LaTrecut

Buna.
Eu am serialul din anii 70 sunt 10 episoade care cuprind Teroarea Neagra si Castelul fetei in alb. Am si filmul din 84 cu pestera.
Am gasit pe IMDB ca s-au mai facut filme prin anii 80 si cu restul volumelor, sau cel putin cu Castelul, Roata Norocului si Teroarea Alba (Aripi de zapada). Stie cineva ceva despre asta sau le are cineva pt ca m-ar interesa foarte mult.
Multumesc

E cineva mai sus, foarte sus, care spune de Petrachescu si “Corbeanca”. Domnule, pe cinstea mea … eram cu Dobrescu la “Cerboaica” si stateam toti adunati, 4 oameni si cu Dobrescu chinta royala, pe cinstea mea …

Hei, Ciresari…

BOMBA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

La fel ca si Mihai, Cristina, Razvan, Iulia si poate multi altii (chiar multi multi altii care nu au scris pe acest forum), va intrebati daca exista sau a existat vreodata Castelul celor doua cruci !

Ehee! Uite ca de aproapape 15 ani, aceasta taina m-a framantat. Atat de tare, incat, am inceput la un moment dat sa caut!

Sa va explic, ca altfel nu sunt credibil.
Sunt un tanar regizor de film, absolvent al Universitatii din Bucuresti, dar originar din tainicii munti ai Banatului. Alaturi de o echipa de oameni din creatie, am inceput sa lucram la un documentar despre misterele Carpatilor si stravechile legende daco-getice. In peregrinarile mele pe la tot felul de profesori de istorie de mare calibru, arheologi de renume mondial, muzeografi, etc (e multa treaba, ca lucram cu National Geographic… :] ), am intrebat in stanga si in dreapta si de misterul care nu-mi dadea pace de atatia ani. Chiar daca el nu e inclus in documentar, e o enigma ce ma chinuia de mult. Si iata:

B O M B A !

De la emeritul savant Silviu Dragomir (“Istorii neelucidate”) si istoricul geolog Nicolae Ticleanu am gasit o urma a legendei care ar putea duce catre niste locuri si lucruri reale:

Se pare ca intr-adevar a existat un castel ascuns in muntii Ceahlau, prin cea de-a saptea domnie a musatinilor. Ulterior se pare ca a folosit ca loc de refugiu pentru domnitori cand erau atacati. Astazi se mai vad doar ruinele castelului care ar fi fost construit deasupra celui vechi. Despre Biserica din Soimeni si despre turnul stramb, nu am aflat nimic.

Dar cu siguranta Ceahlaul, cu misterele sale inca neelucidate, cu o sacralitate emotionanta si o lunga trena de legende ce-l strajuiesc din toate partile, inca nu si-a dezvaluit complet fantasmele…

Un vechi ciresar…

Cautator inrait al misterelor,

Constantin…

Constantin Chirita s-a nascut la noi…! Ciresarii si urmasii lor … tot ciresari sunt in comuna Ibanesti ….
http://ibanesti.weblog.ro/2008-03-13/313093/S-au-implinit-83-ani-de-la-nasterea-scriitorului-Constantin-Chirita–.html

Dragi ciresari,

…Cu uimire am descoperit ca exista destui “maniaci” care citesc cartile copilariei pana la distrugere…
Am descoperit cu mare placere in randurile de mai sus si gandurile unui tinar/tinere de 14-15 ani dc imi aduc aminte bine…Sa ne bucuram ca inca mai exista tineri cu vise si cu dorul aventurilor si explorarilor pline de avant.
Imi aduc aminte si acum de prima mea intalnire cu ciresarii:in vacanta de vara,la bunici la Sibiu am facut cunostinta cu ei…Si am fost impreuna vreo 3-4 zile mereu…Apoi,am observat ca mi-au ramas prieteni,ne-am intalnit de atatea ori in vise si in momente de visare.
Le-am fost alaturi in expeditiile lor si ei la randul lor m-au intovarasit in aventurile copilariei mele.E drept ca eu nu am intalnit personaje atat de pitoresti ca cele din carte,nu am dezlegat enigme ca ei…dar tot ciresar am ramas…Singura enigma pe care am dezlegat-o a fost aceea a granitei dintre copilarie si adolescenta si mai tarziu a granitei dintre adolescenta si maturitate.Ciresarii mi-au fost alaturi mereu…
Vreau sa va spun de asemenea ceva legat de tinerii de azi.De ce nu mai sunt ciresari?De ce vorbesc in “cifre”,”frag-uri”,”kills”-uri si altele?Oare ce o sa isi aduca aminte peste 15-20 ani?Cum au trecut nivelul 22 al nu stiu carui joc?Ma uit la ei si ma intristez.Ma uit la ei si ii compatimesc…Nu ei sunt de vina…Noi le-am ucis visul copilariei,noi i-am aruncat in lumea virtuala….Noi,cei mai mari decat ei…Nu conteaza ca suntem mai mari decat ei cu 5 cu 10 cu 20 ani…Nu era oare datoria noastra de ciresari sa ii ajutam sa isi gaseasca povestea lor?…Nu era de datoria noastra sa ii ajutam sa aiba niste amintiri frumoase?Asta e dragii mei…am stat si nu am facut nimic ca niste ciresari nedemni…Haideti sa incercam sa ne ajutam fratii,copiii,nepotii si chiar vecinii sa isi gaseasca visele…Haideti sa le povestim si sa ii atragem in aventuri frumoase …Haideti sa le dam si lor un strop din copilaria noastra frumoasa…Haideti sa le dam acest cadou fara sa le cerem nimic in schimb si fara sa ii judecam…
O sa facem asta.PENTRU CA SUNTEM CIRESARI!

**************

Cu regret…o sa mai adaug ceva in randurile de mai jos .

