “o”) baisse cent centrimetres…, corul Madrigal, teatru radiofonic si, bineinteles,
“Aici Radio (pauza scurta) Europa Libera”.
– Metronomul lui Radu Teodoru vs. topurile lui Andrei Voiculescu.
– Pick-up-ul cu placi din Bulgaria vs. magnetofonul rusesc Majak
– Blugii cu fermoar cusut peste tiv ca sa nu se zdrentuiasca.
– Cipicii crosetati din macrame vs. espadrilele cu talpa de sfoara.
– Cravatele din piele de la Fondul Plastic (basca, toate celelalte orori
de la Fondul Plastic…).
– Bicicleta Pegas cu coarne vs. semicursiera Turist.
– Gumela vs. guma chinezeasca in foita de orez.
– Mihai Constantinescu, Marius Teicu, Olimpia Panciu, Eva Kiss, Gil
Dobrica, Marian Nistor, Marina Scupra.
– ABBA vs. Boney M.
– Circuitul casetelor video in natura.
– Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in vacanta.
-Raftul cu scule in portbagajul fiecarei Dacii.
– Apa calda de ziua lui, de ziua ei si de 23 august.
– Bateria de la masina carata pina sus, in apartament, ca sa ai lumina
pentru teme.
– Fondu’ clasei.
– Fier vechi (?), castane (?!), sticle si borcane (“atita-ti trebuie,
sa-mi iei borcanele de muraturi!”), maculatura (ideal, cartele perforate de
calculator, ca trageau greu la cintar).
– Careul din prima zi de an scolar.
– Uniforme zdrentuite in ultima zi de liceu.
– Jurnalele dinaintea filmelor de la cinema (cine-si mai aduce aminte
despre ce era vorba in ele?…)
– Elevul de serviciu pe scoala.
– Elasticu=27 sarit pina la pierderea cunostintei.
– Nectarul bulgaresc (“bea-l cu apa minerala, ca e prea gros, o sa ti
se opreasca in git…”).
– Caramelele bulgaresti vs. bomboanele cubaneze.
– Nita & Nastasescu. Revista de fizica & chimie.
– Comentarii la romana.
– Ciorapii flausati (ideal cu trei dungi).
– Maieurile de plasa chinezesti, vopsite si purtate peste tricou de alta culoare.
– Ceasurile Raketa.
– Aparatele foto Smena.
– Apa minerala Aurora, cu sedimente (“e buna, are fier, minerale…”).
– Tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa zica).
– Frucola vs. Brifcor vs. Zmeurata.
– Patinele cu rotile (patru, ca la masina).
– Pungile de un leu.
– Serialul “Liniile maritime Onedin”.
– Cupa Campionilor Europeni.
– Dumitru Prunariu.
– “Povestiri istorice” vs. “Legendele Olimpului”.
– Winnetou vs. Old Shatterhand.
– Caciulile rusesti din blana de iepure.
– Caciula de dama tip “burlan”, jambierele multicolore, mania
tricotatului.

D-ale vremii

Mentosane şi ciubucuri

December 23rd, 2006

mentosan_46456453.jpg

Parcă “Mentosan” scria pe pachetele alea cilindrice, nu? Conţineau până-ntr-o duzină (nu ştiu numărul exact) de pastile rotunde, albicioase, cu gust de mentă, care se sugeau. Erau destul de tari şi, în acelaşi timp, fărâmicioase. Ambalajul avea două straturi: primul era din hârtie ordinară, cu ceva verde pe ea; al doilea era o foiţă de hârtie albă, ceva mai subţire, în care erau învelite pastilele.

Nu erau la fel de căutate ca gumele Turbo, de exemplu, da’ ţin minte că eu nu le-aş fi zis nu. Că au fost destul de populare o arată şi faptul că numele lor a devenit, în limba vorbită, substantiv comun: mentosan, mentosane. Se mai vând şi acum – ţin minte că ultima oară am văzut aşa ceva la… Sala Radio -, într-un ambalaj similar cu cel vechi, la un preţ derizoriu (până-ntr-un leu nou). Am gustat şi nu mi s-a părut că au acelaşi gust ca înainte. (Dar chestia asta o spune toată lumea când compară experienţele gustative de acum cu cele din trecut – deci cred că e mai mult nostalgie.)

