LaTrecut

reactia eterna si inevitabila la asta cu buchetul de flori era “pe naiba, seamana cu un peste”. Cum as putea sa uit, ma simteam prostit in fata cu ideea asta cu buchetul.

Am eu Cartea de “Citi” din a III-a. Spune-ti daca doriti poze 🙂

vrem, cum nu, vrem tot! :))

sa nu uitam de penare. de la cel de lemn cu abac, stiloul chinezesc si creioanele colorate pana la penarul tot chinezesc, cu oglinda mica inauntru (excelent retrovizor).

Am acasa un exemplar complet al “Abecedarului”, ediia 1991, parca. Se poate sa mai am “Abecedarul Micului Crestin”, tot pentru clasa intai. Cum le gasesc, trimit poza 😀

Si mai am un impresionant numar de 4(patru) carti cu Asterix si Obelix in limba romana. De ani de zile am traiesc cu ideea ca astea au fost singurele scoase vreodata in romaneste (corectati-ma daca gresesc). Trimit poze si cu ele. Regret insa enorm ca nu-mi mai gasesc cartile cu Bamse.

imi aduc aminte din abecedar, textul ala cu ‘cuiele’ batute in usa de tatal copilului obraznic… hm…

si mie tot povestea aia mi-a ramas in minte

Ana are mere.

tin minte ca litera O se facea pe la inceput, si, neavand cuvinte cu literele invatate pana atunci, inventasera cel mai improbabil nume de baiat: Onu!

Da,asa e, Onu.Pe bune ,niciodata nu am auzit prenumele asta la vreun baiat.Era totusi un mosh in cartier care-l chema asa dar era numele lui de familie.

hehehe, daca va zic ca am avut la gradinita un coleg pe care chiar il chema Onu? si uitasem de existenta lui…

Dragilor, Onu il cheama si pe baiatul unor prieteni de familie din copilarie, deci exista…

Dar eu aveam un coleg zis Anisor (cu sh adica)… ei, va bagati?

Ce mai tin minte este ca manualele erau sincronizate cu anotimpurile. Toamna (cand mergeam la scoala) erau texte gri, triste, iar vara erau vesele. Ultimele pagini erau oarecum optionale … sau cel putin asa se practica la mine in clasa.

dar de culegerea de petrica?de culegerea de olivetti?trebuia sa le cumparam.de acolo ne dadea tema de vacanta la mate.de culegerea de gheba?

eu inca mai am gheba pentru gimnaziu… tata ma facea sa ma imprietenesc cu ea..fractii lungi si urate :-s

abecedarul eu l-am inceput cu sfarsitul ca ma invatase bunica sa citesc dinainte de scoala si citeam pe sub banca. (ce ma batea invatatoarea cu rigla la palma, ma punea la colt…o splendoare!) erau poezioare la sfarsit, una cu barza. si textul ala cu romania cu buchetul de flori al anei blandiana… :)) =))

si in cartea de clasa a doua era o poezie de elena farago cu “tatal meu e muncitor pe santier”, nu mai stiu exact dar tin minte ca plangeam in hohote pentru ca ma obligasera s-o invat pe dinafara si numai cand trebuia sa recit “cu mana mea frageda in mana sa tabacita” sau despre “macara” nu puteam sa ma abtin si radeam (stiam eu ce stiam despre ‘telectuali).
si inca o poezie cu metroul, pe-aia v-o amintiti? incepea inteligent si complet in ritm “o plimbare in metrou este ca si un cadou…” continua descriind cum treci pe sub curte si ograda si strada si alte asemenea obiective inteligente pentru a se sfarsi apoteotic “maine ne plimbam din nou”.

sau povestirea cu cuza si ocaua mica.dar nu mai stiu in ce clasa eram, sau mos ion roata si unirea…adevarate perle :))

Eugen, mi-ai adus aminte de o intamplare care mi-sa parut tare amuzanta atunci.
Nu mai stiu prin ce clasa eram dar tin minte ca am primit tema, de alcatuit o compunere cu subiectul: “Ce semnifica pentru noi forma patriei noastre”. Si dupa ce timp de 30 de minute am ascultat cu toti propriile creatii cu tara noastra ca un buchet de flori cu raurile ca niste panglici si Marea Neagra ca sursa de apa pentru flori, se ridica unu sa citeasca compunerea si incepe: “Tara mea seamana cu un peste. Are forma unui biban…..”, si saracu’ nu a mai apucat sa zica nimic. Toata clasa a izbucnit intr-un ras isteric, tovarasa era rosie de furie, tin minte ca i-a dat nota 3 si l-a pus sa vina cu parinti la scoala, vezi doamne cum isi permisese sa compare patria cu un peste.

da… treaba cu buchetul era penibila. nici acum nu inteleg de ce se insista atat pe directia asta. imi amintesc de faptul ca povestea cu tara-buchet m-a facut sa inteleg ca nu toata lumea percepe acelasi lucru in acelasi fel; desigur, asta ma mahnea foarte tare pe atunci, pentru ca eu o vedeam tot peste si nimeni nu ma lua in serios.