Dragi ciresari,am gasit 2 greseli in prima carte a tinerilor nostri prieteni…Imi pare rau ca va impartasesc asta dar trebuia sa spun si altora “taina”

Cand tinerii gasesc barca lui Petrachescu,normal ar fi fost sa se intoarca pe drumul stiut(mai ales ca pierdusera si aparatul TFF si era riscanta inaintarea in necunoscut fara nici un mijloc de comunicare)Chirita ii trimite in necunoscutul negru totusi…
A 2-a gresala este legata de iesirea vanatorului din pestera.El alege drumul cel mai scurt pt iesire(pe la stanca in forma de cal de sah) dar Ursu ii blocheaza drumul.Apoi iese pe la gura principala a pesterii,pe unde intrasera si tinerii…Din grota banditilor tunelul ducea in 2 directii:dupa punctul terminus,pe unde intrase Tic sa “imprumute” barca si undeva pe tarmul lacului (in punctul terminus).
Sa nu uitam ca tinerii nostri folosisera de cateva ori pluta pana la “punctul terminus” pt traversari de lacuri.Cum reusise Petrachescu sa le traverseze fara barca sau fara pluta? 🙂

Dar sa ne continuam visele copilariei si sa continuam sa traim ca si pana acuma:cu spirit ciresaresc :),cu vise,cu spaime si cu ganduri curate si tinere.

NOROC BUN!

P.S:va mai recomand cateva carti:
“Campionii” de Chiril Tricolici-aventurile unor copii care sunt pasionati de cursele de karting
“La capatul pamantului” de Nicolai Dubov(aventurile unor copii in taigaua URSS-ului
“Stiletul” nu stiu autorul,este un rus
“Pasarea de bronz” acelasi autor ca si la “Stiletul”
Cartile autorilor rusi sunt pline de propaganda comunista,eroii nostri sunt pionieri cu totii dar va garantez ca o sa va placa

NOROC BUN!

heiiii… sunt super emotionata ca am gasit acest forum de discutii si vad ca sunt si alti oameni disperati ca si mine.. am citit toate cartile de vreo 8 ori incepand cu clasa a 5a… nu sunt singura care a cautat orasul ciresarilor..intotdeauna am crezut ca asta este cea de-a sasea aventura la care ne invita pe toti chirita, pe ciresarii adevarati. mi-am inceput cautarile foarte constiincios, cand nu aveam inca acces la internet, si astfel am chinuit harta cea mare a romaniei in fel si chip, ca sa nu mai zic de cartile din imagine..;)) is ferfenitza.

bineinteles ca nu am gasit o zona in care sa se intruneasca toate detaliile oferite in carte. mi-am notat fiecare cuvintel care facea chiar si cea mai vaga referire la zona, iar anii i am aflat prin calcule complicate: 62-66; m am folosit in primul rand de vol1: expeditia era programata pentru 5 iulie, intr-o joi; cu ajutorul calendarului perpetuu sunt cativa ani posibili in care 5 iul sa cada intr-o joi. am hotarat ca e vorba de 1962 dupa indiciile din vol4 =65. Sa speram ca nu e scapare de-a autorului, eu am luat fiecare cuvintel for granted.

Cat despre localizarea geografica, am trecut de o zona a romaniei la alta si pot spune ca desi acum sunt intr-a 11a, asta a ramas mica mea nebunie, care ma mai apuca cateodata :))
acum am citit ca barlad ar fi orasul ciresarilor..nu mi as fi imaginat ca asa aproape. oricum, o sa ma conving daca e asa.

ciresarii mi-au deschis calea spre lectura, m au fascinat dialogurile inteligente..pana si insultele sunt inteligente- unde mai auzi azi incurajarile comice ale lui sergiu si pompilica cand puneau la cale o afacere “geniala”; azi limbajul e atat de saracit, in general.. ne complacem in raspunsuri stereotipe si folosim cuvinte cat mai abstracte, care reusesc sa surprinda cat mai putine semnificatii- e trist, e trist ca ne uitam limba.

nu am putut niciodata sa-i inteleg pe cei de varsta mea care au citit ciresarii pe sarite. cartile astea ti se lipesc de suflet pur si simplu. ramane atunci problema daca au de ce sa se lipeasca ;)) ciresarii pe mine m-au schimbat, am vrut sa fiu ca ei, mi-au oferit o noua viziune asupra prieteniei, am invatat sa gandesc, sa visez si sa-mi traiesc propriile aventuri.

sunt carti pentru toate varstele, universale..cand esti mic iti place aventura, cand mai cresti prinzi gustul dialogului si a limbajului, apoi gandirea pur ciresareasca…e foarte frumos sa fii ciresar, sa crezi, sa speri, sa visezi ca o sa descoperi candva orasul ciresarilor…

Btw, poeziile lui stanescu de pe spatele cartilor se potrivesc ca o manusa cu spiritul cartilor. Nu regret ca nu a existat o ecranizare mai buna, cu toate ca a fost o perioada in care voiam sa ajung regizor doar ca sa fac un serial luuung care sa respecte tot:d

nu stiu de ce lipseste din ce am scris mai sus urmatorul fragment:

am hotarat ca e vorba de 1962 dupa indiciile din vol4 : “si nu trecuse prea mult timp de atunci (44′), inca nu se implinisera doua decenii si jumatate, acel sfert de veac care separa genaratiile”. de aici rezulta ca 44+ maxim 25= maxim 69 pt volumul4. Iar cu referire la un vin: Tamaioasa Tohani e din 1940, iar apoi spune ca “cel mai tanar vin avea 25 de ani”. de aici x mai mare sau=65. Sa speram ca nu e scapare de-a autorului, eu am luat fiecare cuvintel for granted.

