Sticlele de lapte
postat pe 20.04.2006 de geea
Erau cu gura larga si aveau un capac de staniol intarit care sarea tot timpul asa ca daca le carai in plase riscai sa ajungi cu laptele pe jumatate acasa. Din acest motiv, progresul tehnic a fost o necesitate: suportul metalic. Dezavantajul era ca pe langa cei 4 litri de lapte si greutatea sticlelor, mai trebuia sa cari dupa tine si fieraria respectiva. Nu era un sport pentru cei slabi! 😛
geniala poza!!!!
a nu se uita si borcanele analoage de iaurt tot cu capac de staniol intarit, precum si sticlele/borcanele intermediare de “sana” – cred ca-i zicea, un soi de lapte batut.
ps: imi poate spune si mie cineva va rog cum se ataseaza poze pe blog? multam
trimite pe latrecut@igu.ro si ma ocup eu de acolo
Mie imi placeau cele de sana, ca erau mai micute, si mereu ma gandeam ca sticlele de lapte sunt parintii, iar cele de sana copiii :).
Oricum, mi se pare ca inca mai avem sticlele alea, in care tinem apa – reminiscente din perioada “Daca ne opreste apa, sa ai ce bea”…
sticlele astea de lapte le mai foloseam si pe post de pusculita 🙂 oricum era tare bun laptele din sticlele astea
Si cozile la lapte care se formau la 4 dimineata si mergeai cu inca o trupa de indivizi din bloc. Vecinii care bateau in usa ca sa te trezesti sa mergeti la coada la lapte. Povestile care se spuneau pana la ora 6 parca , atunci primeau lapte si se deschidea alimentara. Ce vremuri….
Bunica-mea are vreo 2 sticle de-astea de lapte care umplute cu apa pt la nevoie 😀
*care sunt
Tin minte ca pe vremea aia, magazinele nici nu aveau rafturi frigorifice: nimic din ce era carne, lactate, oua nu statea mai mult de cateva ore in magazin.
suportul cu 4 sticle era inutil pt ca laptele se dadea pe baza de cartela si nu imi mai amintesc eu prea bine,dar parca nu se dadeau 4 litrii de lapte.eu am avut cu 2 sticle 😛
Ba erau ÅŸi vitrine frigorifice, dar nu peste tot, nuami în Alimentarele mari, de cartier. Acolo Å£ineau toate produsele din carne înainte. Åži se găseau de toate: carne crudă, carne tocată, picioare de porc, “adidaÅŸi”, slană, pui, pulpe de pui, “taki-muri”, pipote, tobă, cârnaÅ£i, cremvuÅŸti, salamuri, peÅŸte congelat, pachete de unt (de 200 ÅŸi 100 de grame), etc.
După 1980 (prin 83-84), vitrinele ale frigorifice nu le-au mai pus în priză, că nu mai aveau ce să ţină în ele, erau tot timpul goale. Intrau muştele şi se zbăteau să iasă de-acolo (muscoii ăia mari) Se tot loveau cu capul de geam, că nu mai ştiau pe unde au intrat.
Probabil că tu eÅŸti prea mic, dar noi, cei născuÅ£i în ’69-’70 (aÅŸa-numiÅ£ii “decreÅ£ei”) ni le aducem aminte perfect.
Din ’70 până prin ’78 s-a trăit cel mai bine în România. Toate alea erau ieftine, bune ÅŸi naturale (mă refer la alimente). Åži le găseai peste tot!
Apoi a venit declinul Epocii de Aur.
Tot noi am fost cei care-am început să-l lingem în cur pe CeauÅŸescu. Iar lui i-a plăcut ÅŸi-a zis: “Mai vreau, mai vreau!”
E firesc, tu să fi fost în locul lui, un anagramat cu trei clase primare, care-a lucrat ca ucenic într-o cizmărie.
daca astea erau grele. Ce sa mai zic de sifoanele din sticla cu care ma trimitea bunica la sifonarie sa le umplu. Cate 12 odata in fiecare sambata. Si era un leu de sifon