alimentare
de la zugu:
La capitolul “alimentar” cred ca lipseste ceva emblematic nu numai pentru o generatie, ci pentru toate generatiile care au trait sub comunism si un pic dupa:
Celebra EUGENIA, cu subspecia “de Braila”. Era mare, foarte mare in comparatie cu facaturile de azi. Ambalajul era din hartie, care intotdeauna se pata de grasime. Crema era abundenta si biscuitele moale 🙂 “Perechile” de biscuiti uniti la mijloc erau suprapusi “pe lat”, nu pe lungime, cum sunt cei din ziua de azi.
Ar mai fi biscuitii “Mirela”, aia de se vindeau varsati, mult mai buni decat cei “populari” sau “economici” care erau seci si fara nici un gust. Mentionez iar biscuitii “Voinicel”.
Sa nu uitam ca la coada la ulei, unde ne prezentam cu sticle de acasa, era mereu o tanti la menopauza care umplea sticlele cu polonicul si cu o palnie jegoasa, direct dintr-un bidon (sau ceva asemanator).
O alta amintire: halvaua bulgareasca, la cutie rotunda de aluminiu. Bunica inca mai are doua astfel de cutii, in care si azi pastreaza nasturi, ace de siguranta, papiote, degetare si multe alte lucruri trebuitoare la cusut.
In alta ordine de idei, mi-am aduc aminte si de numele celui care facea lectura la desenele animate de la sapte jumate (si a facut-o mult timp si bine): Dan Dumitrescu.
apropo de traduceri, imi aduc aminte clar la fiecare sfarsit de desene animate: “Traducerea ÅŸi adaptarea, Mircea Dan Duţă”
si mai era ciocolata aia chinezeasca cu fiecare tableta impachetata individual si in forma de mini-lingou de aur….
Damn it, pe langa ulei – si zaharul era varsat, right??
la putin dupa revolutie au aparut la noi niste biscuti cu multa multa crema si un strat de miez de nuca de cocos deasupra…Eti Pufi se chemau, parca, mi-aduc aminte ca erau foarte buni 🙂
eu vinam cu disperare in alimentare maslinele grecesti Krinos, cele verzi….alea fara umplutura erau ceva mai simplu de gasit, dar cele cu gogosar…..era o adevarata goana dupa comoara 🙂
cui ii plac(eau) maslinele, stie despre ce vorbesc 😉
Apropo de ulei, era uleiul ala la sticla de litru, mereu avea miros de petrol, nu puteai sa descifrezi nimic de pe eticheta de unsa ce era si avea capac de pluta fixata cu un inel de aluminiu parca , ce ori se rupea si abia mai puteai sa desfaci sticla, ori te taiai la degete, in orce caz, dopul de pluta se sfarama.
Se mai gasea din cand in cand ulei de masline din grecia la conserva (maslinie) de un litru, la un pretz discriminatoriu bine-nteles
cea mai tare voce de la desene animate era aia…”lectura, Georgeta Chira”…avea o voce suava de parca-si…
si paine pe cartela…2 paini pt o familie de 4 persoane/zilnic; exista un fel de carnet nenorocit din hartie pe care facea vanzatoarea un “x”…plus cozile interminabile la paine…stateam in afara chioscului de paine, iar cel ce vedea masina de paine primul striga “vine masina!” si toata lumea se organiza (imbulzea) frumos la coada
radu ionescu Said: Damn it, pe langa ulei – si zaharul era varsat, right??
totul era varsat, dar absolut totul… 😀
Ca o chestie ciudata: atunci cand era painea pe cartela (rationalizata) ai fi mancat foarta multa; acum cand se gaseste mananci mai putina. Si oricum atunci avea un gust si o savoare cu totul deosebita. Sau poate sunt numai amintiri de copil !
poate că nu sunt doar nişte amintiri.
