23 August

postat pe 23.08.2006 de Sirg

Nicolae si Elena, file de poveste

Din Scinteia 1989

Despre eroism 23 august

23 August 2006

Toţi care au prins “vremurile” îşi amintesc de 23 August. Defilările erau ceva spectaculos dar hilar, pe alocuri. Dacă vă amintiţi, erau acele coloane cu care “alegorice” pe care se prezentau produse şi utilaje, aşa cum la Disneyland vin carele cu Albă ca Zăpada şi piticii, Mickey Mouse, Donald şi aşa mai departe. Erau un număr de pancarte de purtat pe intreprindere, steguleţe şi steaguri. Azi mă întreb cum se alegea cine ce duce – care ducea portretul “Tovarăşei”, cine ducea pe Lenin, cine ducea steagul etc. Fiind copil, vroiam să duc un baţ cu 23 august în vârf, făcut din polistiren, pentru că după defilare, rupeam polistirenul cu “23” şi rămâneam cu un băţ foarte bun pentru “lupte de stradă” în jurul blocului. Tata îmi aducea steguleţe, dar erau din hârtie.
Voi ce făceaţi de 23 august? Chiar erau micii şi berea aşa grozave? :)

La serviciu, Obligatii cetatenesti, Pe strada, Social

  1. August 23rd, 2006 at 09:48 | #1

    Trăim decenii de împliniri măreţe şi acum! Mulţumim din inimă pentru salariul minim, cornul şi laptele, accize şi şansa de a emigra în SUA fără vize! A, şi pentru Coca-Cola!

    Restul aici: http://cyberculture.ro/blog/?p=1071

  2. August 23rd, 2006 at 19:33 | #2

    Uau, aproape uitasem de 23 August. Cand eram mica ne duceau sa defilam si sa fluturam esarfe colorate in centru. Stiu ca o data am lesinat de deshidratare si o batrana care statea la geam si se uita la noi cum ne chinuim pe asfaltul fierbinte mi-a dat sifon ca sa-mi revin :) Seara ne uitam curiosi la televizor sa vedem din ce orase aratau defilarile.

  3. dan
    August 24th, 2006 at 03:26 | #3

    Sa va zic ce-am facut eu de un 23 August.Cred ca era augustul lui ’79 vacantza mare dupa a 8a.Toata pustimea de la bloc, mai ales noi astia mai nevoiasi ,cautam jobuletze de vara .Care pe la reparat laditze la ILFeu, la sortat cartofi si ceapa, care pe la caramizi Era practic singura varianta de a castiga un ban cinstit si sansa de a avea poate o bicicleta sau un aparat foto mai meserias.Cu acordul mamei ,Dumnezeu s-o odihneasca ,am fost introdus la un atelier de pictura(vorba vine),ca ucenic p-acolo bun la toate.Cum ziua Z se apropia vertiginos, tot colectivul de creatie era in priza. Lucrau cu ‘abnegatie’ si profund ‘respect’la faurirea materialului de defilare.Obligat fortat toti se miscau ca titireji prin zona ,care pictau super lozinci, care reparau si lustruiau tablourile tovarasilor, pregatirea ornamentelor pt carele alegorice .Mie mi-a revenit’ mareatza ‘ sarcina de a decupa prin traforare ultimul racnet de model de laur care avea sa fie atasat la un soi de pancarta in prealabil suflat cu vopsea aurie pt mai multa stralucire si efect.Cred ca vreo zece zile numai asta am facut .Ca teleghidatu’ taiam in nestire lauri din plastic, pana si noapte tremuram ca o masina de cusut ,asta pana cand maistru a pronuntat cuvantul magic” stop ,destul “.Dupa saturarea pietei cu ramurele de dafini plastificati mi-a venit randul sa ma bag in seama pe langa un car alegoric dand l-a mana cuisoare ,panglicutze si alte maruntisuri multicolor dezvoltate .Cu un mic fluierat mi se atrage atentia la un moment dat de catre seful din varful carului ca a sosit momentul sa ridic cifra doi de la 23 ce urma sa troneze in top.La prima vedere parea sa fie un mizilic crezand ca e din polistiren facuta chit ca avea cam un metru inaltime dar cand colo, minunea naibii ,era toata ziua din lemn ,vopsit strategic in alb sidefat si cu dantelutza colorata pe margini.Lucru dracului s-a dovedit sa fie ca momaia de om din varf scapa lemnu’cu pricina, cu punct terminus degetul mare de la piciorul evident al meu.Deoarece nu purtam bocancii de protectie STAS-42 cu bombeu metalic in varf, unghia si-a schimbat instantaneu culoarea ,stiti voi in care.Nu mai are rost sa va zic ce-a fost in sufletul meu, ravasit de atata patriotism, incat am realizat pe loc ca nu oricine se poate implica in asa scopuri ,pur nobile nationale .
    Si uite asa mai trecuse un glorios 23 cu defilari urmate de iesiri la iarba verde cu bere si mititei .Toata lumea fericita mai putin eu care eram schiop, cazut la datorie.