Şi încă o chestie de care n-am citit până acum pe site: aşa-zisul ciubuc. Cel puţin aşa i se spunea în centrul Moldovei (Bacău, Neamţ, Iaşi – zona aia), dar cred că în alte părţi era cunoscut sub alte denumiri, pentru că nu era un produs standard al “economiei de stat”. Îl vindeau ţigăncile. Nu ştiu cât costa, dar nu cred că era mai mult de 2 lei. Era un băţ lunguieţ din caramel (?), împletit din 2 fire – unul alb şi unul roşu -, care se sugea. Venea el învelit în celofan transparent, dar sunt sigur că era produs prin mijloace “artizanale” (deci era un produs complet “neigienic”). Era tare la început, dar se înmuia şi devenea lipicios dacă îi scoteai celofanul.

Alimentare, Dulciuri

De unde vine HEPA?

December 23rd, 2006

Are cineva idee de unde vine strigătul hepa? Am auzit de el de la oameni care au copilărit în alte regiuni decât mine. Pe la mine (centrul Moldovei) nu ţin minte să fi avut alte strigături în afară de literarele şi lipsitele de imaginaţie pârtieee sau (faceţi) loooc

Expresii, Jocuri afara

Mobilier urban

December 23rd, 2006

cos11_3464564.jpg

Autogara Ploiesti SUD

Produsul design-ului romanesc de factura spontana produs produs in serie limitata, disponibil doar in locatii selectate/selecte
Unghiul ales pentru inclinarea cosului este unul optim pentru functionarea la maximul potential.

http://urbanfurniture.wordpress.com

Locuri, Pe strada

seriale

December 23rd, 2006

stie careva cum se numea serialu’ ala difuzat pe tvr (parca) in care 1 familie renunta la servici (parintii) si pleaca cu caine cu tot in provincie si au tot felu de aventuri p-acolo….

Filme

Nils Holgersson & Les Misérables

December 23rd, 2006

Aveam vreo 5 ani şi stăteam la bunicii mei la ţară.. şi unica distracţie iarna, era să mă uit la ora 18.00 la “Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” pe Tvr1.

După ceva timp au început să difuzeze şi “Les Misérables”..

Desenele ăstea animate mi-au rămas întipărite în minte şi în suflet.

Desene animate

despre film

December 23rd, 2006

Totul a inceput de la filmul “Fantoma lui Barba Neagra”, vazut intr-un atelier mecanic, la scoala 7 din “placutul si cochetul” cartier iesean Alexandru cel Bun. Filmul era proiectat in conditii primitive si incomode. Nici nu stiu daca am platit bilet, tot ce stiu este ca stateam langa o menghina si langa un polizor. Stiu cu precizie ca nu am inteles nimic din acel film, asa cum imi este proaspat si acum mirosul de ulei ce imbiba toate minunatele mecanisme din acel atelier-scoala…

Apoi totul a continuat prin descoperirea cinematografelor iesene Victoria, Republica, Tineretului – care era o dulce paragina -, si Copou. Biletele costau intre un leu si jumatate si trei lei. Cu inca doi lei puteai cumpara si seminte… Sunt martor ocular ca la anumite filme salile erau nu pline, ci burdusite. Era atata lume ca in caz de un incendiu sau orice alt eveniment neprevazut, s-ar fi produs un dezastru. Sa fi fost in Romania acelor ani o generatie de cinefili, mare iubitoare de arta? O generatie, desi rafinata, dispusa sa se calce in picioare pentru Raj Kapoor (vedeta filmelor muzicale indiene) sau Alain Delon (maximul de frumusete masculina, care in plus la noi a “dat” numele si unui pardesiu purtat de toate mamele si domnisoarele ce aveau o mie de lei in plus…). Simplu, raspunsul, cred ca-l stim cu totii, el se afla in lipsa tuturor canalelor de televiziune ce sunt astazi si in lipsa computerelor inca neinventate in forma ce o stim azi, si in lipsa aparatelor video (aici trebuie amintite serile si noptile pierdute prin apartamente inghesuite, stand cuminti si cu ochii rosii, sorbind vocea Margaretei Irinei Nistor, si luand cunostiinta cu Bruce Lee).

