LaTrecut

Intreprinderea de Transporturi si Constructii Vagoane de Tramvai Timisoara
🙂

ITCVTT (by grace of Google: http://www.ratt.ro/istoric.html ): Întreprinderea de Transporturi şi Construcţii Vagoane de Tramvai Timişoara. Denumire mai veche (1970-1979), cînd eram eu copil (anii 80) era IJTL (Întreprinderea Judeţeană de Transport Local), iar biletul de tramvai era cu cerneala roşie pe hîrtie albă.

ce repprezinta cifrele din dreapta?

Sunt numerele pinilor din aparatele de taxat probabil, care pot sa fie maxim 9.

Vad ca biletul pozat e gaurit in pozitiile 7,8,9 deci a fost folosit in aparat cu spirit civic si muncitoresc multilateral dezvoltat. Poate biletul a avut si sansa de a fi controlat de un controlor cu aceleasi trasaturi spirituale.

Alex: cifrele din dreapta reprezintau “codul de compostare”. Fiecare compostor avea niste perforatoare sub forma de matrice 3×3, care pe fiecare autobuz -ori linie?- aveau combinatiile setate diferit, si eventual schimbata combinatia, dupa un timp.
Compostand biletul, iti facea gauri in citeva din cele 9 casute ale matricei, in asa fel incit controlorii sa-si dea seama daca ai compostat biletul, ori ai folosit un bilet compostat deja. Compostarile duble nu erau acceptate.

Publicul larg -mai ales la Bucuresti- folosea “carnetelele” ori “colectiile” de bilete: in loc sa arunci biletul compostat, il puneai intr-o agenda, ori intr-o husa de-aia de plastic transparent.

Astfel, dupa un timp acopereai toate combinatiile de pe liniile pe care mergeai uzual, si nu-ti raminea decit sa ochesti combinatia de la cineva care composta “pe bune”, extrageai biletul cu combinatia dorita si in caz de control, erai “curat”, fara sa mai trebuiasca sa cumperi bilete.

partea proasta e ca in arad inca se foloseste metoda compostoarelor pe matricea 3×3 🙂 si e anu 2006

De ce vorbiti la trecut despre codul de compostare? E la fel si acum, spre amuzamentul turistilor straini, incintati sa vada o metoda atit de inapoiata si niste bilete pe care le poate scoate la imprimanta orice copil de clasa a 2-a (hai, a 3-a).

excelenta piesa,frumosa amintire….

Mai erau si autobuzele “rachetate”, cu tuburile alea mari si gri puse pe acoperis, pline cu gaz, folosite cica pentru economie, si care aratau foarte, foarte periculos, (stiu ca le ziceam bombe, si cand cineva avea curajul sa-si aprinda o tigara in autobuz toata lumea striga “stinge-o ba, vrei sa explodam?”), si tramvaiele in care se mergea cu usa deschisa si cu chiorchinele de oameni agatati de usa. In Bucuresti erau bilete pentru fiecare tip de mijloc de transport, cu preturi diferite, trebuia sa ai grija sa nu le-ncurci – parca erau rosii la tramvai, negre la troleu si albastre la autobuz. Clasoarele de bilete devenisera impresionante… La metrou mai tin minte ca era cu fise, parca 2 lei peste tot, numai la Unirii 1 leu, si se putea trece foarte usor pe langa, nu erau bariere si la iesire.

hm…tare. merci mult pentru raspuns

Seamana cu cele de azi ? sau mi se pare mie ?!
Ar trebui sa postam si o poza cu unul din zilele noastre, doar asa pentru o comparatie 😉

In unele orase biletul s-a schimbat foarte mult. La Timisoara biletul se composteaza cu data si numarul tramvaiului/autobuzului, ca o stampila, intr-un aparat luat de la nemti cred, iar biletul nu e asa simplu de falsificat pentru ca are un fel de holograma. Pe vremuri biletele erau de 3 feluri, aratau la fel dar cu culori diferite pentru tramvai (rosu), autobuz si troleu (verde si/sau albastru, nu mai stiu care cum). Imi amintesc ca existau bilete cu 2 si 4 calatorii! Erau cumva si cu 10, sau visez eu? ;))
Am observat si eu ca mai sunt orase mari, unde nu s-a schimbat biletul – de exemplu Cluj, Baia Mare, Brasov, unde biletul trebuie perforat ca pe vremuri si e facut dintr-o hartie ordinara care se indoaie foarte usor! Ce anacronici suntem!