  4. Grim Reaper
    August 25th, 2006 at 12:04 | #4

    Frumoasa poveste Dane, si cu un stil foarte vizual de a povesti..
    Si la mine, precum la majoritatea copiilor din vremea aceea a functinat excelent indoctrinarea. Abia asteptam defilarile si imi coloram steguletul care urma sa il flutur. Nu era cine stie ce, o hartie A4 data cu acuarele, rosu de coca-cola si cu sea galbena in mijloc, alta la fel cu secera si ciocan. Ai mei nu se prea dadeau in vant cu defilarea, dar mama an de an pregatea sandwichuri si bunatati de gratar si tata pregatea masina meticulos pentru iesirea la iarba verde.
    Anu asta, in cinstea implinirii a 62 de ani de la “inceputul revolutiei de eliberare sociala si nationala antifascista si antiimperialista” era sa nu ma duc la lucru. Nah ce sa-i faci

  5. August 25th, 2006 at 16:55 | #5

    In pictura de sus, tovarashu seamana cu jim carrey

  6. Sabina
    August 27th, 2006 at 19:39 | #6

    Eu nu imi aduc foarte bine aminte de 23 August pentru ca eram destul de mica pe vremea aia. Dar mi-a povestit mama o faza haoiasa: ma luase cu ea la una din manifestatiile astea de fericire si bunastare si ma suise sus pe umeri ca sa vad mai bine…Si ce faceam eu de acolo de sus??!! Aratam cu degetelul spre toate pozele cu Ceausescu si strigam cat puteam de tare: “Tati! Tati!”.

  7. Sabina
    August 28th, 2006 at 18:27 | #7

    Eu una nu prea imi mai aduc aminte de 23 August pentru ca eram cam mica pe vremea aia dar stiu o povestire draguta de la mama: ma luase mama cu ea la una din manifestatiile astea si ma tinea pe umeri ca sa vad mai bine. Si ce faceam eu acolo sus? Aratam cu degetul spre toate pozele cu Ceausescu tipand plina de incantare: “Tati!Tati!”

  8. cristi
    August 29th, 2006 at 12:54 | #8

    Zoe, tu esti?

  9. August 29th, 2006 at 18:56 | #9

    io sunt, nicule! traiesti?

  10. mihaietc
    September 20th, 2006 at 10:16 | #10

    eu atat mi-aduc aminte … tata ma putea foarte usor convinge sa merg cu el la manifestatie pentru ca stiam ca pe marginile bulevardului erau tejghele lungi unde puteai cumpara cate o pereche de crenvursti cu mustar … nu era nimic mai gustos pe lume

  11. September 24th, 2006 at 12:08 | #11

    Despre mici şi despre bere.

    Nu erau. Nu se găseau dar, cu ocazia manifestărilor “se băgau mici şi bere peste tot”. Cred şi eu că eru buni dacă trebuia să îi aştepţi un an de zile. 😀

    La o singură manifestaţie am fost. Şi mi-au dat o pancartă cu toar’şu. Care tovarăş a venit cu elicopterul. Acum imaginaţivă un copil de 14 ani zburînd peste mulţime agăţat de coada pancartei.
    Ce vremuri…. :-)

    bye,
    bornedbored

  12. Cocos
    November 6th, 2006 at 20:23 | #12

    Erau timpuri frumoase …. , mult mai bune ca azi , aveam 14 ani in 1977 cind maistrul din atelierul scolii ne-a dar “sarcina” sa reparam lozincile alea mari :)))
    Bere si mici se gaseau , imi amintesc ca prin anii 70 mergeam cu bunica la piata, si cumparam brinza telemea (costa 16 lei kg) si te rugau taranii sa cumperi si sa gusti de la ei.
    Erau timpuri bune prin anii 70, mincarea era ieftina si se gaseau de toate.

  13. goldyeman
    December 8th, 2006 at 13:48 | #13

    eee,ce vremuri! cati dintre voi au avut sansa de a da mana cu presedintele Zair-ului:d…

  14. calin
    April 11th, 2007 at 12:08 | #14

    UN MIT DE PE VREMEA LUI NC
    Am lucrat la Sibiu intre sept 1988 si mai 1991. Era o mitologie ca, datorita lui Nicu C. primsecretar la SB atunci, in Sibiu era mincare. E fals: in SB nu era mincare. Socrii ne trimiteau mincare (inclusiv… taietei) de la Iasi. Nicu Ceausescu facuse niste razii spectaculoase in Alimentare si ajutase citiva sibieni. In rest batea vintul in alimentarile din SB – simbata ramineam regulat fara piine (rationalizata). Evident pt. oierii din Jina si Poiana care aveau asa multi bani ca cerusera lui NC autorizatie sa si cumpere helicopter, si pt. rudele lor din Sibiu, era mincare

  15. Mihaitzus
    April 12th, 2007 at 17:48 | #15

    Eu fiind din Brasov, am auzit si eu de mitul asta cu mancarea ‘la liber’ din SB. Si am auzit si povestea cu oierii care voiau sa-si ia elicopter. Asta este, oare, o chestie pe bune, sau e tot un mit din vremurile celea?

