In cautarea lui simili-simili
postat pe 26.11.2006 de Joc Secund
Am intrat intamplator pe acest blog si am citit o multime de mesaje nostalgice legate de cartile preferate ale copilariei. Intrucat cartea pe care am citit-o eu de zeci de ori in copilarie s-a pierdut fara urma si tot ce imi amintesc din ea sunt povestirile inedite, oarecum stranii pe alocuri – de pilda intr-una din ele personajul pozitiv era reprezentat de un omulet cu capul cat o roata de car, de culoarea mamaligii, in alta un iepuras rostea o formula magica pentru a iesi din bucluc, “simili-simili-bumbambec-hupcinec-pupcinec-momsa-cuec” – am zis sa pomenesc de ea in speranta ca cineva mi-ar putea da un indiciu pretios sa o pot gasi cumva, undeva.
Nu mai este nevoie sa precizez ca ar insemna enorm pentru mine.
Marta Cozmin – Degetarul de ceatza 🙂
Editura Ion Creanga , 1976.
Si mie imi placea la nebunie (si-acu imi place :p ), povesti super, ilustratii frumoase.
Nu gasesc nici un fel de informatii pe Internet in legatura cu “Degetarul de ceata “, chiar e cartea cu povestea aceea cu “simili-simili” ?
Multumesc mult, nu credeam ca imi va raspunde cineva, am sarit trei metri in sus de bucurie cand am gasit mesajul tau.
As vrea sa fac rost cumva de carte. Crezi ca ma poti ajuta ?
Multumesc inca o data.
uite aici poti sa o si cumperi. am vazut ca e chiar disponibila
http://bibliophil.bibliotecamm.ro/?s=catalog&f=3&ca%5Bc1%5D=1&ca%5Bc1t%5D=3&ca%5Bc1v%5D=Degetarul%20de%20ceata
http://bibliophil.bibliotecamm.ro/?s=catalog&f=4&codIDCarte=37532
sorry… am crezut ca e site de anticariat… mai gresesc si eu 🙂 dar, mai bine daca e site-ul bibliotecii… asa poate omu sa se duca, sa o rasfoiasca si sa vada daca intr-adevar aia e cartea 🙂
Joc secund, chiar aia e, cand am citit mesajul tau am luat-o din biblioteca si am transcris autorul, titlul, etc.Imi pare rau ca nu pot sa atasez o poza cu coperta sau chiar povestea cu iepurasul 🙁
Va multumesc mult, acum ca stiu cum se cheama si cine e autorul, imi va fi mai usor sa pornesc in cautarea ei…Poate ca o voi gasi intr-o zi. Daca nu, spre consolare, voi scrie un roman la fel de celebru precum cel al lui Proust 🙂
Va rog sa-mi dati de veste daca dati de ea pe net, din pacate eu locuiesc depaaaarteee de capitala, mi-ar fi mai greu sa o imprumut de la o biblioteca din Bucuresti, dar poate ca nu imposibil.
Stie cineva cat e amenda daca “pierzi” o carte ? 🙂
Glumesc, cred.
Mersi mult, misto blog, ne mai auzim noi.
De fapt, aia era biblioteca din Baia Mare :p
http://www.bibliotecamm.ro
Bafta! eu sugerez sa colinzi anticariatele, nu se stie de unde sare… iepurasul cu urechi de aur 😀
Dar de pumna-reta-puma-pi cu raspunsul tapi-tapi-re-un-jigri ce stiti? 😀
Era “Degetarul de ceata” de Marta Cozmin. Iar povestea cu iepurasul era “Iepurasul cu urechile de aur”. Inca mai am cartea. Nu ti-as da-o de tot, dar as putea s-o fotocopiez sau s-o scanez. Ce zici?
Zic asa : tare bine-mi pare ca Mos Craciun nu ma uita nici anul asta, chiar daca n-am fost eu prea cu minte…
Sa ai sarbatorile cele mai fericite cu putinta, sa intri in noul an voioasa si sanatoasa, si asa sa ramai an dupa an .
Mi-ai face o mare bucurie daca mi-ai trimite cartea in orice fel, scanata, fotocopiata…oricum ar fi, macar asa sa o am si eu.
As dori ei eu sa gasesc carte copilariei mele – Zora cea rosie si banda ei. Din pacate nu stiu autorul dar ii povestesc copilului meu toate aventurile de parca am citit-o ieri. As da orice sa o pot cumpara. Daca stie cineva mai multe amanunte …. Multumesc!
are idee cineva unde as pitea sa vad si eu…pe youtube sau alte posibilitati un episod macar din “racheta alba”…eram mic cand se dadea dar stiu ca imi palce teribil…
Sunt si eu in cautarea unei carti, o culegere de povestiri, foarte interesanta pentru varsta de 10 ani cati aveam cand o citeam…stiu ca o imprumutasem de la biblioteca scolii generale, se numea PANCIATANTRA. Are cineva idee de ea? a mai citit-o si altcineva?
De asemenea, caut cu disperare melodia din genericul de la emisiunea matinal de duminica dimineata, celebra Lumea Copiilor…Cred ca toata lumea cunoaste melodia: “Celor mari, celor mici, ne e draga tuturor, lumea copiilor…” Din pacate nu o gasesc, pe dc++ gasesti un fake, melodia fiind de fapt O lume minunata a lui M Constantinescu. Originalul insa este de negasit.