Meriquitecontrary, faza cu Mos Ion Roata e din Ion Creanga!
Culegerea lui petrica… da’ de Hollinger mai stiti? Sau de culegerile alea mari, una verde, una galbena… cu diverse probleme, dintre care alea de la sfârsit erau de pura logica, erau adevarate basme…

baietelul Onu… hahaha! Organizatia natiunilor Unite!

Tipu ala cu culegerea nu era olivetti, ci olivotto.

okelarii lu kostakel…. mai era aia cu “intii se aseaza la masa tata si cu mama, urmam noi, unul cite unul”… mai era ceva, cred ca “racul stiuka si broasca”… le stiam pe toate “pedinafara”… acum cre’ k m-a cam lasat memoria

nu am vazut pe nicaieri pe sait amintita harta romaniei facuta din plastic, cu gauri pentru orasele mai mari… dak va ganditi la ea, atunci intre buchet de flori vs. peste, eu am mers pe peste. chiar am incercat sa o aranjez in diferite pozitii sa imi dea un buket de flori… nimik… tot peste ramanea

Faza cu Romania care seamana cu un peste s-a intamplat si in clasa mea, cand eram a3a sau a 4a. Bineinteles ca genul asta de compuneri despre tara mea etc se faceau cu ajutorul parintilor. O pereche parinte / copil a venit cu fraza “Tzara mea este ca un crap mare, auriu…” Vezi bine ca judetzele patriei reprezentau solzii sai de aur 😀

Pai e si normal ca tara (conturul) sa aduca cu un peste, cu capul la vest si coada la Marea Naagra.

“Fetita care l-a luat pe Nu in brate” era in manualul de cls III-a.
Povestea cu usa plina de cuie era in cartea de a II-a sau a IV-a, la fel cu “Ocaua lui Cuza”.

Va spune ceva numele de “Nioka”? Tot dintr-un manual de citire, despre un copil din Africa.

Partidul ( parca de Tiberiu Utan)

Cine lupta grea a dus
Prin furtuni si ger
Si vechi lanturi a rapus
Din otel sau fier?

Cine pruncilor a dat
Ani de bucurii
Le-a facut jocul bogat
Tu, copile, stii?

Cine a suit spre cer
In orase noi
Cantecul de pionier
Insorit suvoi? (…?)

Da, Partidul le-a-mplinit
Si tu nu uita
El in viata te-a pornit
El e viata ta!!

( parca era in Abecedar, editia 1979….)

apropo de prenume: am o preitena care are doi veri păunică şi rodică.:)) care se mai baga?
si preitena mea are o colega de facultate Onu

In legatura cu scrisul…erau caietele alea spreciale, ce nu se gaseau, apoi caietul de muzica, blocul de desen mic si acuarelele alea Pescarus? cu acrcasa din plastic alb. Apoi in clasele v(1990, la mine), aveam o profa de desen Kereji poreclita purcica. Dansa ne-a pus sa cumparam Tempera si Guasa, astea erau in tuburi. Borcanul cu apa era de obicei borcan de iaurt, iar speciale erau dozele de Pepsi sau Cola.Cele mai grele zile erau alea in care aveai si desen si educatie fizica. Luai carti si caiete, penarul, mancarea si mere, borcanul de desen si acuarelele, pantofii de sport…Era o ranita de soldat. Eu luam pantalonii de trening sub cei de scoala, ca sa nu mai car iaar bluza de trening bagata in bretelele ghiozdanului…

Ce imi aduc aminte din abecedar:

Prima litera era M, o poveste cu niste copii care mincau mere la desert si niste muncitori pe santier. Apoi la C era un dialog de genul
– Caline, un cocor!
– O, un cocor mare!
La D era ceva cu un ied care trece un pod… foarte vag imi aduc aminte.
“Alo, mama mare?” si “Ele au lalele” – L
Tarani intorcindu-se de la munca cimpului si un tren in plan indepartat care face UUUUUUUU… 🙂
X- O fata ramine fara cerneala in stilou si un coleg binevoitor o ajuta imprumutindu-i un pix.
@lord.of.haha Stii tu ceva… “Pirvule maninca incet!” Tare:)
Apoi ochelarii de carton ai lui costache, papusa Vasilache… si altele

Poezia aia cu metroul era ceva de genul
Pe sub curtea gradinitei, pe sub apa Dimbovitei
….. colonade si castele ……
O plimbare in metrou
Iata, e ca un cadou
Miine ne plimbam din nou?