🙂 Drum bun, ciresari, ne mai auzim!

eu ma bucur din tot sufletul ca am dat si de alti ciresari.asa natang ma simteam……ca un spion ratat…….pe bune……..credeam ca sunt singura care parca a inebunit cand auzea ciresarii……..era o melodie foarte simpatica care imi rasuna in urechi….
oricum ideea e ca atunci cand am terminat de citit pt 1 data cele 5 volume si mi-am dat seama ca constantin chirita nu mai e printre noi era asa de nervoasa pe el incat as fi putut sa fug pana la mormantul lui numai sa-l mai omor si eu odata, deoarece s-a oprit la 5 volume doar.eram complet nebuna…..am inceput disperata cautare…….am studiat harta romaniei………am gasit mai multe vultureni si vulturesti pentru cetatea veche daramata dar nimic…….nici macar nu era notat cv asemanator unei ruine de cetati
apoi am descoperit ca anumite localitati din carti au aparut ba cu numele modificat ba la sute de kilometri distanta……deci varianta ca exista intr-adevar este relativa.
oricum si acum mai recitesc cu drag cate un volum chiar daca au trecut deja 5 ani de cand am dat de volume

de asemenea am mai gasit o problema in aceste carti care a fost”evocata” mai sus succecsiune cartilor
….
tot misteru se afla in volumul 5 in care este o greseala de tipar…. cel mai bine e sa ne uitam in prima editie…al volumului 5…
in editia mea 1979 apar niste notiuni in contradictorii
: -“― Vrei să repeţi aventura de acum doi ani? Vrei să te duci iarăşi la Castel? întrebă cu naivitate Dan.”
– Ore întregi Ionel ascultase emoţionat păţaniile prietenilor săi. Îi înterupse rareori cu cîte o întrebare.
Castelul fetei în alb nu mai ascundea nici o taină cireşarului care nu participase la descoperirea lui.
Regretele adînci pe care le simţise în suflet, în decursul povestirii, se topiseră încetul cu încetul în lungul
răstimp de tăcere care urmă. Era rîndul lui să povestească şi-i părea rău că întunericul nu-i va da voie să
obseve chipurile prietenilor săi.
― În ziua aceea ― începu el ― voi trebuie să fi fost în apropierea Castelului. Poate că vă aflaţi chiar pe
drumul subteran care ducea la intrarea principală.”

imi doresc cartile Ciresarii

e tare dragut tic

Fac parte dintre cei muuuultzi care …. au facut / fac pe detectivii, cautand REALUL in IMAGINARUL lui Constantin Chiritza !!!…. Ma putetzi crede ca, ajungand pentru prima data in viatza la Mamaia (in vara lui 1968, eram in cl. a 8-a), am intrat intempestiv la receptzia hotelului Pescarus (sau … Albatros ???…), ca sa vaz cu … lentilele mele daca receptzioneru’ chiar seamana cu-n CANGUR ?!?!?!?!?……. :))

Toate bune, dragi “CIRESARI” …. pururea TINERI !

cartile nu stiu daca sunt reeditate,dar se pot descarca in format electronic.
Constantin,daca ai atatea informatii,oare nu putem sa adunam un grup de maniaci si s-o pornim prin ceahlau,la vara?

Salut Cristina!

M-ar bucura enorma o incursiune in Ceahlau in descoperirea vechilor carari ale Castelului Celor Doua Cruci. Sunt mult mai multe istere in Ceahlau decat va puteti imagina! Numai varful piramida Toaca ascunde asa de multe… Dar cu cat aflu mai multe, cu atat cred mai vartos ca actiunea din volumul 2 se petrece undeva prin ceahlau. asadar, Cristina, da un semn. O metoda de comunicare…

Drum bun, pe cararile destinului, CIRESARI !

Salut,Constantin!

Apropo de metoda de comunicare, putem sa povestim pe messenger. N-am inteles din post-urile de mai sus unde esti, eu insa sunt din Cluj. Ma intriga inca, la atatia ani de cand ciclul Ciresarilor ma face sa visez cu ochii deschisi, posibilitatea ca vol. 2 sa se bazeze pe un mit stravechi, poate cu un sambure de adevar- asa cum sunt toate legendele. E volumul meu favorit, dintre cele 5, lucru total nesurprinzator, daca tin cont de pasiunea mea pt. trecut… In fine, visez si la ecranizari ale volumelor, altele decat “facaturile” din 1972 si 1984 (doar pe astea le am, restul le aveti careva?!).

Vorba multa strica, asa ca ID de yahoo messenger= crisvoda

Buna ziua, Ciresari!

Am o retinere cand vine vorba de faptul ca maestrul Chirita nu a fost influentat de regim cand a scris “Ciresarii”… Am niste dovezi destul de clare in acest sens.

Oricum… Nu regimul ne intereseaza.
“Ciresarii” este opera copilariei mele… Sunt la a nu-stiu-cata lectura si am 20 de ani… Sunt absolut incredibile cartile! Creeaza dependenta.

Va astept sa discutam pe marginea lor, toti cei care sunt Ciresari. ID-ul meu de messenger este andrei_sarb . Daca nu ma gasiti online, lasati-mi mesaje pe offline si va raspund.
Nu uitati sa scrieti parola cand faceti cererea de adaugare pe lista (acolo, la prezentarea voastra).
Parola este: TOMBI.

Un ciresar.

(P.S. Cred ca ma aseman cel mai mult cu Dan, desi imi place si Tic.)

Salut! Tocmai ce am terminat de citit volumul 2 din Ciresarii pentru a n-a oara. Si eu ca si voi am facut mereu supozitii in legatura cu perioada in care s-au intamplat aventurile in legatura cu posibilitatea ca cele povestite in seria de 5 volume sa aiba o baza reala. Chiar si acum dupa atatia ani de cand i-am descoperit ii citesc pe Ciresari cu aceeasi placere.

In curand (intr-un “in curand” destul de relativ) voi incepe o “investigatie” pentru a stabili orasul de origine al Ciresarilor, precum si o cronologie cat mai exacta a faptelor relatate in cele 5 carti. Va anunt cand ajung la o concluzie! 😉

Apropo… Cine vrea sa intre in legatura cu un ciresar (adik cu mine ;)) ), ID-ul meu este andrei_sarb. Parola (scrieti-o la spatiul din cerere) este TOMBI.

Va astept cat de curand!

