Munca de partid
postat pe 23.08.2006 de Sirg
De 23 august 2006 ţin neapărat să vă reamintesc de această revista a CC al PCR, revista plină de “învăţăminte”, stindard al realizărilor măreţe prin oameni simpli, proletari şi ţărani. Acum exact 20 de ani, era cea mai importantă zi a anului, toată ţara se pregătea de defilare de la primele ore ale dimineţii, copii ştiau deja mecanic coregrafia fanioanelor şi a grupurilor învăţate până la reflex zile în şir, zile furate din vacanţă. După defilare era “fain” – mergeai la mici şi bere cum “nu mai găseşti astăzi”, auzi de la părinţi cu un fel de mândrie a omului care a trăit ceva unic.
Pare un vis, dar a fost real. Precis mulţi îşi amintesc detalii, şi îi invit să comenteze.
E greu de comentat, gandurile sunt prea multe pentru a fi scrise aici.
Partile bune s-au evaporat, locul lor fiind luat de nesiguranta si coruptie, partile rele, s-au estompat sub cruzimea realitatii mult mai salbatice de acum.
Partea ciudata, este ca 23 august, ramane pentru mine, personal, o zi cu totul si cu totul deosebita, ziua in care s-a nascut fiul meu.
Şi bunicul meu din partea lui taică-mio era nascut tot pe 23 august, dar prin 1916, parcă. Numai că la vremea aceea 23 august era o zi ca toate celelate. Cine s-ar fi gândit atunci că la un sfert de veac distanţă o să vină peste noi ruşii şi-o să ne îndese pe gât şi-n creier comunismul cu forţa?
Iar faptul că bunică-meu era născut exact pe 23 august l-am aflat tot de la el, dar târziu de tot, după aşa-zisa “revoluţie”.
Eram prin vara lui 1994-1997 (nu mai ştiu), eram student sau terminasem deja, şi mă dusesem cu trenul pe la el, la ţară, să-i duc nişte pâine proaspătă (de la Bucureşti). Eram taman în luna august.
Îl văd pe tataie cum se duce la “groapă” să destupe o sticlă de vin vechi. Vinul de la “groapă” însemna vin tras la sticle (cu dop de plută dat cu smoală pe deasupra) şi pus spre păstrare în pământ, într-o groapă astupată.
Avea acolo vin foarte vechi, şi de 17 şi de 25 de ani, şi alb şi roşu.
– Hai, nepoate, să bem un vin vechi, că azi e ziua mea!
– Cum tataie, e ziua ta?!
– Da, eu sunt născut pe “dooş trei august, în noo sute şaişpe”.
– Atunci, la mulţi ani, tataie!
– Hai să trăieşti, mânca-l-ar tataia de băiat!
Şi-am ciocnit vin de-ăla roşu, vechi de peste 25 de ani. Era atât de bun…
Nu se compară cu nimic. Îşi pierdue complet culoarea, nu mai era roşu, de atâta amar de vreme de când stătea în sticlă, la intuneric. Devenise maroniu-negricios, iar la gust nu mai semăna cu vinul, ci aducea mai mult a coniac. Avea o aromă aşa bună vinul ăla… Şi era aşa de tare!…
Vin sănătos, natural 100%, de buturugă, vechi de PESTE 25 de ani!