ză darc said
postat pe 31.03.2006 de Grim Reaper

Una din amintirile mai triste ale copilariei este lampa de petrol cu care ne beleam ochii facandu-ne temele cand seara se facea economie fortata la curent. Tot in categoria asta intra si caramizile puse in cuptorul de la aragaz si cum iarna dormeam toti intr-o camera sa nu trebuiasca sa incalzim tot apartamentu. Peisaj de evul mediu, dar la bloc…
arzatorul ala periculos cu gaz?pentru caldura?spaga data la aia de la curent sa faca sa iti stea contorul?asta daca aveai bani sa iti iei calorifer cu ulei….
Citeam la lumanare si la lanterna din aia mica 🙁
Niciodata nu am pus caramizi in aragaz si nici n-am dormit toti intr-o camera. In ce oras ai trait? Nici la noi nu erau caloriferele calde, dar cate un resou pt fiecare camera tot aveam.
Apropos de [i]luminare, erau la un moment dat nişte lanterne mici cu bec cu lupă, Luminiţa parcă le spunea!
Dar lanternele in 4 culori “made in” Germania de est , le mai tine cineva minte ?
Erau super lanternele “Luminitza”, erau o parte metalica din tabla vopsita si o parte din plastic alb, chiar tin minte ca imi placea sa o tin in palma, chiar avea o forma ergonomica, cel putin pt vremea aia 🙂
pentru iluminat am avut in casa facuta o lampa pe carbid.
Tzin minte ca era destul de periculoasa (cateva semi-incendii) dar facea lumina faina (acetilena).
Trebuie sa o gasesc chiar daca nu mai shtiu unde sa caut carbid (gaseam la centralele termice, mergeam dupa un pachet de tzigari shi capatam o punga de carbid folosit in mare parte pentru “tunuri” )
Era si instalatie de beculete
alimentate la bateria de la masina.
o singura data mi s-a intamplat sa imi fac temele la lumanare dar stiu ca stateam la etj 10, apartamentul era pe colt, si ultima camera (respectiv camera copiilor, dormitorul, mai exact) era atat de friguroasa iarna incat la un moment dat a pus mama farfuriile cu piftie pe masa, sa se face, si stiu ca au inghetat… atunci noi dormeam cu totii in sufragerie … 😛
eu de multe ori imi faceam temele la lampa cu gaz. la scoala se folosea destul de des scuza cu “s-a luat curentul si nu mi-am facut tema”, desi nu prea tinea, ca aveam program de dimineata si mai prindeam inca lumina. dupa un timp a avansat tehnica din familie, asa ca foloseam si noi instalatia improvizata dintr-un bec legat la acumulatorul de la masina.
Se lua curentul in fiecare seara cite doua ore, in serile de iarna, fix cind aveam lectii de facut, asa ca puteam sa iau o pauza citeodata, “ca sa nu-mi stric ochii”. Aveam si noi o lampa cu gaz, din aia cu “ţilindru” si oglinda. Mirosea fain fumul flacarii, imi aduc si acum aminte.
Si nu numai lumina, se lua si caldura, in conditiile in care temperaturi de -15 sint regula in timpul iernii in orasul meu. Apa calda era de doua ori pe saptamina, cite doua ore.
La noi in bloc, toti luam apa calda de la calorifer, pentru ca nici o sansa sa vezi ceva curgind la robinetul de apa calda. Pt. ilumina o camera/bucatarie se foloseau si acumulatoare de la masini. Era mult mai OK decat orice alta lampa sau luminare.
