LaTrecut

Chiar acum cateva zile vorbeam cu un coleg cat de mult ne doream RIC-urile, si apoi cat de repede se stricau cand le primeam si incepeam sa ne dorim altele. Si am aflat si de o colega a carei mama lucra unde se produceau RIC-urile astea. Practic se scalda in ricuri: 5-6 in acelasi timp. Burgheza :))

Eu am pus ban peste ban ca sa-mi pot cumpara unul. Visam zi si noapte la el 🙂 Costa 161 de lei…

Aaaaaah, cei mai jmecheri erau aia care aveau RIC-uri verzi :))

da totusi la ce se foloseau RIC-urile astea??
cre k nici nu existam pe atunci 😀

erau “receptoare radio cu casca”…

RIC-urile prindeau banda de unde medii (AM) pe care se prindea programul 2 (echivalentul din trecut al postului Romania Cultural) – nu cine stie ce, dar un receptor FM portabil (parca Radio Song de numea) costa 600 si ceva de lei (puteam doar sa visez cand il vedeam in vitrina 😀 )

sigur song se numea..
am avut.. cind eram in armata, ascultam pe ultascurte romania 3, noaptea cind eram in post .. unicul si singurul care emitea “partial” stereo 😉 normal asta era mono, si ascultam la o “urechelnita” ca cealalta ureche sa fie libera si vigilenta ..

vnimanie patrivnic paslushat (atentie, inamicul asculta 😉 )

Pentru primul meu RIC 1,ptr. ca aparuse si RIC 2, am fost toata iarna lui 84-85 cu colindul prin blocuri.L-am folosit ascultand etapa ,,minut cu minut” in timpul orelor din ,,generala”.Eram cel mai mandru cand in pauza ma intrebau colegii: ,,cat e scorul?”.

Ric-urile erau de fel albastre si albe. Verde nu stiu sa fi vazut desi am avut o punga plina pentru ca mama lucra la Electronica

Faza tare este ca romanashu’ a ramas tributar RIC-ului. Priviti in jurul vostru la toti importantii cu bluetooth agatat de pavilion, foarte patrunsi de insemnatatea acestui divais din ce in ce mai penibil. Klingonienilor :))

Prin anii ’80 in aproape toate pauzele meciurilor internationale de fotbal aparea reclama unui “tranzistor” SOLO 300.

Ma distra nemaipomenit reclama. Se auzea o voce nazala de robot care repeta ca un idiot:

SOLO .. SOLO TREI SUTE

Cred ca era vocea robotului comunist, ala cu antene pe cap si cu ceas pe piept. Prin almanahurile de copii ale vremii citeam ca in anul 2000 robotii vor muncii in locul nostru. Bastards!

c-un asemenea RIC s-a mentinut informat bunicul meu(RIP) cat a stat internat la fundeni once

inca mai am si eu un RIC 3 functional din pacare nu mai gasesc casca…
incerc sa-i fac o poza

imi aduc aminte cum ascultam la Ric-uri in clasele V-VIII etapele la fotbal..cu firul de la casca mascat prin maneca..unii colegi isi confectionau un radio foarte elementar: lipeau nu stiu ce tranzistor de o galena si il legau la calorifer – culmea e ca se auzea radio1!!

RIC inseamna Roland Ionescu Constructorul. Sau Ronald, nu mai stiu exact.

… eu, cu un pic mai mult noroc decat altii, am primit cadou un Panasonic verde, cam tot de dimensiunile unui RIC… Asteptam sa vina joia, sa-mi pregatesc ustensilele de scris si sa scriu dupa auz textele melodiilor de la “Cenaclul Flacara”, cu care am umplut doua caiete pe care le mai am si acum…

sigur erau si verzi, ca am avut eu… ascultam romania actualitati seara, cand se intrerupea curentul si nu mai puteam sa fac altceva :/
intr-adevar, se stricau foarte repede.

cu dioda si galena se asculta radio la calorifer. sau cu casca demontata din receptorul de la telefon, alimentata de la bateriile acelea late si roz ELBA, ce aveau niste lame pe care puneai limba sa verifici daca mai are curent. dar nu prindeai cine stie ce.
pentru europa libera tata avea un “mamaia” care in loc de antena avea o sarma de vreo 3 metri atarnata pe langa geamul de la bucatarie. cate trante a luat radioul acela… cu toate astea tata se incapatana sa nu ia un VEF desi se chinuia cu un continuous tunning din butonul “fin” ca sa mentina un sunet plin de tiuituri. nici vorba sa poti inregistra ceva de la “metronom”… la noi acasa pe 31 de metri se prindea cel mai bine europa libera. cand am mai crescut si am invatat sa butonez la radio si am mai invatat una alta am incercat sa fac o long-wire pe juma’ de unda. fara succes: nu am gasit nicaieri in casa un loc in care sa desfasor 15,5 metri de sarma 🙂 iar acoperisul blocului era inaccesibil.
pentru “Ungaria” iti trebuia antena tapana, erau unii care aveau niste complexe de cate 6 yaggi sau quaggi cu reflector, lungi de cinci metri fiecare, ancorate strasnic pe blocuri. erau mai tari decat antenele militare. dupa fiecare vant mai puternic pe bloc misunau mai multi barbati (probabil co-proprietari) care repuneau antena in pozitie. cei mai destoinici umpleau dipolurile cu mercur, cand o puneau la curent jumate din cartier nu mai vedea telejurnalul. pe astia ii mai agata politia sau securitatea (?) cu masinile gonio. toate astea pentru o mare de pureci si dungi care dansau pe ecran, din care abia distingeai unde e cerul si unde pamantul.

A propos de culori…Am un RIC portocaliu in stare impecabila.Probabil mai functioneaza. 🙂

MAI ARE CINEVA ;RIC;? AS CUMPARA UNUL

Salut, aphextwix, am ogramada de vechituri prin clasa, inclusiv 98% din ce ai tu :), apropo de ric-uri, am un ric 3, dar e mai distrus ca al tau 🙂 daca vrei sa mai discutam si sa facem schimb de “amintiri bune” vezi ca am lasat mailul

Am RIC 2 (cu tranzistoare) si RIC 3 cu circuit integrat 😀
De fiecare data cand imi amintesc de ele, le pun in functiune si ascult radio… mi se ridica parul pe mana cand incerc sa schimb frecventa sa prind alte posturi. E o senzatie de nostalgie amestecata cu o senzatie de curiozitate sau ceva de genu’. Foarte interesant oricum 🙂

nu am avut RIC, dar cu un Sakta pe lampi si o antena long wire, pusa pe bloc, ascultam metronomul duminical, pe vremea cand Cornel Chiriac facea legea; acolo am ascultat prima data Uriah Heep, Jose Feliciano si multe alte formatii, pe care le ascult si acum cu placere.

Incet incet bag de seama ca si walkmanurile (alea cu caseta) devin istorie… Ma uit la un panasonic ce mi-a incintat urechile adolescentei… Se mai gasesc oare in comert? Eu nu prea am vazut.
Ahhh, ce senzatie am acvut cind am ascultat prima data sunet stereo la casti…