Amintirile imi spun ca aglomeratia cea mai mare se producea la filmele indiene, si asta si pentru ca populatia de etnie romma participa din plin. Pentru ce atata inghesuiala? Poate pentru ca ne regaseam in personajele de pe marele ecran, adica saraci, cenusii, melancolici, iubareti, parasiti, orfani, neintelesi, indaratnici, hoinari. Sau poate ca ne ingramadeam cu toti sa vedem cum altii pot fi mai saraci, mai dezbracati, mai nefericiti, mai chinuiti, mai flamanzi ca noi. Si cum ei, surpriza, desi lacrimeaza des, gasesc puterea de-a canta, (ce minunata lectie politica). Cred ca “aluatul” si “ingredientele” acestor filme, hraneau nevoia de “abandon”, de “mahmureala”, “de chef”, ale poporului “truditor”. Sau poate ca totul se reduce la: “vedeam ceea ce ni se dadea”. Filmele industriei cinematografice indiene erau mult mai ieftine si mai “inofensive” in comparatie cu cele produse de Hollywood.

Da, era vremea cand si eu plangeam inaintea “Vagabondului”, a “Lantului Amintirilor”, inaintea vocilor orientale si maslinoase. Dar nu m-a tinut mult, se nascuse “Star Wars” (Razboiul Stelelor). Trilogia care a revolutionat gusturile mele adolescentine. Sigur, astazi stiu, in acea vreme eu vedeam finalul… iar ca “inceputul” a fost realizat la aproape 30 de ani distanta de “final” e cu adevarat poveste hollywoodiana.

Trecut-au anii… Incepusem sa cunosc putin, putin, si cinematografia romaneasca. “Portile albastre ale orasului” e un film care a ramas in memoria mea pentru prestatia lui Ion Caramitru si pentru coloana sonora semnata de Doru Stanculescu: “Hai, hai, pe sub flori ma leganai…”, (Doru Stanculescu este unul dintre primii folkisti romani). Filmul e facut dupa un roman de Eugen Barbu (Soseaua Nordului) si are ca subiect insurectia armata de la 23 august. Subiect mult iubit de comunisti, data de 23 august 1994 fiind “sanctificata” si falsificata. Discutatul romancier a fost deseori acuzat de plagiat. A condus revista “Saptamana”, revista prin care Securitatea “impungea” sau denigra personaje din lumea literara romaneasca. El poate fi descoperit ca scenarist al altor filme, de fapt o serie numita generic “Margelatu“, in care Florin Persic avea rolul principal alaturi de Marga Barbu (sotia lui Eugen Barbu). “Portile albastre ale orasului” retin ca se termina intr-un ton oarecum cenusiu, asta in cinematografie se poate considera ca e fara happy end. Si urmatorul film care imi atrase atentia se termina trist, “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, cu Amza Pelea. Actorul este mai degraba cunoscut pentru personajul comic – de televiziune si apoi pe marele ecran – “Nea Marin”, dar si rolurile din filmele “serioase” le-a interpretat excelent.
Cat despre mine si “aventurile” mele se vede ca in lipsa unor criterii de selectie in vizionarea filmelor eram atras de titluri, de cativa actori care in micul top personal ocupau locuri fruntase, in final, dar mult spre final, de subiect. Recunosc ca vedeam putine filme, si desi vedeam putine, o faceam de-a valma (asemanator primilor ani de lectura, cand se citeste, pe rupte, tot). Industria cinematografica romaneasca ma facea sa rostesc si eu, in diverse imprejurari, prin cartier, celebrele replici: “Nu trage, don Senaca, sunt eu, Lascarica!” din filmul “Cu mainile curate”, “Was ist das sicriu?”, cu raspunsul “Mata!”, din “Pistruiatul”. Filmele “de actiune” sau istorice imi pareau bine realizate, dar astazi stiu, nu respectau adevarul istoric, ci “adevarul” necesar, pasager, de folos propagandei de partid. Ramane de stabilit daca Sergiu Nicolaescu avea curaj cand in filmele lui vorbea (evident negativ) despre legionari sau cand pe peretii Qesturii (din Pistruiatul) se putea vedea portretul (de tinerete) al Regelui Mihai.
Ma prindea aceasta propaganda in mrejele ei? Intram in acest joc ce impletea portiuni de istorie respectata cu alte portiuni de istorie mistificata? Si da si nu…

Daca ar fi sa fac un rezumat a celor scrise, as sublinia urmatoarele, copil fiind sorbi aproape 100% mesajul vizual. Nu vezi decat “realitatea”actiunii”, crezi nemijlocit ceea ce vezi. Ceea ce vezi se intampla cu adevarat, iar tu participi prin suspine si emotii… E varsta care “nu poate” vedea balbele, taieturile de montaj, cadrele prost luate. Imi aduc aminte ca inaintea spectacolului cand lumina se facea, incet, incet, mica, se batea din palme (ca la teatru). De ce? Cui? Intrebari care vor ramane fara raspuns.