Dacă tot e vorba de desene animate, nush cine-i acest Dan Dumitrescu(eventual dă-mi niÅŸte exemple de desene lecturite de acesta). Mircea-Dan Duţă… nu prea are nevoie de nicio prezentare. Mă mir că aÅ£i uitat de Mihai Cabel, care deÅŸi abia mai târziu am început să-l “înÅ£eleg”, însă cea mai tare voce de desene animate, totuÅŸi rămâne Georgeta Chira(ex: Pif ÅŸi Hercule, Taz Mania, Tom & Jerry, Diplodo, Eroi Celebri(adik looney tunes) ÅŸi mai era un desen italienesc cu un puÅŸti “Lumea minunată a lui Paul”)
Se spune [Crema era abundenta si] biscuitul moale, nu “biscuitele moale”.
da, imi amintesc si de tanti care punea ulei in sticlele aduse de acasa, doar ca tanti asta avea un fel de pompa o palnie cu tija cu care scotea uleiul din butoaie ruginite si si atat de turtite de parca ar fi cazut din camion.
He, heee… La intrebarea “ce sa va aduc data viitoare din Romania? nepotii mei din Canada au raspuns: “EUGENII!” Si nu au apucat vremurile alea!
dar de turta dulce tare ca piatra va mai amintiti. de atunci am ramas cu ideea ca turta dulce trebuie sa fie tare si acum degeaba mai caut asa ceva prin magayine, ca asa un deliciu nu se mai gaseste.
dar guma de mestecat in forma de tigari o mau tineti minte? era foarte dulce cind o bagai in gura, apoi devenea sfarimicioasa sau tare ca si cauciucul si foarte amara.
Eugenia a aparut prima data in 1953, anul “festivalului” de la Buc si al mortii lui Stalin. Se vindea la magazinul “Spicul” de linga Cismigiu. Acolo se vind si acum produse de panificatie. Era mai mare decit cea de acum, cam cum e descrisa de zugu mai sus. Dar biscuitii erau fragezi. “Perechea” era ambalata intr-un fel de pergament. Crema era de cacao, reala. Probabil mai saracacioasa, cum eram noi toti, dar fara surogate.
erau un fel de napolitane care se gaseau la paine lungi la niste rulouri mici cit degetele,cu foaie de napolitan deasupra si pline de crema inauntru,erau lungi si lipite unele intre ele iar vinzatoarea rupea(cu mina)cite cereai,nimeni nu i-si aminteste?erau f.bune
Da, si mama tine nasturii intr o cutie goala de halva bulgareasca! 🙂
Dar de ciocolata-de-casa isi amintetse cineva? Era o pasta groasa din lapte praf si cacao, se putea imbunatati cu nuci; cand se intarea o taiai greu, da era buna…
Dar de spirale isi aminteste cineva? Unde as putea sa mai gasesc? Stie cineva, se mai fabrica? Era prin anul 1973 , le gaseam la alimeantara din sat, erau de fapt niste batoane ca de napolitana, umplute cu crema din belsug, si invelite intr o hartie bleu, subtire. Mama ma trimitea sa cumpar paine iar de rest imi luam o spirala …
Inghetata Polar, foarte buna, invelita in ciocolata…daja a evocat o cineva…
Pufuletii… din fericire au supravietuit schimbarilor de epoca, ba chiar au ajuns si la Paris ( e un magazin cu prosuse romanesti si da, se gasesc si pufuleti!) Dar nu am mai vazut pufuletii inveliti in ciocolata, astia erau mai rari; isi aminteste cineva? (tot prin anii 70…)
c4mi, da, vorbesti despre spirale!!! asa e, de la paine le cumparam, dar eu imi amintesc ca erau mai mari….
Si eu care am trimis lui Igu un mail depsre Eugenia….
Scuze da nu am avut timp sa vad daca cineva a scris despre Eugenia sau nu.
Revenind la celebra Eugenia era si un banc…
Mah cine is ‘parashutele’ Romaniei?