Manualele de clasa primara editate inainte de 1989 nu aveau o grafica unitara: fiecare an avea alti redactori si ilustratori. Abecedarul era bine realizat ca prezentare grafica, “Limba Rmana” pt clasa a II-a mi s-a parut a fi cea mai sinistra, cu o grafica melancolica, in care uneori predominau tonuri inchise. “Citirea” de a III-a, cea cu coperta rosie, se apropia de grafica si de fontul Abecedarului. In culori vesele, dar un pic mai sobra, era “Limba Romana” de clasa a IV-a. BIne facute erau si manualele de romana pt clasa a V-a si a VI-a.

Acum am gasit-o; daca doriti sa va amintiti: http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.miculparis.ro/photos/foto/de_demult/abecedar

In manualele de azi la litera A avem Andreea Esca(lop); la M avem Monica Tatoiu si la P avem Plugaru Alina.

Cu editia din 1983, Abecedarul a suferit cateva modificari: au disparut “ghidajele” oblice iar aspectul literelor s-a schimbat, mai ales in cazul majusculelor (acum vad ca sa revenit la situatia din anii 70 cu aspectul literelor si al foii de scris. Litera A nu mai avea capul ascutit ci usor rotunjit, cu inclinatii laterale simetrice, P si R nu se mai desenau din doua miscari ci dintr-o singura miscare, piciorul literei unindu-se cu capul ei printr-o linie usor arcuita. La majusculele f, i, î si z (si z mic) iarasi parca era o modificare – capul nu era drept ci usor serpuit. E la un moment dat se facea ca un 3 intors, acum a primit un carliont in partea de sus, la fel si C Litera S nu mai stiu cum se face acum. Cam pana intr-a II-a am mai scris conform Abecedarului, in anul urmator am inceput sa fac majusculele normal, de tipar, s-au transformat multe litere.
Revin cu linkul: http://www.miculparis.ro/foto/de_demult/abecedar.html – il cautasem cu google ca imagini si am salvat toata calea.
Abecedarul, judecand dupa ilustratii si aspectul exemplelor de sciere cu girla de ghidaj, este o editie revazuta a unuia din anii 70 – din 1983 a mai suferit din nou modificari – o noua metodologie a literelor de mana, au ramas doa liniile orizontale de ghidare – insa cu aceleasi ilustratii (cred). In perioada 1983-1990 pana si scrisul de mana s-a simplificat, acum au revenit iarasi la forma veche de scriere (pe care o arata si manualul din 1982). Unele carti erau cartonate, altele nu. Cat de vechi este oare designul copertei? Raspunsuri se pot gasi la Editura Didactica si Pedagogica, daca cei de acolo sunt dispusi sa dea curs cererilor.

Până la urmă unde găsesc şi eu povestea cu Fetiţa care l-a luat în braţe pe NU?

eu as vrea sa cumpar abacedarul din 1983, daca cineva il are si vrea sa-l vanda, m-ar face fericita:)

Multumesc:)

Imi placeau la nebunie abecedarul si cartile de citire.
La serbarea de la sfarsitul clasei am fost Toamna si aveam vestitorii mei :)))).

nu e de loc fain da imi place ca se straduiesc

Eu am manualele de citire de clasa a II-a editia din 1976 si cea din 1979 in care am regasit numeroase amintiri din copilarie. Daca cineva doreste sa-si reaminteasca sub forma de poze anumite lectii, ii pot ajuta trimitand un mail la allyna_mo@yahoo.com.

Imi amintesc de culegerea de matematica Gheba. O uram! Mama ma punea sa lucrez din ea pe plaja, la mare!!!! Cand toti copiii erau in apa, ea voia sa lucrez ca sa particip la Gazeta Matematica, sa rezolv probleme, sa dau la Plitehnica…

dupa textele cu anotimpurile din abecedar, invatatoarea a organizat o serbare la sfarsitul clasei I, iar eu eram vara. Mi-a facut mama rochita verde din catifea, pe care a aplicat flori din hartie. Si am mai cules un buchet mare de maci, dar pana a inceput serbarea s-au ofilit si am renuntat la el…