Cinema, Filme

Din categoria….ce ascultam asta seara…

December 23rd, 2006

punguta_cu_2bani.jpg

Ma uitam recent prin lucrurile stranse de prin casa o data cu mutatul si peste ce dau…placile cu povesti si muzica ce le ascultam cand eram mica….sau putin mai mare…cat si peste colectia de suflet a lui taica-mio :D. Asa ca…ia uitati aici:

-La categoria povesti:

  • Fratii Grimm:Scufita rosie; Acul, fusul si suveica; Muzicantii din Brema; Frumoasa Asenel; Vartelnita fermecata
  • D-ale lui Pacala
  • Ion Creanga: Ursul pacalit de vulpe; Punguta cu doi bani
  • Gagaga si alti cativa
  • H.C. Andersen: Hainele imparatului; Fetita cu chibrituri; Amnarul; Degetica
  • Familia Chit-Chit

-La catgoria muzica:

  • The Beatles-High voltage
  • Vitesse-Keepin me alive
  • Stefan Hrusca
  • Romante
  • Muzica populara

Desene animate, Muzica

Napolitanele Carmen

December 23rd, 2006

Va mai aduceti aminte de napolitanele Carmen ? Pachetul era lung de vreo 15 cm si lat de vreo 10, iar pe ambalaj era cu o dansatoare spaniola care avea o rochie cu galben si rosu…. Erau cu cacao, late cam de doua degete si foarte subtiri. Cele mai bune napolitane pe care le-am mincat vreodata. …Eu sint mare amatoare de napolitane si tot incerc diverse marci, doar-doar voi regasi acel gust…. Slabe asemanari…Poate ca e doar gustul copilariei….

Alimentare, Dulciuri

camasa de pionier

December 23rd, 2006

cumpar camasa de pionier ,de marime mai mare,snur de grad de culoarea albastra si insigna standard de pionier. Oferta trimiteti pe mail:

xavax@freemail.hu

Uniforme

23 august

December 23rd, 2006

23august_43645645.jpg

Amintirea mea de 23 august este din anii 1953-54.Eram pioniera, in Bucuresti. Am fost “recrutata”, in vacanta fiind, sa particip la o sceneta in cadrul defilarii de 23 August. In piata Stalin, vis-a-vis de tribuna centrala (a lui Gheorghiu-Dej), intr-un anumit moment al paradei, apare un tanc rusesc eliberator. Pe el sedeau citiva soldati sovietici. Un grup de femei,barbati si copii (eu fiind unul din ei), rasar dintr-o strada laturalnica, fug in intimpinarea lor cu flori si strigate de bucurie.Un soldat ridica in brate un copil (nu eu, care eram cam plina), si alaiul iese din scena. Dragut, nu?

Obligatii cetatenesti

bonul de carne

December 23rd, 2006

Acesta era! Simplu, nu-i asa? Il primeai lunar, atunci cand ridicai uleiul si zaharul, dupa care erai liber sa cauti ca un nebun prin tot orasul, o luna intreaga, un loc unde sa “bage” pui. Cand il gaseai, desigur dupa coada de rigoare, ridicai in contul acestui bon 1/2 kg de carne pui/persoana. Pe luna. Sigur ca, in general, statea la coada un membru al unei familii de 3-4 persoane si avea asupra lui toate bonurile, asa ca putea sa ridice un pui intreg. Trai pe vatrai! Se indopa familia ca beizadelele. Si nici nu se termina bine puiul, ca HOP! luna urmatoare…alt bon, alta coada…alt zaiafet…

Alimentare, Mancaruri

Pionierii Cartoon-Network-ului

December 23rd, 2006

cartoonnetwork_logo_4334252.gif

Mai tineti minte care erau primele desene care puteau fi vazute pe Cartoon Network?