(PS: Cine vrea sa ma ajute cu “investigatia”, sunt deschis la orice! 😉 )

Am gasit pe net un articol foarte interesant despre limbajul folosit in diferitele editii ala ciresarilor.Este semnat de Rodica Baziu :
“Literatura de consum in genere si mai ales cartile de mare succes la public au fost prea putin studiate la noi; atit cercetarile de sociologie a lecturii, cit si cele stilistice si retorice ar avea de cistigat daca s-ar analiza, dincolo de universaliile unor strategii populare, cazurile mai spectaculoase ori, pentru deceniile trecute, tensiunile, compromisurile si complicitatile cu cenzura totalitara. Unul dintre fenomenele autohtone absolut remarcabile e ciclul Ciresarii, al prozatorului Constantin Chirita: un bestseller al anilor ’60-’70, din categoria “literatura pentru tineret”, caruia ar fi foarte interesant sa i se reconstituie istoria receptarii si proportiile tirajelor. Succesul incontestabil al seriei de romane s-a bazat in mare parte pe construirea unei utopii: ea propunea un tip de proza de actualitate, din care lipsea orice aluzie la realitatea politica a vremii, cadrul vietii cotidiene fiind de fapt intr-o continuitate directa, naturala si discreta cu perioada interbelica. Primul volum al ciclului (in editia din 1968) incepe cu fraza “De aproape cincizeci de ani, orologiul cel mare din turnul scolii supraveghea cu cadranele sale cele patru puncte cardinale”, pentru a continua cu inventarierea unor elemente simbolice, mostre pentru farmecul discret al lucrurilor vechi (orologiu, muzeu), al batrinilor (paznicul scolii), al traditiei (liceale).

Abstragerea progresiva din real e usor de urmarit in compararea variantelor de text impuse de cenzura sau de autocenzura. Strategiile absentei – anularea referirilor la realitate, la contextul politic – si dezvoltarea unei mitologii a traditiei pot fi identificate chiar la nivelul strict lingvistic, desi limbajul nu este, desigur, decit un indiciu retoric al unor procese mai complexe. Am ales citeva observatii pe care le permite compararea a doua editii din volumul al doilea al ciclului (Castelul fetei in alb): din 1961 si din 1968. Perioada e dintre cele mai interesante si modificarile in text spun ceva despre “inchidere” si “deschidere” in politica si in cultura. Unul dintre personajele principale e numit de altfel Tica in 1961 si Tic in 1968 – ceea ce, dincolo de subiectivitate si eufonie, poate simboliza trecerea de la un mediu popular autohton, cu hipocoristice traditionale, la unul mai neutru si “cosmopolit”. O scena a romanului il prezinta pe erou in pericolul de a primi o pedeapsa scolara pentru indisciplina. In 1968, strategia la care recurge tinarul e de a se prezenta la cancelarie in “hainele de sarbatoare”; putin credibila in raport cu regulile reale ale vremii, scena se lamureste prin confruntarea cu editia anterioara, in care e vorba de “uniforma de pionier” (imbracata de personaj “intotdeauna cind comitea vreo sotie de rasunet si trebuia sa apara in fata vreunui personaj insemnat”). Descrierea nu lasa nici un dubiu asupra substitutiei si asupra modelului “burghez” pe care textul il plaseaza fara efort intr-o lume aparent contemporana: “bluza alba, cravata rosie, pantalonii scurti” (1961) devin: “camasa alba ca zapada, cravata maron cu dungi negre, hainele calcate cu migala, pantofii lustruiti ca oglinda, un virf timid si alb de batista in buzunarul de deasupra inimii” (1968). In fond, varianta uniformei era fundamental ambigua: simbolurile politice ale realului apareau, dar folosirea lor strategica nu era cea ideologic acceptabila, permitind sa se vada functia lor de mijloc de presiune, de santaj reciproc si chiar de negociere (acceptare, respingere, manipulare). Riscul e evitat, in 1961, de o paranteza in care intervine limba de lemn iar vocea naratoriala adopta o atitudine “justa”: “(E adevarat ca atunci cind imbraca uniforma de pionier si purtarea lui Tica era la nivelul cerut)” (sublinierea imi apartine). Si mai semnificativ e nivelul limbajului in reprezentarea dialogului, in selectia formulelor de desemnare si de adresare oficiale sau a celor “normale”. In 1961, in dialogul unei scene intre directorul scolii, un suplinitor si un elev apar formele “un pionier” si “tovarase profesor”: la observatia “stii… nu e frumos… un pionier…”, elevul raspunde cu “Tovarase profesor”. In 1968, dialogul e usor diferit: “- Stii ca nu e frumos ca un elev care… care nu e un elev rau…”; raspunsul contine, in locul formulei de adresare oficiala, o simpla formula de politete: “Nu va suparati”. De fapt, pe parcursul intregului ciclu, in varianta din 1968, cuvinte-semnal precum pionier sau tovaras sint sistematic evitate. Succesul real al cartii la cel putin o generatie de cititori e legat si de aceasta performanta a omisiunii, strategie retorica alternativa aluziei si care ar merita sa fie studiata prin confruntarea mai multor variante de text – si in relatie cu realul si imaginarul vremii. “