Da, si eu stiu de faza cu bateriile de la masini pentru a aprinde becul. In definitiv, probabil asa am fost conceputi majoritatea dintre noi, de plictiseala :))))) Noi foloseam niste lanterne foarte mari, patratoase, de plastic, cea mai populara culoare tin minte ca era galbenul. Si mai erau si lanternele subtirele, de buzunar, chinezesti, cu capul de plastic verde.
cumva lanternele SOLARIS, sau alea RDG-istice, cu manerul din 2 bucati, care se faceau “postament” sa stea pe masa?
in constanta mi-aduc aminte ca se oprea mai rar lumina…si atunci de plcitiseala se aduna toata familia intr-o camera si aprindeam o lampa d-aia cu gaz. mie (copil fiind) mi se parea super tare frate!!!
atunci vorbeam de ceausescu si de toate alea…era fain totusi….amintiri frumoase
(anii ’50 – ’80)
lumina misterioasa a lampii cu gaz
program de apa calda
baia comunala
cazanul de fiert rufe
sufertas
loto-pronosport
loz-in-plic-dai-3-lei-si iei-nimic
poze cu dedicatie pe verso
Foto ‘La Minut’
telefoane cuplate
acul de remaiat ciorapi si remaiezele
dans la Zalomit
par pe moatze
fileu (de par)
milieuri din borangic si dantela
cu bec la acumulatorul de masina stateau stabii, ca aia aveau de unde face rost de baterii, noi, plebea stateam la lumanari si lampi…Ca si cu bateria era o munca zilnica, in fiecare seara, cu exceptia sambetelor cand urma duminica cu sot aducea taica-meu bateria de la Dacia 1100 in casa la redresor…sau daca imprumutam redresorul unchiului meu care avea Moskvici, macar s-o tinem iarna in casa.
oricum Dacia 1100 era recunoscuta drept masina care o lua la a doua manivela.
Eu imi faceam temele la lumanarea de botez aia lunga, la lumanari obisnuite sau mai tarziu la un bec chior legat de bateria masinii. Doar doua camere erau incalzite: bucataria de la aragaz si dormitorul cu resou sau aeroterma. In sufragerie intram imbracat cu geaca de fas.
Ne obisnuisem cu toate si reuseam sa traim. Daca n-ar fi fost toate acestea ce mai povesteam acum? NU zic ca era bine. Pentru ai mei parinti era enervant si injurau printre dinti sa nu-i aud si sa bomban si eu pe la scoala.
era o seara de decembrie, chiar atunci am primit prima pereche de patine, prin 85 ? shi s-a luat lumina, iar doamna de la parter, amenajase patinoarul din fatza blocului – cu ajutorul unui furtun shi o matura … shi eram numai 2 copilashi … patinam acolo unde dimineatza urmatoare veneau mashinile cu paine shi lapte – shi am patinat shi dardait 3sau 4 ore in sir – era liniste – shi intuneric – numai lumanarile de la geamuri se vedeau – shi mama ne astepta cu lampa de petrol sa ne facem temele – ca era … sambata seara – shi nu am murit ptr. ca mergeam shi sambata la scoala – shi vara in tabara de la navodari – era important careul … ca erai sef de detashament – shi te simtzeai important.
acuma – vad la scoala fete vulgare, pe jumatate dezbracate decat imbracate shi vopsite ca naiba – la o varsta frageda – cand, daca ma gandesc eu bine – nici nu imi imaginam povesti de genul : ____ shi atunci shi-a bagat mana …etc etc etc – …
– lumea devine din ce in ce mai perversa daca va uitatzi la scoli shi la viatza elevilor…
-eg: filmele porno *facute de eleve – shi alte vulgaritatzi*, shi sa nu uitam de injuraturile shi respectul fatza de profesori … – va mai aducetzi aminte de scara profesorilor shi sacara elevilor …. shi daca dadeai de director – ai dat de dracu …
alte vremuri – shi am ramas numai cu o nostalgie mai uscata … – ptr. ca generatzia zilei de azi – nu stie cum e sa itzi fie foame – shi sa ai paine cu untura shi colegul de banca paine cu unt shi gem de caise … – ca ei manca chipsuri shi croisson cu ciocolata –
suntem oare mai bine calitzi sau nu ne gasim locul ? –
…Kingha, nu erau cumva…croissant cu ciocolata?!
dupa amintirile interesante pe care le-a povestiti mai sus trebuia sa se gaseasca unu ca tine care poate nici nu are de unde sa stie cum era atunci sa corecteze o greseala de ortografie… atata stiu unii …
In mod cert regimul NC lua lumina doar la cartierele unde nu erau nomenclaturisti, directori de uzine, colonei de Militie, etc. In Iasi se lua lumina in Tatarasi de ex. dar la mine linga liceul Negruzzi la blocurile rusesti unde erau si bastani peceristi, nu.
