LaTrecut

Am avut si de-asta mic si un “monster gun” doar ca nu era adus de-afara si era o porcarie de pistol care mai mult pierdea apa decat sa o “arunce” pe adversar… totusi, sa nu uitam ca si sticlele cu apa erau foarte bune cand nu aveai asa ceva 😀

mai erau si pistoalele cu capse, capsele gasindu-se la librarie sub forma de banda de hartie cu mici pastile pocnitoare

Pistoalele astea sunt relativ tarzii. In epoca de marete impliniri erau vreo 3 tipuri de pistoale cu apa (daca imi amintesc bine):
-elefantel (costa 5 lei parca); de departe cel mai popular. Poate mai gaseste cineva prin vreun pod unul sa ii faca o poza.
-un pistol ceva mai anemic, cu capacitate mai mica; imi amintesc forma dar nu pot sa il descriu, incerca sa imite un pistol real dar nu reusea.
-un pistol cu apa mai de fite (nu mai stiu cat costa) din plastic dur. Era singurul cu care trageai apasand pe un tragaci. La celelalte apa era impinsa de presiunea pe care o aplicai strangand pistolul in mana (some accuracy, hehe).

un pistol cu capse pe baza de hartie am avut si eu… eram innebunit dupa genul asta de pistoale!
Apoi imi amintesc ca mai erau un fel de “pistoale cu bile” insa bilele erau adevarate mingii de ping-pong :P.
O alta manie de-a mea cand eram mic au fost pistoalele cu ventuze. Tin minte si acum ca a venit tata din Ungaria intr-un an si mi-a adus o arbaleta sau ceva in genul asta care tragea cu 3 ventuze in acelasi timp. Pacat ca nu mai am nimic din toate acestea mi-ar fi placut sa pot contribui cu ceva poze la acest site.

Mai erau niste pistoale care scoteau tot felul de sunete si luminite. Unele pe vremea lu Ceaşcă, mai mari si mai proaste si altele turcesti/chinezesti, cu multe sunete, aparute mai tarziu. Are cineva poze?

Mai era si elefantel cu apa. Rosu.

Alea cu “sunet şi lumină” erau de după ceaşcă

yo am pistoale cu laser shi lumina. mai mult ma jukam ku ele cand eram mik;;;;;; imi faceam o tinta in casa shi trageam in ea ‘;[;[‘; dar aku nu prea mai e la moda cu pistoale;’;[‘;[;;;’ varul meu e mort dupa pistoale dastea ku laser shi lumina dar el e mai mik>>>>>.

Astea nu mai sunt amintiri de pe vremea lu Ceasca. Pe vremea aia pe post de pistol cu apa aveam o sticla de clor cu capacul gaurit :)).

Pentru “Cronos”
Aşa e, frate, elefănţelul apăruse prin clasa a treia sau a patra (adica între anii 1980-1981). Era elefănţei de toate culorile (roşii, galbeni, verzi, albaştri) şi stropeau prin aplicarea presiunii (deformarea prin turtire a elefănţelului). Elefantul costa într-adevăr 5 lei şi stropea prin trompă. Trebuia să ai grijă să nu-i pierzi dopul (care era oricum mai trainic decât cel de la pistoalele de 2 lei).
Eu n-aveam elefănţel şi muream de oftică pe chestia asta, când îi vedeam pe ceilalţi colegi că toţi au.
Înaintea elefănţelului erau pistoalele cu apă, la fel, de toate culorile. Astea aveau şi-un mic furtunel interior, care să tragă apa din “rezervor” (mânerul pistolului). Pistoalele cu apă costau 2 lei şi se găseau la librarie. După ce au apărut elefănţeii nimeni nu mai cumpăra pistoale de stropit. Din punct de vedere al capacităţii, într-un elefănţel intra apă cam cât în 4-5 pistoale.
Mai era ceva mişto la elefănţei, faţă de pistoale: elefănţeii “băteau” mai departe (având un volum mai mare, puteau crea o presiune de apăsare sporită).
Săraca, tovarăşa învăţătoare (doamna Simion Maria – Şcoala Generală Nr. 11, Piteşti) era de-a dreptul îngrozită când ne vedea că ne stropim cu elefănţei cu apă. Ne făceam fleaşcă unii pe alţii, nici nu se uscau hainele până în pauza următoare. Ajunsese să ni-i confişte pe toţi, de frică să nu răcim. Ne pârau fetele, fiindcă în pauze mereu le stropeam cu apă. (“Tovarăşa, şi cutărică are, l-am văzut eu, l-a pitit în ghizdan!”),

imi aduc aminte de acel elefantel ce as vrea sa mai am unul si acum pentru baietelu meu cumpar unul daca mai are cineva de vinzare