LaTrecut

dar poezia cu cirip-ciorap e un sticlete ce canta iarna la perete cum era?

3 strofe din 3 poezii care mi-au ramas pe creier:

intr-o zi, prin asfintit
soarecele a-ndraznit
sa se creada in putere
a prada stupul de miere.

nu, la noi in musuroi
nu e timp pentru zabava
ca de n-am fi de isprava
ar fi vai si-amar de noi.

si-a venit un lup din crang
si-alerga prin sat sa fure
si sa duca in padure
pe copiii care plang.

da….”Puiul” de Bratescu-Voinesti…..de cosmar!
din pacate se pare ca nici elevii din ziua de azi nu au scapat, dimpotriva:

http://www.didactic.ro/files/1/puiul.doc

Pravale Baba. Nu mai tin minte cu ce era, mi-a ramas in minte doar titlul. 😛

acum 1 sapt mi-am adus aminte de “gandacelul” si nu mai stiam cum e poezia exact…iti multumesc pt ca mi-ai adus aminte…so cute.

hei… poezia cu gandacelul ma face deosebit de sentimental, … mi-o spunea o fata pe care am iubit-o .. :-

da pe aia cu Printzul Miorlau o mai stiti?

Intr-o imparatie cam ploioasa
Traiau un imparat si-o-mparateasa
Ce-aveau, cum se cuvine, si un print
Singur la parinti.

(o strofa nu o mai stiu)

Miorlau, c-afara ploua,
Miorlau, c-afara-i soare,
Miorlau, ca-i zi de lucru,
Miorlau, ca-i sarbatoare…

cine mai stie restul, ca eu am cam uitat de acum 25 de ani…

de pravale baba nu mai stiu nimic, desi’mi suna suna clopotelu.
mai stiu ceva de iarna pe ulita?
si de cartuliile alea imense cu “povestiri istorice”. cu ilustratii cu domnitori. si cu povesti gen “stejarul din borzesti”.

“La Vulturi” — parcă-ntr-a şaptea — avea un suspans destul de spooky. Nu mai ştiu ce şi cum, dar parcă un bebeluş murea, din cauza mamei care l-a ascuns unde nu trebuie să poată fugi de turci.

Stejarul din Borzeşti? Cozmin kilărit cu sânge rece de han-tătar, pentru că Ştefan cel mic l-a lăsat agăţat în copac, din joacă.

Moarte + tortură psiholgică = Winner!

dar fefeleaga?

vai…nu imi vine sa cred…gandacelul de elena farago si “puiul” de bratescu voinesti! doua kestii la care plangeam de fiecare cand le citeam…sadici….

dar catelusul schiop? tot de elena farago..
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/catelusul.php
“Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.”

sau moartea caprioarei de nicolae labis. acum eu chiar imi dau seama ca poezia aia e grozava si labis nu scria rau deloc doar ca…atunci cat aveam 8 ani sau ceva de genul asta si citeam:
“De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.”
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/moarteacap.php
mananc si plang. mananc!

sau povestirile lui emil garleanu din ciclul din lumea celor care nu cuvanta, una cu puiul de caprioara mancat de lup.

aaah those were the days. traume traume traume.

sunt chioara la faza cu catelusul schiop… imi pare rau totusi toata poezia frizeaza o uratenie rara…pe elena farago n-o s-o iert niciodata.

Ma credeti ca am plâns într-o noapte o fântâna de lacrimi, când am recitit din întâmplare Cutu schiop?

La Vulturi – aia l-a ascuns pe bebe în sân, si a urcat cu el pe râpa pâna la stâna sa anunte ca vin turcii…

Iar Pravale Baba – eu sunt fan Ionel Teodoreanu – e aia în care baietelul vine de la sat, în prima zi de scoala, si desi e nou pe-acolo, se descurca super bine si cu bun simt, are raspuns la toate… si deseneaza super bine.

Am eu toata poezia..

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Râd când ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama “cuciu schiop”.

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.

Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!…

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor…

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

as dori saami spuneti un sit unde pot sa gasesc lectura “invatorul nostru” din volumul “cuore”.astept raspunsul cat mai repede:D:D

daa, mai era una “Copii/Baieti/Frati cuminti” Era ceva de genul, franturi din cate imi amintesc:

…dar cand ploua ori cand ninge
Linistiti in casa stam.

Si cu jucarii frumoase, ne jucam tot amandoi,
Pe cand mama noastra coase ori citeste langa noi.

Mama noastra ne vorbeste si ne mangaie duios,
Iara seara ne citeste ori ne spune un basm frumos.
Era prin clasele primare, parca.

Apropo, mai am inca carti de romana din generala. Stiu textul ala cu Pravale Baba. Fff misto, mie mi-a placut. Dar mai era ala cu Stefan cel Mare si Baba Vrancioaia cu cei 7 feciori si lupata de la Podul Inalt.

Apropos de povestiri ¨horror¨, ce pårere avetzi despre ¨Capra cu trei iezi¨? Când mânjeshte lupul peretzii casei cu sângele iezilor? Sau când îl ¨aruncå¨ capra-n groapå pe lup, ce urare crestineascå-i face lupului – ceva de genu´ ¨så-tzi plezneascå inima-n tine¨….. Sau imaginea lupui care-si ascute dintzii cu pila…. Sensibilizarea tineretului comunist…..

vreau si eu lista cu lecturi suplimentare pentru clasa a VIII a!!!!!cat de reopede se poate!!!!!!

Cam aceleasi chestii sadice se predau si acum, cel putin la clasa a III-a: “Caprioara” de Emil Garleanu, “Puiul” de Bratescu-Voinesti.. Iar la Religie li se spune ca diferentza fundamentala dintre om si animale este ca animalele nu gindesc si nu au sentimente; doar instincte; dar nu simt tristetea, bucuria, nu pot planui inteligent o vinatoare, de exemplu, sau nu se pot apara de dusmani decit pur instinctual, nu prin deductii si experienta… Pina si jocul la animale nu e decit un simplu antrenament fizic… Am combatut acasa cit am putut si i-am spus sa ridice mina si sa aduca argumente nin clasa, dar mi-a zis ca se teme sa nu ia nota mica… Supunerea, iata, este predata si acum (la scolile de stat, cel putin…)

Mi-aduc aminte ca eram la ora si invatatoarea s-a apucat sa ne asculte la poezie. O avusesem de invatat, dar eu uitasem s-o invat. Si cum avea obiceiul sa ne ia pe fiecare, pe rand, cum stateam in banci, am avut suficient timp s-o invat pana a ajuns la mine. Nu-mi venea sa cred ca n-am gresit deloc cand m-a ascultat! I-am turuit toate strofele, cap-coada! 😛

Imi aduc aminte de o poezie pe care mi-o spunea bunicul, in care era vorba despre un bunic care isi cauta ochelarii prin toata casa, iar ei erau pe nas. Nu stiu cum se numea poezia si nici nu stiu de cine era scrisa, poate stiti voi dragi cititori, sa-mi spuneti pe unde o gasesc sau de cine e scrisa ca sa caut cartea.