salut!ma numesc andreea…si chiar azi am terminat clasa a 5 a…….desi am primit alte 5 carti cadou pentru prezenta la act extrascolare….cum am ajuns acasa am terminat ciresarii cap 5…eu le-am luat de la biblioteca….sunt superbe!!!cand citeam tot timpul intram intr-o lume doar a mea, o lume a nostalgiei, a visurilor, a sperantei, o lume in care existau numai ciresarii…de cate ori nu mi-am inchipuit ca sunt printre ei……..ca il vad pe petrachescu in pestera neagra..(trebuie sa recunosc ca capitolul in care el vrea sa ii omoare pe ciresarii l-am citit noaptea..si am dormit cu lumina aprinsa……)…parca o vedeam pe laura cu fata-i negricioasa si rochia alba…..sau parca il vad pe vanzatorul de la roata norocului cum striga:oale, lighene, cratiti……..uite cum a luat-o…vine norocul sau alte chestii de astea…si o vad pe atena pe schiuri cum ii urmarea pe ciresari…sau vad toata valea unui munte plina de oamenii care se dadeau drept ciresari……..ce rau imi pare ca s-a terminat carte…..simt ca ma podidesc lacrimile…la fel a fost cand am terminat si harry potter…….dar nu stiu cum sa va fac sa intelegeti…..viata mea este ca eu sa citesc pentru eternitate…..joaca, prieteni si alte de astea nici nu intra in discutie…cartile sunt viata mea…..imi luam ciresarii in fiecare zi cu mine la scoala si ma rugam sa lipseasca un profesor ca sa mai pot citi……preferatii mei sunt:laura, atena, maria, lucia, tic, dan ionel ,victor, ursu…..dupa cum vedeti ii iubesc pe toti….o intrebare am totusi……..ei chiar au existat cu adevarat?daca da……ar fii o minune…deoarece eu si prietena mea care este o alta fana a ciresarilor am gasit locurile unde au fost pe harta……vreau sa spun ca as putea intra in pestera neagra sau in castelul celor doua cruci, sau as descoperi mormantul lui ovidiu….sau urmele macelului dintre lupi si ciresari…desi acestea cred ca numai exista…..sau sa calci pe locul unde tic se uita cu atata ravna ladiscobol!!!!!! este o senzatie atat de noua!!!!simt cum incep sa tremur de emotie……chiar vreau sa reinviui ciresarii…nu pentru mine…pentru voi…pentru mine sunt deja reinviati…nici nu au fost contopitii vreodata cu negrul cernelii…

volumele sunt:

1)cavalerii florii de cires
2)castelul fetei in alb
3)roata norocului
4)aripi de zapada
5)drum bun ciresarii

ultima data am citit vol1 sio mia placut laaa nebuniee

wow…sal ciresari :D…..chiar nu credeam ca suntem asa de multi …..da, si eu mi-am inceput calatoriile cu ciresarii in clasa a cincea…le incepeam si nu le mai puteam lasa din mana….intotdeauna mi-am imaginat ca si chirita era unul dintre ciresari…poate ionel,dan,etc 😐 ….de la prima carte am crezut ca intamplarile sunt adevarate,si a devenit aproape sigur cand am citit urmatoarele la inceputul volumului al treilea [roata norocului]:

CUVÎNTUL AUTORULUI
De fapt nu e cuvîntul autorului, ci scrisoarea unui tînăr cititor pe care mă văd obligat s-o redau aici, înainte de începerea cărţii:

Dragul nostru prieten drag,
Am auzit în cîteva locuri că unii cititori, foarte puţini dealtfel, pun sub semnul îndoielii cele ce se povestesc în această carte. Eu sînt elev la liceul din oraşul în care se petrec toate isprăvile descrise de dumneavoastră în “Roata Norocului”. Probabil că aţi văzut orăşelul nostru. Nu are nimic interesant decît acele statuete de Tanagra din muzeu. Dar aşa cum nu se poate vorbi de Pisa fără să ai imaginea celebrului turn înclinat, aşa cum nu se poate vorbi de Paris fără să te gîndeşti la Louvre, sau de Roma fără să ai imaginea Colosseum-ului, sau de Londra fără să-ţi apară imediat Westminsterul în faţa ochilor, tot aşa nu se poate vorbi de orăşelul nostru fără să te gîndeşti imediat la statuetele de Tanagra. Oricărui oraş al planetei aceste statuete i-ar face faimă. Sînt cele mai frumoase din lume şi cele mai bine păstrate, aşa spun toţi cei care le-au văzut şi le-au comparat cu altele din alte muzeele cu nume celebre. Cum au ajuns ele aici la noi? se va răspunde în această carte. Cum vin din toată lumea oameni ca să le vadă şi să le admire? Asta din păcate nu se ştie prea bine. Dar dacă aş da cîteva nume luate din cartea de onoare a muzeului, cred că mulţi custozi ai multor celebre galerii de artă ar face ochii mari. Marele nostru sculptor Brâncuşi a venit special de cîteva ori, incognito, de la Paris, ca să le vadă. Ore şi zile întregi stătea şi le privea la fel de nemişcat ca ele.
Se mai spune că au poposit aici, tot incognito: Picasso, Matisse, Dali, Moore şi alţii. S-au oferit sume fabuloase pentru ele, s-au oferit schimburi: opere de Michelangelo şi Rodin, dar toate tanagralele noastre fac parte dintr-o donaţie de care nimeni nu se poate atinge. Ele constituie toată mîndria şi gloria orăşelului nostru. Sînt exemplare unice, fără egal în frumuseţe şi graţie, sînt adevărate bijuterii. Poate că n-o să mă credeţi, dar de multe ori, unii oameni, mai trişti sau mai necăjiţi, vin la muzeu să le privească. Frumuseţea şi eleganţa statuetelor devin un fel de leac care linişteşte şi înseninează. De aceea mai că le privim ca pe nişte fiinţe, prietene ale noastre de toate zilele.
Acum închipuiţi-vă ce lovitură cumplită pentru oraşul nostru, şi nu numai pentru el, ar fi fost dispariţia pentru totdeauna a acestor statuete. Pentru că asta ar fi fost soarta tanagralelor noastre, dacă din întîmplare cireşarii n-ar fi fost în perioada aceea blestemată aici la noi. Fără ei orăşelul nostru vesel şi cald ar fi devenit trist, ca un mormînt părăsit.
Eu sînt unul dintre acei care ştiu cel mai bine ce s-a întîmplat cu statuetele noastre de Tanagra şi care a fost rolul cireşarilor în salvarea lor. De aceea spun tuturor că toate întîmplările povestite aici sînt absolut autentice. Nimic nu s-a inventat. Ba cred că au mai existat o mulţime de amănunte despre care nici nu s-a amintit.
Asta am vrut să vă spun, dragii mei prieteni cititori. Nu semnez scrisoarea pentru că s-ar putea crede că am scris-o anume ca să mă pun bine cu cireşarii. Da` poate că exist şi eu în această carte… Vă urez lectură plăcută.