Stiati ca lampa batrineasca cu gaz merge de fapt cu… kerosen? Precum Boeingul 747? Da, kerosenul e gazul lampant.
Interesant — lampa cu gaz fu inventata de un polonez Ignacy Łukasiewicz.
http://en.wikipedia.org/wiki/Kerosene_lamp
din intimplare, mai are – stie cineva “masinile de gatit” cu gaz lampant??
erau cam ca un cadru cubic, in care era “turboreactorul”, si nu cred ca exagerez cind il categorisesc asa, era exact pe principiul “afterburner”
Eu sunt din Constanta si inca stau undeva la etajul 10. Inainte de revolutie imi amintesc ca se intampla sa pice curentul in timpul zilei si asta insemna pentru mine 10 etaje de urcat si coborat prin bezna totala. Aveam lanterna de-aia cu baterie lata, ruseasca parca, dar niciodata nu ma nimeream cu ea in buzunar la nevoie. Unde mai pui ca se mai intampla sa ramai blocat in lift in timpul penei de curent. Dar am invatat destul de repede cum sa tragi de rotita aia din dreptul usii de la etaj si sa te tarasti afara, asta daca nu te blocai fix intre etaje.
Draga Dookie daca nu ai pus niciodata caramizi in cuptor pentru a te incalzi erai unul dintre norocosi,da am avut si eu citeva cunostinte la care era cald in casa iarna chiar daca afara erau -18 grade si calorifele erau practic inexistente dar majoritatea familiilor nu neaparat sarace,sa zicem DE RIND au simtit frigul pina la oase,eu si acum mi-l amintesc si ma cutremur,locuiam intr-un apartament cu 4 camere in rahova intr-un din miile de blocuri comuniste facute “pe banda”si era intr-adevar un frig cumplit iarna in casa,singura sursa de incalzire fiind cuptorul de la aragaz,nu puteam incalzi cele 4 camere cu aeroterme,ai mei nu aveau bani sa plateasca atita curent
aveam si io 2 lampi 😀 si mereu ma jucam la ele. le aprindeam si le stingeam ! dar adevaratul test se intampla cand IAR pica lumina in cartier si ramaneam in bezna :))
Si eu, si eu!! plus lumanari (nu era nevoie sa le cumparam, aveam o gramada de pe la pomeni), lanterne (preferata mea era una rosie, ruseasca, pe care o incarcam la priza), baterii de masina si de tractor.
Nu voi uita niciodata zgomotul pe care il auzeam de-afara cand se lua lumina. Toata lumea, la unison: UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU! De obicei, era cate un meci pe la teve…
Tot liceul (’85-’89) mi-am făcut temele la lampă. La noi se lua curentul de la 6 seara la 7 si jumatate (1 şi 1/2 ore). Eu aveam lampa cu “gaz” (petrol lampant), iar maică.mea folose la buatarie un felinar. lampa mi-o dădea mie, la lecţii, că facea mai multă lumină (avea oglindă).
Aveam un dormitor pe colţ, cu doi pereţi pe exterior, in care aveam 8-9 grade. Adusese taică-mio 6 caramizi termorefractare pe care le încălzeam pe aragaz, direct în flacără, două câte două. Apoi le căram în dormitor şi le puneam pe calorifer. Aşa mai încălzeamai aerul şi făceam să miroasă şi la mine în cameră a cald (urcam temperatura la 11-12 grade).
Cărămizile fierbinţi le căram cu nişte suporţi dreptunghiulari, sudaţi din sârmă de electrod. Lăţimea fantei dreptunghiului era un pic mai mare decât lăţimea cărămizii. Băgam cărămida pe doi suporţi din ăştia şi-o căram lejer, fără să ne ardem, cum ai căra o plasă, când o ţii de mânere.
Aşa că, bă tembelule, dacă tac-to fura curent, băgând MINIM două reşouri în priză/apartament (“cate un resou pt fiecare camera tot aveam”), e treaba lui. Dacaă îl prindeau ăia de la IREB îl băgau la mititica.