Fetita care l-a luat pe NU in brate

Va spun ca sa stiti si voi: cuvintele care imi trebuie pentru povesti le scot din calimara…
Intr-o zi, un cuvant nu vru sa iasa afara.
Tot ciocanind desperate in sticla cu penita, din calimara iesira cuvintele: Politete, Harnicie, Prietenie.
– Hai, spunu-ne ce cauti!
– Il caut pe “Nu”. Fara el nu pot termina povestea.
– Pe “Nu”? L-a luat o fetita in brate si nu-i mai da drumul…
– Daca, de pilda, vorbi cuvantul Harnicie, ii spune mama: “Pune masa!” sau “Adu apa!” sau “Matura!”, fetita spune ca nu poate; are pe “Nu” in brate…
– Ori daca, vorbi cuvantul Politete, bunica vine de la piata, aducand doua cosuri grele, fetita cu “Nu” in brate nu sare sa-I deschida usa…
– Ori daca, vorbi cuvantul Prietenie, o colega o roaga sa-i ajute la o problema grea, fetitei cu “Nu” in brate nici nu-i pasa…
– Si unde sta fetita care l-a luat pe “Nu” in brate? intrebai eu.
– Te conducem noi, se oferira cele trei…
Desi era tarziu, o gasiram dormind. “Nu”, din brate, era insa treaz:
– Nu ma intorc! zise el. Nicaieri n-am dus-o mai bine ca-n bratele acestei fetite. Nu merg la tine, nu, nu, nu!
Chiar atunci se auzi glasul mamei fetitei:
– Hai, scoala-te ca e tarziu! Pune masa, e ora pranzului!
– Indata! raspunse in locul fetitei, Harnicia. Si cat ai clipi, asternu masa, deschise bufetul si scoase farfuriile. In dreptul fiecarei farfurii impaturi si cateva servetele de hartie.
Pe scari se auzira pasii bunicii. Politetea nici nu astepta s-auda batai la usa. Alerga si o deschise, lua sacosa cu cumparaturi din bratele bunicii…
Intre timp Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetitei care l-a luat pe “Nu” in brate…
Cand fetita se trezi si se dadu jos din pat, veni la mama sa si aceasta o lauda:
– Tare frumos ai asezat masa! Poftim cotorul acesta de varza.
Bunica-i darui un mar:
– Ia-l! Esti o fetita saritoare.
Colega nu se lasa mai prejos:
– Am doua nuci. Una tie si una mie!
Fetita intinse mainile sa primeasca darurile, dar, in clipa aceea, il scapa pe “Nu” din brate.
Eu, care atata asteptam, il apucai de-o ureche si plecai grabit acasa. Ajuns acasa, il aruncai pe “Nu” in calimara si rugai cuvantul Paznic sa-l pazeasca strasnic. Ca sa nu-l mai poata lua nici o fetita si nici un baiat in brate…

Era in manualul de Citire pentru clasa a III-a, ala rosu.

Am si eu un baiat de 7 ani jumate care a inceput clasa 1-a. Eu zic de el ca este educat. Dar ma uit la ceilalti… Pina la manuale, hai a ne uitam la majoritatea copiilor de clasa 1-a. Colegii lui, viitorii antisociali, care nu vor da doi bani pe opinia societatii, pe legi. Emancipatii de miine. Baiatul meu imi povesteste de unul, de altul. Unul i-a zis senin invatatoarei “Esti o mare proasta” (!). Restul arunca senini ghemotoacele de hirtie si cojile direct pe jos. Cam toti au parinti bogati si bone. Si lumea cearta pe dascali ca “nu educa copiii”.

Eu de mic vorbeam graseiat (ririit).
Si colegii rideau la citire la faza cu “Brrrr, mi-e frig”.
Asta zisa de Barbu care se dadea cu bobul.

si mie mi-a placut mult in abecedar cls I lectia cu fetita care a dat foc la casa ca s-a jucat cu chibriturile si a venit mama ei de la servici si a gasito. sau aia cu trenuletul din scaune…are cineva poezia aia din cartea de clasa a 2-a cu tata la plimbare de elena farago? va rog ajutati-ma!

Si eu am fost vara la serbarea de la sfarsitul clasei I. aveam o rochita in patratele mici alb cu vernil pe care cususe mama flori din hartie creponata diferit colorate si de diferite marimi. Pe cap aveam o cununa de spice – nu stiu de unde naiba luase tata spicele alea de grau. Cert este ca nu-mi placea de loc, mai ales ca voiam sa fiu o litera si nicidecum vara. Si pe langa toate astea am pornit imbracata gata spre serbare. Stateam la Vaslui, intr-un bloc in apropierea garii si trebuia sa mergem pana la casa de cultura in centru. Pe drum, ne mai intalneam cu diverse persoane cu copii de mana, care holbau bietii niste ochi la mine de imi venea sa mor de rusine. Punctul culminant l-a constituit un baietel care, cand m-a vazut, a exclamat: Uite, mama! Mazarea!!!
E inutil sa va explic ca nici pana in ziua de azi NU mananc mazare!!!