Un cititor tînăr ca şi voi

oare chiar a existat si el in carte? sau vroia sa nasca mai multe intrebari?

Cel mai mult mi-a placut volumul al doilea “Castelul fetei in alb” …. foarte interesant . 😀 ….

Un lucru care ma intristeaza e ca eu am citit cartile de la biblioteca si pe ale mele nu le am numai in format electronic ….

Credeti sau nu,dupa ce am terminat de citit ultimul volum,am inceput sa plang ca nu mai am ce citi :))….nu o sa-i reprosez nimic lui chirita ca s-a oprit la cinci volume pentru ca a facut si el destul de mult…..totusi as vrea sa mai fie cateva carti…

am 10 episoade din ciresarii da’ vechi ca vai de ele…..cu pestera neagra si castelul fetei in alb…atat am gasit pe strong dc si cred ca aici s-au oprit din filmat…

ce sa mai zic….mi-a placut mult sfarsitul :

Cireşarii ar fi vrut să răspundă altceva. Dar nu izbutiră decît să repete aceeaşi urare, adunîndu-şi şoaptele într-un cor duios:
― Drum bun!

Sfîrşit

― Ce se întîmplă cu mine? Parcă m-aş întuneca… Nu vreau! Eu în locul dumneavoastră aş mai găsi o vacanţă, aş mai găsi un loc necercetat… Dac-aţi şti cît v-am iubit!…
― Iar începi, Ticuşorule? Nu înţelegi că nu mai sîntem în carte?…

mama draga :))

tanya – o ciresara 🙂

“-Iar incepi, Ticusorule? Nu intelegi ca nu mai suntem in carte?…” _____citat vol 5 ultima pag dupa sfarsit______ Asta CRED EU dovedeste ca vol 5 e ultimul nu? Ca doar n-ar fi spus asta asa ca si cum ar fi iesit numai din acest volum ca apoi sa “intre” iar in carte, nu? In plus asa ceva nu apare decat la sfarsitul acestui volum…. Sincer mi se pare ciudat….si tocmai cand drept sa spun incepusem sa cred ca vol 5 e chiar dupa vol 2( vol 1, vol 2, vol 5 ….) repet: ASTA E DOAR PARE REA MEA….

La inceput creadeam ca “un sigilui” al faptului ca cel putin aventura ciresrilor din vol 2 este realaera reprezentata de documentul lui Zogreanu; am cautat pe google informatii despre Moisei Movila si Cristache Zogreanu si tot ce am gasit a fost legat fie de vol 2 al ciresarilor fie de locuri si manastiri si alte chestii ce contineau in denumirea lor cuvinte asemanatoare cu cele scrise de mine……Sincer… mi se pare ciudat ca nu exista o imagine macar a acelui document…. TOT CE AM SPUS AICI NU INSEAMNA CA PUN LA INDOIALA AUTENTICITATEA DOCUMENTULUI SAU A EXPEDITIEI CIRESARILOR!!!!!!!!!

Buna,
am citit parerile voarstre si va pot spune k si eu sunt fascinata de ciresarii chiar dak am citit abia primele 3 carti.am uitat sa mentionez k am 14 ani ji trec in clasa a 8-a.pot spune k pana acum cateva sapt nu imi placea deloc sa citesc ji uarm cartile, dar de cand o colega de clasa ma disperat povestindu-mi de ciresari am devenit si eu curioasa.acum pot spune k numai dupa primele carti ma consider ji eu un ciresar.in legatura cu filmul am vorbit cu tata si mi-a zis ca el a vazut filmul cand era copil si ca era urmarit de toata lumea.dak corespunde sau nu cu cartile nu mai stiu.pot spune doar ce mia zis tata, adica k pe vremea aceea era un film foarte bun!

daca doriti puteti gasi “Ciresarii” pe hub-urile Strong DC in varianta digitala..(fisiere .doc sau .pdf arhivate )

vreau sa comentez cateva dintre lucrurile spuse mai sus:
1. dupa ultimele stiri pe care le-am aflat, chirita a facut parte din conducerea uniunii scriitorilor- astfel s-ar explica absenta politicului din cartile ciresarilor (isi permitea s-o faca, doar avea si painea si cutitul, in ceea ce priveste productia culturala)
2.articolul legat de stilistica (limbajul) din volumele ciresarilor e excelent; astfel de cercetari merita sa fie continuate, tot de catre persoane care se pricep la treaba asta (se anunta cineva?). eu una stiu sigur ca nu pot face asa ceva…
3.pana in prezent, n-am obtinut decat 2 ecranizari ale cartilor, adica cele din 1972 si 1984, ambele ideologiza(n)te si, deci, departe de ideea cartilor; se stie de existenta inca a 2 ecranizari, care sunt, pana in prezent, imposibil de gasit (am vazut candva “facatura” de dupa vol. 4, care se termina pe la episodul cu lupii, parca); in fine, ecranizarile se pot downloada cu strongdc, exista si varianta din 1972 si cea din 1984
4.(si cu asta inchei) ma bucur ca, in explozia de informatie si in procesul de transformare a ierarhiei valorilor prin care trecem, se mai gasesc copii care sa citeasca; si nu citesc orice, ci cartile copilariei mele- asta imi da o stare incredibila… multumesc

ATENTIE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! fani ai ciresarilor!!!!!!!!!!!!!!!!!
Duminica(3 august 2008) ora 20:00 pe canalul ” b1 ” va fi difuzat filmul ” ciresarii” nu-l ratati!!!!!! (ps: nu l-am vazut si nush dak e chiar asa de grozav…dar sigur nu e ca cel de sus: personajele sunt diferite)

Cine doreste toate episoadele in versiune veche sa mearga la link-urile de mai jos.
Cred ca numai un singur episod merge sa fie descarcat pe zi. Nu mai stiu sigur dar incearcati sa vedeti.