Cand a venit MAREA TRANNSFORMARE de trecere la televiziune prin cablu, in capul meu desigur exista un singur post care se detasa in ultimu hal ca importanta- ala care dadea numai desena animate. Parea prea frumos sa fie adevarat, dupa regimu tvr-ist de 1 serial pe zi (cu pauza in weekend parca), era ceva coplesitor de atractiv. Nu zic ca regimu tvr-ist era nasol, in fond cu cat primesti mai putin, cu atat savurezi mai mult, dar sa fie un post NUMAI (sau aproape numai, ca era TCM sau cum se chema programu ala de noapte cu filme vechi) CU DESENE era de neconceput.

Din cate tin minte, parintii mei au pus cablu cu vre-un am mai taziu decat “boom-ul televiziunii prin cablu” (stiu ca majoritatea cunostintelor aveau deja), ca atare s-ar putea sa nu stiu chiar primele seriale difuzate, dar din cate imi aduc aminte (adica f putin) ar fi urmatoarele:

1 Plastic man : cu eroul ala care isi lungea mainile si nu numai. stiu ca avea si un “sidekick” pe care e posibil sa-l fi chemat Plastic Boy, da’ nu mai stiu
2 era un serial cu un fel de maimute ceva care traiau in copaci si aveau case si “amenajari” p’acolo. Era parca si alt tip de animale, dar rele, care traiau in zona de jos a copacilor…si aici s-ar putea sa imi imaginez eu

3 Scooby Doo :nu m-au amuzat niciodata , chiar ma enervau (ca si Power Rangers, alt serial de succes care nu il puteam suferi)

4 Familia Flintstone : era nebunie cand dadeau pe tvr, dar pe Cartoon nu ma prea atrageau

5 era un serial pe care stiu ca il vedeam la verisoara mea pe cand nu aveam cablu, si era cu niste tipi care aveu un fel de hamuri cu mecanisme (stiu ca ieseau niste cabluri din hamurile alea si faceau rapel printre stanci) . Desenele astea erau difuzate intr-un program cu accent baietesc numit ceva gen “power-zone”.
Cam atat imi aduc aminte, dar sper sa stiti voi mai multe :)

Care au fost serialele prin care ati trait “socu televiziunii prin cablu”? Trebuie sa fi fost un soc, in fond serialele date de tvr erau din anii 80 iar astea pe cartoon erau contemporane si nu prea erau genu japonez telenovelist cu poveste care se leaga

Cam atat, sper sa ia amploare post-u :)

Desene animate

Carpetele

December 23rd, 2006
carpeta_2_33353464536.jpg
carpeta_53464536.jpg

Cine le mai tine minte??
Mai exista si azi in multe case…. fiind probabil cele mai ” chicioase” chestii din lume…

Sa nu uitam variantele cu doi pauni perfect simetrici, rapirea din Serai, (omniprezenta… a primit-o mama la nunta…. era ceva……), una cu un dans flamenco parca, un tigru in coborare de pe stanca,… diverse pisici….etc… oricum sunt super tari…..

Obiecte decorative

Mesaj de la andy williams

December 23rd, 2006

elba_43634574.gif

Stimati prieteni, Am gasit pe aici acest blog si va spun sincer ca mi-a mers la inima. Sunt nascut inainte de 80 si anii 80, despre care se vorbeste cel mai mult aici sunt intr-adevar o parte din mine si imi amintesc de multe ori de simplitatea copilariei de atunci. Ca orice copil imi doream multe, chestii si bazaconii fel de fel, cateodata le luam si le ascundeam, rar le foloseam.. Voiam masini teleghidate (impropriu spus, ca aveau un cablu de doar un metru si nu aveai acces cu ele mai stiu pe unde). Voiam ceasuri cu display digital si melodii, care starneau invidia si respectul colegilor de clasa. Doream sa fac multe, chestii de tot felul, sa inventez daca se poate orice. Bineinteles, ca orice baiat, ma axam pe chestii care tin de tehnica, in special electronice, dar toate se rezumau la a conecta un bec de lanterna la o baterie si totul inglobat intr-o chestie cu multe fire, sa para complexa, desi doar doua din ele aveau importanta functionala. Asta pentru ca nu erau posibilitati, dar acestea aveau farmecul de a fi construite de mana mea si e doar a mea. Mai incercam, nestiind atunci de diferentele de tensiune electrica sa conectez fel de fel de nebunii la reteaua electrica de 220V, cum ar fi motorasele de masinute teleghidate, descrise mai sus. Nu reuseam mare lucru, doar un POC veritabil si ceva fum. Voiam altceva totusi, dar aveam in vedere ca pe piata nu se gaseau decat bateriile ELBA, care se descarcau in 5-10 minute de folosire si stiam ca acolo (la priza) se gaseste o sursa de curent inepuizabila. Nostalgie… asta mi-a venit deocamdata in minte si asta am scris, daca imi mai aduc aminte de ceva scriu din nou.
Si inca ceva… cei care aveti pe acasa ceva reviste gen Cutezatorii, Start pre viitor, si altele din astea din anii aceia, scanati-le si puneti-le aici sa ne aducem si noi din cand in cand aminte de ele..