Astept cu interes un ajutor 🙂
si eu caut melodia cu “celor mari, celor mici, ne e drag tuturor, lumea copiilor !!!” Sper ca cineva sa-mi raspunda.
isi aminteste cineva de cartea cu pichiponti, mostrofonti si firlifusi? erau niste pitici. cum se numea oare?
http://uk.youtube.com/watch?v=5PS5Ui9TDx8
E aceeași melodie, oameni buni.
Pitziponcii erau Himpenchel si Pimpenchel,cred.Bestiali!!!
Pentru haibidu: Cartea cu pichiponti,mostrofonti, farlifusi..”Tartine cu vara si vant”..minunate povesti
Am o imensa rugaminte la voi, sa va uitati pe urmatoarele puncte si sa-mi salvati viata 🙂
1. Era o carte, cred ca poveste, cu poze, si tot ce mai tin minte este ca era vorba de “Piticul Cip”, sau Cipi, foarte vag, si daca nu confund rau, o poza era cu un pitic intr-un copac…
2. Aveam doua carti cu scurte povestiri or something, cu poze, una sigur era cu Broscuta Oac si cealalta nu mai stiu, dar erau cumva din aceeasi serie, cu acelasi format. Vag imi amintesc o patanie de-a ei cind isi punea parca o masca de gaze sau de scafandru, si o alta poza cu niste blocuri intr-un oras.
Stiu ca suna penibil, dar nu te pui cu crimpeiele astea de imagini ascunse in creier de acum 30 de ani… 🙂
3. Am citit prin prima parte a anilor 80 o carte, ori SF, ori fantasy, tot ce tin minte este ca un personaj era Ariel, si putea sa zboare…
4. Cine ma poate ajuta cu un borcan de iaurt (din ala in care spalam pensulele la ora de desen) si o sticla de lapte?
Isi aminteste cineva de “Plus Plumb” si “Piticul Cinabru”? Dupa parerea mea, sint doua carti foarte atipice, cred ca nu foarte cunoscute, si pe care (inca) le am. Pentru alti nostalgici, le pot scana.
Doresc sa aflu unde pot gasi si eu cartea “Degetarul de ceata”. Multumesc.
Ai gasit cartea aceia zora cea rosie si eu o caut daca o ai trimitemio si mie.
Vă rog să mă credeţi că abia acum, la vârsta 40 de ani, tot răscolind printre nişte rafturi vechi, am dat peste o carte de poveşti de pe vremea lui taică-mio. Se numeşte “Povestiri fantastice”, de E.T.A. Hoffmann, Editura Gorjan, Colecţia “Muncă şi lumină” 1943, cu traducerea în româneşte de Alexandru Philippide. Acolo am întâlnit povestea cu “piticul Cinabru”.
Cartea de mai sus reprezintă o colecţie de povestiri fantastice ale acestui autor german. Însă din punct de vedere epic, toate mi s-au părut răsuflate. Şi nu din cauză că n-aş mai fi copil şi că le-am citit abia acum, la 40 de ani.
În comparaţie cu ele, poveştile noastre populare culese de Petre Ispirescu sunt de 10 ori mai frumoase. Ca să nu mai vorbim de cele ale lui Ion Creangă.
Pentru cei doritori să afle mai multe amănunte, cartea aceasta de povestiri fantastice, rămasă de pe vremea lui taică-mio, conţine următoarele poveşti:
1. “Urciorul de aur” (cu subtitlul “un basm din vremea nouă”) – aprox. 120 de pagini
2. “Omul cu nisipul” (e o poveste cam scarry) – aprox. 50 de pagini
3. “Alegerea unei logodnice” – aprox. 90 de pagini
4. Piticuţ (cu subtitlul “zis şi Cinabru”) – aprox. 140 de pagini
Povestirile astea ale lui Hoffmann sunt totuşi prea lungi şi prea obositoare pentru un copil, prea plictisitoare şi enervant de prost SCRISE. Dar şi mai enervant de prost TRADUSE. Mă refer la ediţia din 1943, în care Al. Philippide cade pradă limbajului vremii.
Nu ştiu ce să mai cred despre ditamai filologul, care ajunsese între timp şi academician, dar după felul cum a tradus din germană această carte, m-a făcut să-l consider pe d-l Philippide retardat mintal. Iar limbajul vremii folosit în aceste traduceri este de toată jena. M-a făcut să mă urc pe pereţi, îmi venea să dau cu cartea de-azvârlita.
Păi, conu Cargiale, care era contemporan cu d-l Philippide, deşi nu era atât de literat şi de titrat ca acesta, scria mult mai frumos şi mai româneşte. Pe bune!
Ehe, pe vremea aia noi eram deja “mari”, nu ne mai interesa aşa ceva. Eram în clasa a opta şi ne ocupam cu altceva.
În clasă, în pauze, toată ziua le trăgeam pe fete de ţâţe. Cum le prindeam, cum le mameleam. Le puneam mâna peste tot, şi pe craci, şi pe cur, şi chiar şi pe la “fofo”, că prea începuseră să semene a femei.
Cam pe-atunci la noi, băieţii, intrase în funcţiune testosteronul, care mai mereu ne dădea bătăi de cap. Fiindcă acţiona muşchiul CREMASTERIAN, de trebuia să ne-o aranjăm cu mâna, pardon de expresie, prin buzunarul de la pantaloni. Ca să nu ne facem de râs când ne ridicam în picioare, ce naiba!