  16. calin
    April 13th, 2007 at 08:11 | #16

    Oierii superbogati nu e mit. Anumiti oieri (precum fam. Becali) vindeau produsele la nomenklaturisti sau la diplomatii occidentali si aveau valuta acasa fiind sub protectie (G Becali a si declarat ca avea cca 100.000 usd in 1989 !!). Ciobanii din Jina aveau fiecare 3 ARO uri !!

  17. CristiC
    April 27th, 2007 at 10:18 | #17

    Hei Raluca, si mie mi s-a intaplat la fel! Din ce oras esti?
    Pe noi ne-a luat de la scoala si ne-a tinut de la 8 la 16 in soare/vant/nori la defilare. Pe la 16 s-a pornit o ploaie torentiala si asa am scapat… Aveam stegulet rosu si ma enerva, pentru ca eu vroiam steag tricolor, “ca are stema!!!!”.. hi hi
    Ni s-au dat si esarfe, si eu dadeam din ea cam cu juma de secunda in urma decat ceilalti, ca sa ma recunosc la TV! :-)
    Nu mi-a placut la defilare… pentru ca nu era nimic amuzant.

    Si nu mi-a mai placut ca la “educatie civica” sau ceva de genul, trebuia sa scriem pe caiete articole din “Scanteia”. Si chiar si noi ca si copii eram contrariati: “Tovarasa profesoara, dar de ce nu cumparam ziarele si trebuie sa le scriem pe caiete?”…

  18. Luciku
    October 2nd, 2007 at 07:56 | #18

    La cluj se organiza o petrecere campeneasca la Padurea Hoia(unde incepe Muzeul Etnografic Traian Vuia). Acolo sunt si acum 4 scene, imprastiate langa padure cam pe un km, la scenele 1 si doi era grosul oamenilor, mici, bere la halba, frumos…Dupa revolutie s-a organizat Della Hoya Party, muzzica house…hihi…La scena II e o pista excelenta de sanie dar si ski.
    Imi placeau steguletele tricolore de hartie, care erau mai putine totdeauna ca celelalte. In oras se facea pe stadionul U cluj manifestatia, nu am fost niciodata, avand 10 ani la revolutie.

  19. mihaietc
    October 2nd, 2007 at 09:39 | #19

    Mi-aduc aminte de doua vizite ‘oficiale’ la Politehnica… Odata a venit nus’ce presedinte ‘BANANA’ (??) si ni s-a spus ca nu care cumva sa strigam ‘Ceausescu si Banana !’ … Alta data a venit Fidel Castro, care a luat-o voiniceste prin iarba si colinele de pe lânga facultatea de Energetica, si era mai mare râsul sa vezi pe nea Nicu cum abia tinea pasul cu uriasul Fidel.

  20. iulidan
    September 1st, 2008 at 12:04 | #20

    Dumnezeu a vrut sa imi ramana cat voi trai, acesta data in atentie : e data la care s-a nacut fiul meu.

  21. Anca
    January 15th, 2010 at 03:11 | #21

    De 23 august scapam mereu ca eram in vacanta la bunici in alt judet. Dar 1 mai nu se putea sa il ratez. Va mai amintiti tampeniile alea de dansuri tematice? Ne scotea la repetitii in curtea scolii de 2 – 3 ori pe zi si repetam de ne apuca nebuneala. Dar macar scapam de ore!!!

  22. Anca
    January 15th, 2010 at 03:15 | #22

    Dar de practica agricola va mai amintiti? De-abia asteptam sa inceapa scoala sa ne ducem la practica, desi era la fel in fiecare an: unde naiba te puteai duce in Vrancea in alta parte decat la struguri? Ce frumos mai era. Culegeam cativa butuci – asa, cam aproape de mijlocul randului – apoi mergeam la celalalt capat al randului si saream capra…Era un joc, trebuia sa sari in anumite feluri. Si mai erau si autobuzele alea cu burduf in care ne ingramadea pe toti. Care prindea loc pe scaun, era fericit. Restul – stateam in fund pe galeti. Cel mai fain era in zona de articulatie a autobuzului, ca ne inclinam la curbe cu totii in toate directiile, cadeam unii peste altii si trageam si pe altii dupa noi (care, de fapt, nu stateau in zona aia, dar asa, pentru amuzament). De cele mai multe ori ne luam struguri in galeti ca sa mancam si acasa. Dupa un drum cu 3 curbe (nu era nevoie de mai multe) ajungeam acasa cu ei gata zdrobiti!!!

  1. February 12th, 2009 at 23:21 | #1