Jocuri&jucarii

Sclava Isaura

December 15th, 2006

Sclava Isaura – prima telenovela difuzata la noi

Filme, Radio-TV

Generaţia X

December 13th, 2006

De o vreme circula pe net acest email (mai vechi, e adevărat), care mie mi se pare esenţa a tot ce este pe acest blog şi un rezumat al vremurilor pe care noi, cei care subscriem, le-am trăit. Rog autorul articolului să se “arate” ca să îi pot cita cum trebuie.

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.

Nascuti la inceputul anilor 80, sfarsitul anilor 70 vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de
copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de “dulce”.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s-a cerut) prietenia”, care inca roseam la cuvantul “SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu
fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…

Daca esti de-al nostru… Felicitari!

Adaug şi eu ceva din amintirile mele pe care mi le-a reîmprospătat articolul 😀

În 1988 cântam la şcoala “Ol’ McDonald has a farm i-a-i-aa-ooo”, cred că era singurul cântec englezesc pe care îl cântam, şi mai era “O brad frumos” pe care îl încercam în 4 limbi..

Şi acum îmi amintesc numărătoarea de la ‘scunsa – 10, 20, 30 .. Sutaaa 😀 .. cine nu-i gata îi dau cu lopata (la mine în zonă aşa se zicea). Mai jucam chestia aia de îi zicea “Ţările”, când desenam cu creta (n-aveam cretă din asta ca la tablă, ci bucăţi de BCA sau alte resturi de pe şantiere) un cerc mare în care desenam nişte ţări – îmi amintesc că unii îşi alegeau ţară Disneyland sau ţara lui Oz .. alţii pur şi simplu alegeau după cele mai tari naţionale de fotbal.

Fetele se jucau “elasticul” cu tot felul de scheme complicate, iar noi băieţii râdeam de ele mereu, iar singurul joc care îmi plăcea cu elasticul era “Cine mânâncă” .. 😛

Eu am prins jocurile pe TV alb negru, şi muream de curiozitate să ştiu cum e colorat Mario, cum arată color Battle City, Wild Gunman şi altele de pe consolele acelea de plastic ordinare. Organizam cu prietenii campionate de Mario şi Wild Gunman (se folosea un pistol cu care “trăgeai” în TV.. nici azi nu ştiu cum funcţiona) şi eram foarte mândru de “skillul” meu de pistolar.

La fel cu desenele animate. Habar-n-aveam cum arătau color, pe TV, Ţestoasele Ninja, până ce am văzut la un vecin care primise un TV color din Germania. Aproape tot Aventurierii Spaţiului l-am văzut alb negru, şi mult timp am crezut că uniformele alea roşii erau albastre. Pt mine Ştrumfii (the Smurfs, pt cine e mai tinerel) erau gri… auzisem că îs albaştri.. dar nu eram sigur până ce n-am văzut!
Vara eu mă jucam cu siringi de plastic cu care îmi stropeam prietenii de joacă şi când se îngroşa gluma, ne udam cu găleţile de la femeia de servici. Eram uzi leoarcă dar erau 38 de grade şi ne uscam repede, plus că alergam de nebuni. Azi cine mai joacă prinsa? Era şi varianta aia, prinsa pe cocoţate.