Ciresarii – Ep. 01 – Expeditia in pericol http://www.megaupload.com/?d=GCXAF0D9
Ciresarii – Ep. 02 – Prizonieri In Pestera Neagra http://www.megaupload.com/?d=9143GO7V
Ciresarii – Ep. 03 – Semnale enigmatice http://www.megaupload.com/?d=FVU1LTDF
Ciresarii – Ep. 04 – In Pestera Neagra. http://www.megaupload.com/?d=IKZ5O8MG
Ciresarii – Ep. 05 – Un Meci de Box http://www.megaupload.com/?d=9R5NL39U
Ciresarii – Ep. 06 – Mesajul http://www.megaupload.com/?d=VO0NTRKE
Ciresarii – Ep. 07 – Cetatea Vulturilor http://www.megaupload.com/?d=LLARLBV8
Ciresarii – Ep. 08 – Taina Logofatului Zogreanu http://www.megaupload.com/?d=L61I81SU
Ciresarii – Ep. 09 – Labirintul http://www.megaupload.com/?d=ZGDEX18I
Ciresarii – Ep. 10 – Castelul Fetei in Alb http://www.megaupload.com/?d=C5SW4KW1

e foarte greu sa incep am o gramada de idei si toate duc spre acelasi drum…CIRESARII…..le-am citit acum 6 ani,eram inebunita sa le termin cat mai repede,vroiam sa devin si eu o ciresara…si ma gandesc acum ce gust amar aveam dupa ce am terminat volumul 5…parca eram pestisorul uitat in afara acvariului……vroiam ata de mult o continuare…am visat un an intreg ca poate poate vraja nu se va rupe …dar s-a rupt…pacat…..orice carte am citit nu a mai fost la fel…nu ma mai captivat atat….mi-a placut ceea ce am gasit pe acest site…drum bun, ciresarii!

BUNA!Imi plac la nebunie cartile “Ciresarii” desi cand am inceput prima carte mi s-a parut banala..si ajunsesem la partea cand ciresarii isi faceau grupurile la Pestera Neagra..parea atat de neinteresanta incat nu am mai citit cartea..abia dupa 2 ani mi-am zis ca oricat de urata ar fi o voi citi..si uite asa a inceput sa imi placa foarte mult!Am o intrebare ptr. cei care trec pe aici si imi citesc mesajul.Au existat cu-adevarat ciresarii,sau este doar imaginatia autorului?Este macar un sambure de adevar in relatarile autorului?

Wow Nu mi-am imaginat ca sunt asa multi impatimiti ai Ciresarilor. Si eu sunt una dintre voi, cu toate ca mult timp am crezut ca sunt un caz aparte, mult prea visatoare si departe de lumea reala 🙂 . Adevarul este totusi ca de f multi ani nu am mai deschis cartile acestea, insa de curand am vizitat pestera muierilor si mi s-a deschis o asa mare pofta de ciresari de nu va pot spune…. si inca stau si ma gandesc daca intr-adevar pestera neagra chiar exista undeva si unde anume.. La noapte as pleca intr-acolo daca as gasi-o 🙂

Buna,si eu am fost fascinata de cele cinci volume ale lui Constantin Chirita.Odata cu citirea acestor volume am descoperit placerea cititului.Cel mai mult mi-au placut :Aripi de zapada si castelul fetei in alb.Am vazut si filmul Cavalerii florilor de cires .Merita citit romanul Ciresarii e super!!!

fain

Buna Alexa!

Mult timp mi-am pus si eu intrebarile astea. Ciresarii cred ca au fost totusi numai imaginatia autorului, dar cu siguranta Chirita a avut parte de ceva similar in copilaria lui. Orasul ciresarilor este Barlad, orasul lui natal. Toate detaliile din carte corespund, de la scoala cu traditie la gradina publica cu statuia lui Eminescu si cartierul din nord-vestul orasului (daca nu ma insel) care are, ce-i drept, strazi cu nume de tot felul de flori; strada ciresului nu exista, aici e mana autorului.

Scoala e foarte veche, parca primul colegiu din tara. Cauta mai multe info pe net, gasesti si poze.

Succes! 🙂

Pentru Alina-Iasi.
In primul rand ma bucur ca mai e cineva de acord cu mine, cum ca orasul natal al Ciresarilor ar fi Barladul.
Ce vreau sa iti spun este ca, autorul romanelor nu s-a nascut la Barlad ci la Ibanesti.

Referitor la anii in care se petrec actiunile ciresarilor trebuie sa caut prin pod prin lada cu vechituri un caiet in care mi-am facut destule insemnari despre investigatia pe care in copilarie o faceam si eu legata de Ciresari.
Oricum intervalul anilor 1962-1967 este destul de corect dupa parerea mea.

da seby, si eu am ajuns la aceasta concluzie(despre intervalul anilor) cel mai mult m-a ajutat vol 4 am adunat la anul razboiului aproximativ anii ’40 ( anul in care a murit fratele lui iordan) 22 de ani-anii in care iordan a cautat intelesul gesturilor fratelui sau si in care i-a cautat pe balan si petric(sau poate chiar 23 daca luam in calcul si timpul in care acesta era spitalizat-pana sa ii dea lui iordan testamentul) si am ajuns la concluzia ca actiunea din vol4 al ciresarilor are loc in anii ’60 cel mai probabil nu chiar 1960 ci pe la mijloc…1965…cam asa….oricum, seby are dreptate imi pare fff rau ca nu am cartile originale…ale mele sunt destul de recente…1976 coperta de baciu constantin :(( as fi vrut sa am crtile mai vechi cele originale…care s-au scris primele …imediat dupa aventura ciresarilor…:((

si app….am vazut ca mai sus au comentata f mulete persoane…dintre acestea este cineva care locuieste in orasul ciresarilor si care stie ce s-a mai intamplat cu ei dupa vol 5 ?…va rog dak e cineva raspundeti…chiar vreau sa stiu… 😀

Ma numesc seby si sunt foarte incantat de cartea ”Ciresari”. mi se pare o carte excelenta. Aventuri actiune etc. Cea mai frumoasa parte este partea 1. insa Vreau sa aflu anul in care a fost tipartia cartea. Cartea are si putina dragoste ”……Si Ursu o saruta pe Lucia….Am 13 ani. Si va rog sa-mi zik cineva despre anul in care a fost tiparit.

