LaTrecut

Nu doar pentru papusi 🙂 Luam din asta in excursii sau tabere, ca ocupa loc putin in rucsac.

exact raluca, si erau mai multe feluri, eu imi amintesc de unul cu verde.

Doamne… nu credeam ca mai exista pastrat pe undeva asa ceva… Si ce “placere” era sa le deschizi cu dintii. Plasticul era destul de rezistent. Mai are cineva macar sticla de la shamponul de urzica? 🙂

Sampunul cu urzica se mai gaseste si astazi prin magazine si din cate imi amintesc forma sticlei este aceeasi.

Eeew cu dintii, am incercat si eu, noroc ca era mai tot timpul o unghiera in zona. Parca nu prea facea spuma si se foloseau vreo 5 plicuri la o spalare.

Cu dintzi e mai nasol – am avut doua “shtreifuri” – una am deschis-o cu dintzii iar mirosul … cum sa va spun … ahem … a trebuit sa il scot afara cu fortza… daca aveti LAREX conservat – NU deschideti …. NU DESCHIDETZI …

…mai erau niste pernutze d’astea cu sampon verde…deci 2 sortimente: portocaliu si verde, la alegere…

Da … si faceam baie cu cana (dupa ce incalzeam apa in cazan). Cand ajungeau parintii mei la clatit si imi turnau apa pe cap tipam “nu mai vad, nu mai aud, ma inec!”

Ha, ha, nostalgicul de mine uitasem de el.
Parcă exista şi în anii ’90

Mama ce amintiri cu samponul asta….
Era teroare cand faceam baie ,de fiecare data imi dadeam in ochi sau avea grija frate miu sa imi dea….
Mai era si sampon ce venea in ambalaj de plastic ,in forma de calut de mare sau pestisor…mai stie cineva?

De curand am fost intr-o alimentara si mirosea a sampon din asta. Nu am indraznit sa intreb de unde vine mirosul.