-Eugenia si Speranta ca umbla cu toti!
am o matusa pe care o cheama eugenia si cand eram mica ii ziceam “tanti eugenia de la biscuiti”..=))) dar era buna eugenia…bine ca eu mancam numai crema si aruncam biscuiti. ca si crema de la napolitanele alea varsate. singurele napolitane pe care le mancam cu totul erau alea invelite in ciocolata. si acum se gasesc dar rareori ma impresioneaza gustul.
de biscuiti mirela nu am fost niciodata inebunita. eu eram cu ciocolata. erau niste batonase de ciocolata tare de la Kandia si rodeai la ele cu greu…dar ce nebunie era pe ele. si jeleurile alea invelite in ciocolata. si gogosile de la chiosc. si inghetata…mai mult imi placea inghetata aia care era impachetata ca pachetul de unt. ce mai conta ca te murdarea tot…era buna.
laptele praf in cuti metalice mari:)) cu vacute pe ele:))
si pasta de morcovii in borcana triunghiulare:P
da de Milka Bancila ai uitat?mai ales la cinematografe…@Dacian
cum de ai asa de tinere de minte?ca miam amintit si eu acuma de chestia asta cu taiatu la mana cind rupeai capacu ala cred ca era din aluniniu…@Grim Reaper
si apropo de desenele animate de lolek si bolek nu mai stie nimeni?sau de ciorile alea 2 care faceau năzbîtii si se numeau hekăl si gekăl?sau hecăl si gecăl?si ar mai fi desene dar nu am timp sa le scriu…@MariusIonescu
doamne ce dreptate ai asa este!!!!miam amintit si asta!!@omega776
doamne cum de puteti sa mai tineti minte toate aceste detalii??ca e exat asa cum ziceti!!cu fiecare rand citit la unii incep sa-mi aduc aminte de acea perioada!!!!@monica
mama da chir ca incep sa zic ca a venit anul 1989!de pufuletii cu ciocolata mai stiu de ei!si de acele napolitane in forma de spirala lungisi cu multa crema cam dulce dece sa te mint dar bune.multi se intreaba dece inainte erau bune,pai va zic eu!nu ca acuma de se adauga toate ingredientele care nu sunt bune asta un primul rand si pe atunci produsele erau la stat!statul isi mai dadea silinta de bine de rau,acuma?au aparut patronii dornici de imbogatire si care din dorinta de a face multi bani pe o nimica toata ar fi in stare sasi omoare si propii lor copii!exemplu real vi-l dau acuma!la o cofetarie particulara se fac niste prajituri care ptr.un neexperimentat sunt bune,dar ptr.un ochi bun de specialist si un gus bun poti sa-ti dai seama canu sunt bune si ca din dorinta de avea prajitura sa para mai mare baga tot felul de tampenii!cine stie ce pune in ele!la o cofetarie am vazut acelasi produs dar mai mic si la acelasi pret!chiar nu-si da nimeni seama ca el cica vrea sa atraga clienti dar de fapt pe el il intereseaza banu clientului nu pe client!il intereseaza sa dea banii pe produsu lui care vezi tu Doamne e mai mare si e bun cine stie ce compozitii baga acolo ca de regula prajiturile sînt acopetite cu ciocolata si cu frisca da cand musti din ele curge o zeama de zici ca sunt facute din apa !!Do@anada i
Cine isi mai aduce aminte de napolitanele “Danut” si acum imi amintesc ca mama nu imi dadea 3 lei zicea ca mai bine sa-mi cumpar o gogoasa sau sarailie cu miere costa 1 leu.
In 1980 ieseam de la liceul meu Negruzzi din Iasi si consumam sucul sintetic Zmeurel impreuna cu batonul cu rahat Bebelus pe care l numeam Zebelus ca era “zabalos”.
dar de biscuitii gulliver stiti ceva?
eu can ii vedeam nu imi placeam stiu doar ca erau mai grosi