Ventuze
postat pe 12.05.2006 de Raluca
O practica care imi dadea fiori cand eram mica si mergeam la tara era aplicarea ventuzelor trecute prin flacara pe spate, in caz de raceli si dureri musculare. Nu stiu cat suport stiintific avea leacul, dar batranii care il foloseau erau mandri de urmele vinete circulare ramase pe spate (rated R) si spuneau ca se simt mai bine. Ventuzele erau din sticlă groasă, ca nişte pahare de iaurt, cu marginea rotundă şi netedă, pentru a nu pătrunde în piele. Se puteau aplica 16-20 de ventuze în acelaşi timp — flacara crea un vid si ventuzele aspirau pielea inauntru, odata cu toxinele, pare-se. In asemenea momente eram fericita ca la copii se aplica moldamin 🙂
Am gasit ca ventuzele sunt o terapie traditionala chinezeasca.
” În medicina traditionala chinezeasca (M.T.C.) ventuzele sunt o modalitate de a pune în aplicare un principiu terapeutic, anume aducerea bolii din profunzime în suprafata de unde poate fi mai usor eliminata de organism.
M.T.C. considera organismul uman ca pe o structura concentrica ce poseda nivele succesive de aparare fata de invazia factorilor de agresiune externa (vânt, frig, umezeala, caldura etc.) Stratul extern de aparare e reprezentat de piele, apoi urmeaza musculatura si la interior organele. Aceste structuri sunt atacate pe rând de factorii patogeni, iar pe masura ce ele sunt strapunse se ajunge catre cele situate în profunzime.
În medicina populara româneasca ventuzele se folosesc pentru “raceala”, adica pentru starea de curbatura (dureri musculare generalizate si în special ale spatelui). În acest caz, rolul ventuzelor este de a scoate catre suprafata “energia patogena” care a trecut de tegumente si a invadat musculatura. Dar mai exista si alte instante în care M.T.C. recomanda folosirea ventuzelor: în traumatisme care au produs hematoame intramusculare, când ventuzele se pot asocia cu sângerare locala; în cazuri de staza a sângelui într-un anumit teritoriu în afara cauzelor traumatice (sedentarism, emotii intense sau blocate în interior, nemanifestate etc.)”
explicatie gasita pe un site de psiho-pupu 🙂
(am trimis si poza pe mail la Igu)
Multumesc, fry, pentru imagine!
Cand dadeau gres ventuzele, ceaiul de musetel cu miere, galbenusul de ou frecat cu zahar (foarte gustos!) sau siropul de ceapa (yuck! bleaks!) se recurgea totusi la antibiotice. Era la moda “Eritromicina”, sau, cum ziceau multi pe vremea aceea “Electomicina”…. LOL! 😀
urmari dupa tratament cu ventuze
am folosit si eu ventuze am 14 ani si am stat cu 5 ventuze pe sapte timp de 20 min si knd le-am luat jos a ramas o urma foarte foarte mare de la o ventuza de pe umar, este ceva grav sau doar pt ca sunt racit?
ati uitat siropul de ridiche…parca…tot cu zahar 🙂
cea mai veche medicina din lume ,cea mai buna metoda din lume ,nu poti critica ceea ce nu cunosti .Daca eu spun ,,africa ” in mintea ta se creeaza o imagine de negrii insa in africa sunt si altfel de oameni .Frica ta nu este numai de ventuze ,si de seringi tie frica,si de intuneric…,insa unii traiesc din fabricarea seringilor altii iubesc intunericul.TU OMULE NU POTI CRIYICA CEEA CE DUMNEZEU NEA DATCA MIJLOC DE VINDECARE RAPIDA.
sunt fascinat de idea de terapie primitiva sau nostalgia vremurilor duse.
as vrea si eu niste ventuze de-astea nu sa le folosesc ci doar pentru ideea de altceva – alte vremi!
dan