Nea Chirita a reusit: educa in continuare mii de adolescenti sa-si foloseasca analitic mintea si sa lupte incontinuu pana la atingerea telurilor!
Am cautat si eu cronologii, castele, pesteri!
De fapt caut incontinuu in timpul tuturor drumetiilor mele prin tara!

Drum bun!

ID = vandreescu
Asta daca se vor concretiza ceva drumetii tip “club”

eu dorm cu ciresarii la cap.i-am carat cu mine pana in italia.
am 2 copii si sper sa ii citeasca si ei cand vor creste.

Domnitorul Moisei Movilă a existat cu adevărat. Într-adevăr, a doua domnie a lui Moisei Movilă a fost între anii 1633-1634; anul 1633 este cel în care logofătul Zogreanu a redactat documentul pentru care a fost ucis. Pentru conformitate, monografia oraşului Iaşi:

http://books.google.ro/books?id=0W35ew1Xr-EC&pg=PA65&lpg=PA65&dq=%22moisei+movila%22&source=web&ots=57CAAPpZVo&sig=MkhOKIa5LZn_fQ_BbsaTvB07mtQ&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=1&ct=result#PPA66,M1

Citiţi cartea online de acolo, pagina 66.

În vol. 4, este clar că acţiunea se petrece pe Valea Prahovei, Tiberiu şi Atena sărutându-se în tren în momentul în care mergeau prin tunelul dintre Predeal şi Timişul de Sus. Apropo, Petrişor Bogdan, puştiul de la care Victor a dat telefon la Bucureşti, la Securitate, ca să anunţe pericolul mortal în care se aflau cireşarii din cauza “celor 3 coloşi”, locuieşte în Timişul de Sus, tatăl lui fiind “inspector peste zona interzisă”, probabil secretar de partid, ştiut fiind faptul că în Timişul de Sus partidul avea un hotel numit Geizer, care a funcţionat până în 1990 (şi poate chiar şi după aceea). Nu mi-este clar, însă, care e cabana Izvoarele: Susai, oare? Sau Omu?

Revin cu o precizare legată de cabana Izvoarele, acolo unde s-au stabilit “cei 3 coloşi”: să fie, totuşi, vorba de cabana Poiana Izvoarelor? Iar drumul pe care cireşarii au înfruntat vijelia să fie oare acesta:

Predeal – Valea Leuca – Valea Iadului – Saua Baiului – Cabana Diham – Pichetul Rosu – Cabana Poiana Izvoarelor (3 – 3¼ ore), acesta fiind unul dintre cele mai batute drumuri de acces, pornind din Predeal si anume din DN 73A Predeal-Rasnov la gura Vaii Iadului, urcand pe parau, apoi in padure pe coasta pana in saua Baiului. Din importanta rascruce de drumuri intram pe coasta nord-estica a muntelui Diham, coboram poiana Diham, continuam la raspartia de la Izvor pe sub varful Diham, apoi pe sub varful Capatana Porcului, prin padure, iesim in poiana la Pichetul Rosu, ajungand astfel la Cabana Poiana Izvoarelor.

Sursa: http://www.poianaizvoarelor.ro/cum.htm

Ar fi plauzibil, fiindcă în carte apar toponimele Brâna Iadului şi Şaua Mare. De reţinut că cireşarii s-au rătăcit pe munte, aşa că n-au mai ajuns la cabana Diham, sau poate că au trecut de ea înainte să înceapă vijelia, atunci când s-au ferit de ceilalţi schiori.

imi amintesc cum era cand citeam eu ciresarii…prima data…in vacanta din clasa a V-a. Eram de-o seama cu Ticusor..;)) M-am indragostit de Ursu..;)) Acum…ink mai incercam sa gasesc unde s-au petreut aventurile lor. Cautam Vulturestiul…app, partea mea preferata e Castelul fetei in alb…de obicei nu intru pe forumuri, dar chiar am vrut sa las un comment aici:D eu nu am volumele ciresarilor…prima data am citit partea a doua…(deh, asa sunt eu, niciodata nu iau lucrurile in ordinea fireasca) din biblioteca nasei mele…apoi le-am imprumtat de la biblioteca. dar, cu prima ocazie…o sa imi procur si eo toate cele 5 volume…macar pentru placerea de a le avea in biblioteca personala. sora mea, de asemenea, a citit seria si este aproape la fel de fascinata ca si mine:)

buna
incep cu o intrebare: mai sunt si alte episoade din Ciresarii in afara de cele 10 de mai sus?
voi reveni…

Am o rugaminte pentru jeje. Imi poti trimite adresa de web la care ai gasit articolul semnat de Rodica Baziu?

Lucrez la o lucrare de doctorat despre copilarie in comunism si literatura de masa este unul din subiectele care ma intereseaza. Daca nu pot sa dau de Rodica Baziu, cel putin mi-ar place sa o pot cita pentru ai credita ideile 🙂

Multam frumos

Recitesc (pentru a cata oara?) Aripi de zapada si am gasit, lipita de coperta, probabil de catre mine, in anii copilariei, o fotografie decupata din revista Cinema care prezinta o imagine dintr-un film cu ciresarii si mentiunea: “…Aripi de zapada. Continuarea aventurilor ciresarilor in noua versiune cinematografica datorata autorului cunoscutei carti si lui Adrian Petringenaru (regia si coautor al scenariului). Casa de filme Unu”. Apoi continua cu distributia. Stie cineva date suplimentare despre acest film, eventual un hub de unde poate fi downloadat? Pentru ca locuiesc i Galati, iar prietena mea este din Barlad, promit ca in cel mai scurt timp voi fi la Ibanesti, sa vad daca gasesc date suplimentare legate de Constantin Chirita. Astept noi comentarii pe acest blog, pentru existenta caruia ma bucur enorm. Drum bun, ciresari, oriunde v-ati afla!