A, credeam că vorbim numai despre biletul din Buc. Oricum, observaţi că atunci exista o mai mare grijă pentru falsificarea biletelor decît acum 🙂

Şi acum mai sunt colorate, dar sunt comune pentru toate mijloacele de transport în comun de suprafaţă şi nu mai există decît de o călătorie (uite, cine merge cu Merţan uită 🙂

SirG, In Cluj sunt compostoare cu stampila ca si la Timisoara (nu de foarte mult timp introduse), e adevarat ca nu la toate vehiculele… iar la Baia Mare nu sunt compostoare deloc, cam de vreo 15 ani, sunt angajate niste “caseritze” care au o cushca in autobus/troleu si iti vinde biletul direct din vehicul, iar la control se verifica daca seria biletului tau se afla intre limitele de serie a cotorului din care vinde caseritza.

Eu am fost de Pashti (anul asta) in Cluj si am circulat cu autobuze/troleibuze (cred ca nr 3) si n-am vazut bilete pt stampilat, numai pt “gaurit”. Stiu ca m-a enervat ca daca nu esti atent poate sa iti alunece biletul din compostor si sa cada pe jos, sau sa il perforezi la jumatate 😉 Mi-a mai ramas un bilet de RATUC.. daca vrei il scanez si pun mai multe bilete noi pt comparatie! (mai am unul si din Brasov) 😛

In Baia-Mare am fost mai demult, anul trecut, si da, asa era cu caserita “inchisa” in autobuz, dar dupa cate imi amintesc, tot trebuia perforat biletul. Nu mai imi amintesc exact daca si ultima data cand am fost mai erau caseritele alea pe autobuz, pt ca iti dai seama ca ii costa bani in plus pe cei de la regie.

In Iasi, s-au introdus de mult timp aparate de stampilat biletele.. asa cum zicea cineva mai sus… cu data si nr tramvaiului… In schimb pe autobuzele noi ( 😀 ).. introduse de juma de an , sunt aparate care iti imprima pe bilet data si ora la care ai folosit biletul… e acelasi mecanism care se foloseste la casele de marcat.

Cineva aici spunea ca poate biletul de mai sus a fost poate controlat. Nu cred ca a fost, pt ca daca ar fi fost, de obicei controloarele le rupeau foarte “creativ” …. pe lung, ori pe mijloc (pliandu-l) ori on forma de “L”. Prin anii 70′ eram mic dar imi aduc aminte de vanzatoarele de bilete din autobuz si tramvai in cusca lor mica. Se certau tot timpul cu cei care nu voiau sa cumpere bilete, si tot timpul strigau: “Avansati va rog pe interval”. Dupa ce le-a desfiintat, custile acelea au mai ramas pt multa vreme in acelasi loc. Sunt surprins ca vanzatoarele de bilete au fost puse in functie din nou. Nu pare prea “economic”. In Chicago (si poate alte orase in America) soferul vinde si bilete, si nu da niciodata restul. Tu pui banii intr-o cutie plasata in dreapta soferului, si pe partea lui el vede cati bani ai bagat. Daca ai pus suma potrivita (cred ca acum e 2 dolari) ori mai mult iti da o cartela care nu mai e buna de nimic dupa ce cobori. Daca vrei sa schimbi autobuzul mai bagi inca 30 de centi si ai o cartela magnetica valabila pt transfer, dar tre sa o “taxezi” in urmatoarele 30 de minute.

Si la Arad pe unele tramvaie sunt aparate care pun data si ora, de fapt in ultima perioada tot mai des am intalnit astfel de aparate.

I.T.C.V.T.T. inseamna “Intreprinderea de Transport si Constructii Vagoane Tramvai Timisoara”