Prietenii îi chemam strigând la geam, exact cum scrie în articol… trezind tot blocul din “ora de linişte”. Jocurile erau foarte sportive, cele mai multe cu mingea – fotbal, handbal (după ce o câştigat ai noştri cupa mondială la handbal, s-au vândut toate mingile de handbal şi era foarte greu să mai găseşti una), tenis şi volei cu mingile acelea ieftine din cauciuc tare, ca plasticul. Apoi, cei care aveau “în spatele blocului” bară pentru bătut covoarele… ce chestie mi se pare azi… se jucau la bară tot felul de exerciţii, copiind-o pe Daniela Silivaş, “Milo”, sau alte gimnaste medaliate cu aur. Fetele îi provocau pe băieţi: precis tu nu poţi să faci cutare chestie la bară, na-na-nana-na!
Îmi amintesc luptele cu cornete, adevărate raiduri războinice prin zonă. Redute, cazemate, ambuscade de la etaj, din balcoane. Fabricatul de cornete era un meşteşug foarte apreciat, iar dacă erai bun, imediat îţi găseai mulţi prieteni. De regula a-ţi face cornete era sinonim cu sacrificarea caietelor de şcoală. Toţi băieţii aveau la un moment dat măcar un tub de plastic de 40-50cm, de “calibru” standard, pentru a putea refolosi muniţia, iar unii mai avansaţi tehnologic aveau tuburi duble cu ţintă şi locuri pentru cornete. Făceam concursuri de tipul cine poate trimite o cornetă pe bloc (de 4 etaje) sau cine poate să tragă în plasa de ţânţari a babei de la 3 sau 4… 😀 .. şi după ce îi ciuruiam bietei femei plasa, se lăsa cu ameninţări şi pâre la părinţi..confiscarea tuburilor, etc. etc… În afară de luptele balistice cu cornete, mai erau duelurile cu bâte şi vergi rupte din flora urbană. Unii îşi făceau arcuri, folosindu-se de elastic de la chiloţi. Alţii aveau mania prăştiilor. La un moment dat nu erai la modă dacă nu aveai o praştie de buzunar, care trăgea proiectile din sârmă izolată in forma de litera “V”.
Câţi dintre noi n-a avut bicicletă “Pegas” sau “Comoda”!?… Câte trânte am luat cu ea până am învăţat să “mă dau” cu ea, şi apoi nu fiecare copil avea biţă, cel care avea o dădea cu schimbul, pe ture, la prietenii de încredere… sau pe favoruri constând în abţibilde sau maşinuţe.

Nu-mi amintesc când eram mic, ca eu sau unul din prietenii mei de joacă să nu fi mâncat o bomboană scăpată pe jos. Sigur, nu mâncam tot de pe jos ca găinile, dar nu exista frica de “microbi”. Mâncam fructele nespălate, evident, direct din pom, şi adesea verzi. Sucurile (Brifcor, Cico) erau vara fermentate, dar erau bune pt că parcă aveau mai mult “sifon”.

Am făcut şi eu oracol, era o modă, şi da, m-am regăsit în articol… îmi plăcea de o colegă, dar îmi era ruşine să o cer “în prietenie” şi speram că după oracol o să îşi dea seama că pe ea o vreau de prietenă şi să facă ea primul pas. Aşteptam “reuniunile cu clasa” ca să ascultăm ultimele hituri, gen Ace of Base sau CC Catch… balade rock şi Maicăl. Atunci se legau prieteniile romantice şi se frângeau inimi.
Prin a 9-a, se povestea în budă de reviste porno, era un subiect atât de tabu, iar când un coleg a adus una, îi era aşa de frică de parcă adusese o bombă!
Îmi amintesc de primele telenovele – Sclava Isaura, Şi bogaţii plâng … şi evident de “Feriţi-vă de Măgăruş”. Nu ştiu nici acum ce a avut emisiunea asta atât de magic, încât a rămas aşa de întipărită în minţile noastre. Dar îmi mai amintesc de Abracadabra, primii ani.. , de Omide (cu regretata Anda Călugăreanu), Arlechino şi alte emisiuni pt copii pe care le aşteptam ca pe Moş Crăciun în fiecare sâmbătă dimineaţă. Îmi amintesc ce marcat am fost când l-au ucis pe Mihalea, prin 1993. Mai erau şi emisiunile acelea de duminică, gen Caleidoscop, sau acea emisiune infernală, 25 de ore (sau aşa ceva), care ţinea toată ziua, cu Jeana Gheorghiu şi încă un tip care era de la ştiri.

Şi da, legat de bancnote, se întoc vremurile! Ţin minte ce şoc a fost pentru bătrâni să vadă bancnota de 200 de lei, cu Enescu pe ea (cred, corectaţi-mă dacă greşesc), care a dispărut odată cu cele slinoase de 500 de lei, cu Brâncuşi, în două variante (pe gri şi maro). Recent am auzit că va apărea o nouă bancnotă de 200 de RON! 😀

D-ale vremii, Obiceiuri