La “otobuzele” alea cu “tube” deasupra le mai ziceam si “Elena-Gay” – in virtu amitirii unde fusese folosit pentru prima si intiasi data un acronim cu > in al doilea… Mai in gluma mai in serios erau alternative de deplasare la distantele locale inter dar mai ales urbane. Iara cine nu isi aduce aminte de ele sa incerce sa isi inchipuie doara: geamurile care vara nu se deschideau iara iarna nu se inchideau; usile automate care niciodata nu se inchideau perfect, ci doar atunci cand erau oameni pe scari – care trebuiau fie impinsi in sus pe scara fie “taiati” de la felie si lasati sa vegeteze pe strada in speranta ca mai “vine unu’ mai gol”; scarile din tabla – 2x forjata (metalurgia era inca o regina in politehnici) care basculau atunci cand calcai pe ele; scaunele de cardu metalic cu placaj care itotdeauna miroseau a alcool tehnic; mirosul inconfundabil de motorina + pseudo-gpl + traspiratie + parfum ieftin (farmec sau “channel”) + calcaturile pe bataturi + impinsul (-Coborati la prima? -Nu! – Punem Pariu?) + elevii/studentii in plina dezvoltare creativa a capacitatilor de distractie in masa + cate si mai cate…. Mai vreti amintiri? Mai este… (ca e sub 1.000.000 inca… :=)) )

@ Catalin Said : la Bucuresti, biletele ITB Troleibuze erau verzi, nu negre. Negre erau doar numerele de serie de pe bilete… Imi amintesc si de preturile din 1985 : 1 leu pt tramvai, 1.5 pentru troleibuz, si 1.75 pentru autobuz.

Toate vehiculelele ITBului erau cu autotaxare ; incepand de prin 83 – 84, erau cutreierate si de vinzatori de bilete ambulanti.

Trecand intr-o vara din anii ’80 prin Craiova am ramas mut de uimire cand am vazut autobuze decapotabile,doar locul soferului avea acoperis deasupra.Daca i-si aminteste cineva despre ce am scris sa posteze aici.

Imi aduc foarte bine aminte despre autobuzele decapotabile.Au fost pana acum 2 ani. Tot in anii 80 erau niste automobila Aro care trageau niste remorcute dupa ele,…folosite ca transport in comun.

Biletele pentru autotaxare nu-s usor de falsificat, mai ales pentru un copil. Vad ca nici cei mari n-au observat ca au filigran.

Da, şi nici controlorii nu au observat. Sau poate că au scannere UV în palme…

Baeti ce mai conteaza acum era biletu,ce culori avea,sau altele…..Conteaza ca in decurs de x ani biletu sa scummpit foarte putin in comparatie cu ani de dupa 1989!!De exeplu î-l mai tin minte ca era cu valoarea de 35 de bani in ami xxxx,iar in anul xxxx era la 65 de bani! Dar intre aceste preturi de bilete e o diferenta de circa 10 ani daca nu ma insel,fata de dupa 1989 cand scumpirile erau de ordinu lunilor!!! Dar cand te suiai pe usa din mijloc si te vedea controloru si îti zicea:
-„Alo Domnu,dumneavoastra nu luat bilet”?
Puneai capu in jos de rusine si il luai ca nu aveai ce face,asta pana sa scoata controlorii care stateau la ultima usa unde aveau acolo un mic locusor al lor. Parca era si lumea mai civilizata,acuma? Daca te vede intins pe strada nici nu te baga in seama!! Mai degraba ar baga in seama un caine!!! Intradevar inca o amintire legata de fostu I.T.B. ……

Inainte nici nu prea aveai cum sa fentezi incasatoarea (se mai faceau si atunci matrapazlacuri dar asa, mai “piano”), care era la usa din spate, la urcare – coborarea se facea prin fata. Dar in orele de varf cand era inghesuiala mare (celebra inghesiuala care tot aparea in articolele legate d e ITB si transport in general prin ziarele vremii) multi scapau ramanand pe scara. Acum cu mijloacele moderne de taxare, care uneori sunt de decor, mai bine lipsa, unele cititoare de card (SAT) sunt setate pe linii aiurea, garaj, controlorii uita sa le deseteze si raman pe “control” (or avea un timp de resetare, dar ce te faci daca la urmatoarea ura alta echipa de contolori?); si cica mai e sistem contactless – toti freaca titlul de calatorie de el pana piuie masinaria. Taxatorii au disparut la inceputul anilor 80 – am prins locul taxatoarei pe Tatre, dar nu mai era functional.
Cred c-o sa va placa http://www.adevarul.ro/reporter-adevarul-foto/inapoi-in-comunism/drumuri
Am pe undeva o cutie plina cu bilete ITB de dinainte de 89 si tot asa o mana de bilete post 90 si o cutie plina de cartele de metrou (la un moment dat foloseam aproape exclusiv metroul, fiind si perioada aia cand majoritatea statiilor erau si pe post de “mall”, tarabagii disparand in 1994-1995).